îmi face bine?!

Îmi face bine sa chiulesc acum?! Pai... da... Mi-e frig. Am fost la jogging si cum am transpirat... m-a cam luat cu frig. Nu am timp sa fac un dus... pentru ca señor trebuie ridicat din pat, stat cu el în bucatarie la micul dejun... o clienta cu o perdea la refacut, bucataria de strâns si pe când scap... cu o cafea cu gheata în stomac si vreo doua-trei tigari fumate pe apucate... ajung sa ma întreb ce vreau sa fac. Da... culc pe señor în sofa:
- Mi-e asa de frig.
- Daca te-ai întinde lânga mine.... nu ti-ar mai fi.
Atâta mi-a trebuit. Mi-am scos ghearele.
- Señor... abia duci lingura la gura. Nu vezi ca sunt o femeie în draci? Ce crezi màtaluta?! Nici C. nu-mi face fata. Vineri m-am certat cu el. I-am spus sa nu mai vina. Eu sunt amanta. Pai amanta are nevoie de amor... Are 38 de ani si abia daca-mi face fata. Si aseara mi se lamenta ca uneori este bolnavior si nu se poate. Pài ... mi-e mila de el si de mine. Voi barbatii... aveti impresia ca daca sunteti uneori zei... este destul. Pai nu e. Sunteti jalnici. Patetici. Egoisti. Limitati. ...

Tace señor. Tac si eu. M-am cocotat în fotoliul meu. Mi-am pus 40Principales... Nu aud... dar îmi misc umerii si îmi contract muschii. As da si pumni aerului... cum am dat si astazi pe când alergam. Soarele inunda dintre nori un petec de mare. Stralucea si orbea în splendoarea lui... Ma mângâia si-mi spunea... Life can realy be fun if you wanted too... Dansam... cu un stâlp de iluminat... facând ture în jurul lui... Îmi miscam soldurile pe ritmul muzicii. Doi, trei, patru,... la dreapta... patru la stânga... Nu ma atinge nimic. Mi-as pune acum tocuri înalte si rochia neagra scurta... cu colanti negri... si m-as plimba pe strazile unui oras aglomerat... M-as holba la vitrine, la arhitectura edificiilor... porti forjate... fântâni vechi, portaluri ovale... si dincolo de ele... oameni, facându-si veacul anost....

... Privesc fetele celor cu care mi-e dat sa ma intersectez. Nu-mi spun nimic... C... un copil care are nevoie de protectie. Fuge de acasa... cica sa ma mângâie pe mine în singuratatea mea. Ce stie el de bogata mea viata interioara. Ce poate sa-mi dea... înafara de câteva minute de placere... pe apucate de multe ori. Mi-e sila de micimea noastra. El fuge din caminul corvoada... si tot acolo se întoarce, jucându-si mai departe rolul de tata de familie si sot iubitor. Vine... face pe Casanova la mine, nestiind ce gândesc cu adevarat când îl privesc. Îl folosesc. Ma las folosita... Rezultatul... Ceva care pe moment multumeste simturile. Dar la plecare ramân cu acelasi gust amar... Exista iubire adevarata? Sau numai aceasta betie a simturilor?! Ce este fidelitatea?!