Primul contact cu zapada la Izvoare, Poiana Soarelui

Inocenta unui copilas este induiosatoare. Alexandra si Luminita au aparut în viata noastra în Spania. A trebuit sa vina Adrian pâna aici ca sa le cunoasca si sa se îndragosteasca de ele. Si, tot pentru ele a trebuit sa se întoarca în tara.

Alexandra nu este fiica biologica a lui Adrian , dar n-as putea sa o iubesc mai mult nici daca ar fi.

Si apoi cum sa nu o iubesti? Nu am vazut copila mai isteata . Intra sub pielea ta si se cuibareste acolo. Ochii mari , vesnic zambitori, mintea care cine stie câte povesti nascoceste. Cucereste pe toti.
Parintilor mei le face foarte bine prezenta ei. Tata , care iubeste mult copiii are o ocupatie. Ingrijeste de Alexandra când Luminita si Adrian sunt la servici. Mama o rasfata. De câte ori o sun acasa, în loc sa-mi spuna cum sunt ei, îmi povesteste de nazbâtiile Alexandrei. Un copil îti umple casa si sufletul de veselie.
Vorbim pe Skype, si ma intreaba de zeci de ori : Ma vezi? ... acum ma vezi? ... acum ma vezi?...
Te vad iubitica mea! Esti comoara mea cea mai de pret.

Sa dea Dumnezeu ca mama si tatal tau sa pastreze intotdeauna o relatie civilizata, din care tu sa fii cea mai beneficiata. Fericirea ta depinde de asta.
Stim cu totii ca in familiile cu parinti despartiti , copii sufera cel mai mult. Cum sa lipsesti copilul de dragostea celor care l-au zamislit?
Nu va fi cazul tau. Ai gasit în noi o familie în plus care sa te iubeasca. Bineînteles ca ne lipsesti când nu esti în casa noastra, dar si tatal tau te iubeste foarte mult. Si chiar daca sunt atâtia kilometri între cele doua orase, buna întelegere va face sa fie mai suportabila despartirea.
Sper doar ca ma va lasa si pe mine sa te vad prin intermediul internetului.