lo que nunca te pude decir...

Draga mea draga... tie ti-am scris postarea anterioara. E seara si este atât de placut la mine în casa. Ascult... Cancion para ti. De câteva minute a plecat nois... adica baiatul... în catalana... Mie îmi spune de câteva zile... noia, adica fata... chavala... Mi-a cântat, ne-am plimbat virtual prin Columbia si prin România. M-a facut sa plâng... desi am promis sa nu o fac. Dar am ascultat toata ziua aceasta stupida melodie. Si apoi... nu se oprea ... si-mi cânta din nou si din nou... Îmi susura la urechi si îmi saruta lacrimile.
- Doamne ce frumosi sunt ochii tai când plângi. Un verde asa de intens nu am mai vazut unguroaica dulce ce esti.
- Dispari columbiano. Nu vreau sa am ochi mai frumosi doar pentru ca sunt plânsi. Am spus clar ca nu ai sa ma faci sa lacrimez. Pleaca. Am sa am zece mai frumosi ca tine...

... A plecat. Cu gândul sa revina. Nu vreau sa-si faca probleme acasa. Nu vreau sa-l vad în seara aceasta, desi m-a amenintat cu alta lectie de dans ceva mai târziu, în noapte. Ma rog... acum am casa la dispozitia mea. Copiii au plecat acasa, la o zi de nastere. Nora mea s-a îmbracat cu cel putin zece inele. Nu... daca le punem la socoteala pe cele care sunt set de câte trei... cred ca avea chiar cincisprezece. Mai mai ca topaia de fericire. Mi-a cerut si din ale mele câteva... doar ca sa le faca cica în ciuda vecinelor. Se le arate ce soacra rea are. Ha ha... draga de ea. Mi-a frecat casa aproape în întregime. Oricum nu le-am ramas datoare nici înainte. Dar acum... zburda prin casa cu sase inele, cu cercei noi, bratara si lantisoara cu un minuscul briliant încrustat în litera C... asta pâna cànd sefa i-a recomandat sa nu expuna inelele la solutiile de curatat.

... Daca revine C... casa este doar a noastra... Întelept ar fi sa nu o faca. Avem timp sa ne vedem în timpul saptamânii. O sticla de Martini... si muzica. Eu... am sa mai ascult aceasta superba declaratie. Înca una... din atâtea ascultate pe parcursul tumultuoasei mele vieti. Minute înainte m-a cautat dragul meu prieten medic din Madrid. Mi s-a întrerupt conversatia asa ca nu ne-am putut spune mai nimic. Nici sarbatori fericite nu ne-am urat. Am început sa urmez sfaturile Amaliei. Distanta si nepasare aparenta . Adica... esti aici... doar pentru ca în momentul acesta sunt dispusa sa-ti fac aceasta concesie. Dar... nu esti indispensabil. Deci. I-am spus cu un zâmbet parsiv:

- Nu-mi cânta. Nu am sa ma gândesc la tine când ai sa ma parasesti. Poate am sa te parasesc eu întâi pe tine. Nu am sa ma gândesc la tine... când voi avea pe altul. Voi, barbatii, numai însemnati prea mult pentru mine. Ma folosesc doar de voi pentru placerea mea. Pot sa-mi permit chiar si luxul de a avea altul. Mai tânar, liber si fara compromisuri. Si apoi nu uita... am o invitatie pe seara aceasta... în caz ca sunt libera si nu vii tu. Poate chiar am sa-i dau curs.

- Da, da... Asta sa o crezi tu. Mai vorbim noi astazi.

- Daca am sa fiu acasa... Pot chiar sa deconectez soneriile si sa ma fac ca nu te aud.

...Da. Sincer mi-e totuna. Mi-am dat voie sa visez astazi. Eram prea obosita. De munca o fi fost, ca doar alte cele sunt doar sanatate curata. Este frig afara. Mi-am scos nasul de câteva ori, în cautarea lui PIXI... Fara rezultat. Apoi, vizita la sefa, dat mâncare la rottweiler. Fugit din nou la sefa. Se pusese alarma în functiune din cauza usii de la garaj, care de când a primit o masina în plin... e cam sifonata si se pare ca se opreste pe la jumatate si apoi se deschide din nou. Eu nu am observat si a ramas deschisa. Càinele a intrat si s-a pus alarma în functiune. Mai apoi, ca sa fie totul complet, s-a strecurat Drac afara pe strada si mi-am lovit dosul palmei de poarta. A trecut. Toate trec. Zilele, orele, minutele.

