povestiri în miez de noapte

Mi-e rau. M-am trezit cu greu. De vina e stomacul prea plin. Am mâncat ca spartele aseara. Amalia are o pofta extraordinara. Si vazând-o pe ea... îmi vine si mie. Numai atât îmi trebuie. Sa ma pornesc. Apoi nu ne mai oprim. Cum sefa a adus o sumedenie de prajiturele din Galicia plus patru ciocolati... sunt rezolvata. Adica le-am rezolvat ìn compania Amaliei. Nu ne-am putut opri... De la fructe , care de care mai exotice am trecut la prajituri, ciocolata... salata cu peste si maioneza, si mai apoi pàine cu alioli...Si cum nu m-am saturat... am continuat cu carnea din supa. Mi-e rau...

... Coseam aseara. Aproape terminasem o noua vestuta pentru Carnaval. Ar fi fost ideal sa am timp sa cos în voie. Dar nu puteam sa o las pe Amalia singura în bucatarie. Deci... m-am sacrificat. Si rau am facut. Rau pentru ca am mâncat si nu pentru ca am stat cu ea pâna la ora unu din noapte. Doamne cât putem sa palavragim. Când deschide subiecte care ma ating... sar în apararea alor mei. Poate reusesc sa schimb mentalitatea ei. Ai mei sunt si tiganii. Ai mei sunt si toti emigrantii care ajung sa fie vizitati de ea. Deja a început sa fie mai indulgenta cu ei. Daca la ìnceput îi ataca ca s-au îngrasat de cànd au parasit tarile de origine... si asta aduce cu sine toate problemele de sanatate implicite, acum e mai docila. Pleaca urechea si asculta. Îi povestesc ca tiganul acela nenorocit care cauta mâncare în containere... nu este hot. Acela gaseste cel putin ceva cu care sa-si umple stomacul. Daca s-ar duce acasa nici asa ceva nu ar avea. Îi povestesc de sutele de familii care traiesc pe câmpurile de gunoaie si care traiesc în case de carton pe gerul cel mai cumplit. De nenorocitii care scot fiecare bucata de fier vechi de acolo pentru ca sa poata cumpara pâinea zilnica pentru droaia de copii. Apoi trecem la ajutorul pe care tarile dezvoltate ar trebui sa-l dea la origine... pentru ca cica sa nu-i împovareze pe ei aici...bietii de ei. Si apoi eu atac.
- Voi... ati luat si stors vlaga din toate popoarele astea si asteptati ca acum ei sa se ridice din propriile forte. Este datoria voastra morala sa-i ajutati si nu numai sa va extindeti afacerile profitabile în tarile lor. Voi nu vreti nimic dinafara dar vreti ca pietele lor sa absoarba si produsele si serviciile voastre. Nu e corect. Sunteti bogati... pai ajutati-i si pe ei sa devina suficienti. Este atâta injustitie pe lumea asta. Nu stiu eu solutiile dar macar nu-i priviti de sus si cu ranchiuna. Nu este vina lor ca s-au nascut unde s-au nascut. Nici ca educatia lor este mult inferioara.

... Argumentam în noapte. Apoi... terminam cu un tratament facial. Am dermatologul meu personal. Nu-i cer eu. Este deformatie profesionala a ei. Mi-a aplicat aseara o lotiune si astazi dimineata m-am trezit cu fata decongestionata. Parca mi-au disparut vinisoarele acelea de pe fata. Sa vedem rezultatele. Acum ea ma cearta. Ca prietenele... adica eu... sunt greu de tratat pentru ca nu urmeaza întocmai sfaturile ei. Ma cearta ca nu mi-am luat crema aceea scumpa de protectie împotriva razelor solare. Bine... dna doctor. Promit sa fie prima achizitie din viitorul salariu.... Adica peste 20 de zile. Da... C se plângea ca zile trec repede. Eu ca nu trec destul de repede pentru ca sa simt din nou fosnetul a ceva bancnote în buzunare. Deci... la munca. Am doau costume de facut. Maine merg sa copiez tiparele de la cei de la comparsa La Colla. Pinochio si Cenusareasa. Dragute costumase. Trebuie sa-l pun pe C... sa învete sa croiasca. Aici se munceste când nu se face altceva. Deci... la munca.