Deci, draga mea anonima preferata. Sunt bine. Nici mai bine, nici mai rau decât eram cu luni în urma. Zau daca simt ceva pentru copilul acesta. E o stare ca acalmie... Oare se apropie furtuna?! Nu cred. Sper sa nu mai apara furtuni în sufletul meu. Am sa merg sa ma cufund într-o vana de apa fierbinte. Cu un Martini lânga mine. A început meciul de fotbal. Valencia-Real Madrid. Barcelona... înca mai este în avantaj în meciul cu nu stiu cu ce echipa. Am sa arunc o privire pe la români, ca sa aflu. Am încercat astazi sa te citesc. Nu ma puteam concentra. Asta pentru ca ascultam aceiasi stupida romantica melodie. Mie sa faca bine sa nu-mi faca asemenea pocinoage. Sa fie imbecil si egoist. Asa totul va fi corect. Nici un sentiment... doar instincte. Asa cum a fost pâna acum doua luni. Nu place la mine de el. Nu mult. Si apoi faca bine si nu se tot aplece peste mine în fotoliul unde stau asa de bine tolanita, catarata cu picioarele peste laterala. Noapte buna, draga mea. Nu visa. Nu exista acest copil jucaus decât în imaginatia mea. Nu exista Columbia. Nu exista Cali, Palmira. Nu au existat aceste nopti, luni. Nu. Nu poate fi cineva atât de dulce. Nu-mi pupa mâinile si nu este curtenitor. Nu cânta bine, nu stie zeci de texte de melodii. Nu am dansat si nu ne-am iubit pe laptop si pe unde ne-a picat bine. Sunt doar fructul imaginatiei mele. Pup la tine si sa ai parte si tu de aceleasi senzatii. Ti-as trimite unul, în carne si oase... asa cum mi-a mai cerut o draga prietena. Dar nu am cunostiinta de altul, desi sigur este plin orasul de ei. Dar vezi tu... e nevoie de timp sa cunosti o persoana. Si este totul atât de diferit de cum era acum sapte luni. Si nici chiar asa nu e bine...

... Suferim de frica durerii pe care suferinta ne-o va provoca, desi suferinta în sine sigur nu ar durea asa de tare. Oare la tine am citit? Oare chiar am citit astazi si altceva sau am avut doar acele versuri superbe în minte. Nu conteaza. O bàicica buna ma va duce înspre tarâmurile lui mos Ene. Si... nu am sa visez ca va veni la mine în lumea viselor. Si nici nu am sa încerc sa aflu raspunsuri.

asa spune textul melodiei....

Y si en sueños pudiera volar
yo llegaría hasta ti
para entonces hacerte escuchar
lo que nunca te pude decir.

... Sunt egoista. Ma iubesc numai pe mine... si pe pisoiul asta nesimtit, care nici acum nu a aparut. Hai sa nu exageram. Mai iubesc ici pe colo, pe unii, pe altii. Uneori pe prea multi. Doar ca uneori trec pe unii pe primul plan si uit de multi altii care ar avea nevoie de un cuvânt sau un gest din partea mea.
... Uneori chiar ma gândesc ca as putea sa-l întreb daca nu are câte un prieten si pentru multele mele prietene... nemângâiate. Da... sunt câteva care ar pluti printre nori daca ar avea parte de numai a zecea parte de fericire ... din cât mi-a daruit mie acest vis latin. V. spune de multe ori ca sigur ma va costa mult acest tânar de neînteles. Eu sunt de acord cu el... pentru ca stiu ca pe el îl costa toate tinerele cu care se vede. Dar chiar ar merita efortul... Nu exista bani cu care as fi putut cumpara aceste luni... de neînteles chiar si pentru mine... pâna când nu am petrecut ultimele saptamâni împreuna. Acum stiu. Acest copil avea nevoie de cineva care sa-i faca fata, care sa-l domine uneori si care sa se lase dominata alteori. Avea nevoie de linistea unui câmin unde sa se odihneasca din când în când. E doar un copil. Sau oare nu?!