Mi-ar fi placut sa ramân grasa si imbecil de fericita cu rotunjimile mele dizgratioase

Dragele mele ...aveti grija ce va doriti. Eu mi-am dorit doar sa fiu iubita de un anume cineva. De mult am uitat numele lui si ce m-a determinat sa-mi schimb look-ul. Pentru ca nu am tinere de minte. Ma debarasez de balast. Daca ma întrebati acum cum este mai bine... pai grasa si stearsa e mai sigur. Traiesti comod, nu te balacesti în situatii de promiscuitate. Eu ma cunosc foarte bine si stiu ca mi se aprinde sângele în vine la cea mai mica scânteie. Ma inunda lava si pot sa-mi tin predici dupa predici. Nu folosesc. Chiar ar trebui sa ma calugaresc. Cu conditia sa nu aiba gradinar sau popa pe acolo. Problema este ca nu-mi fac mustrari de constiinta. Nu cred ca am constiinta. Sau nu include si aceasta latura a existentei. Sunt corecta în afaceri si în relatiile interumane. Nu si în cele care implica latura sentimentala. Se amesteca în mine notiunile de fidelitate cu dorinta. Fidelitate?! Fata de cine? Fata de mine însami... poate. Poate am devenit egoista, poate sunt pe ultima 100 de metri a feminitatii care mai poate fi dorita. Dupa 50 cred ca o femeie este trecuta la categoria hoaste batrâne. La fel cum si eu îi trec acolo pe barbati. Astept doar sa ma resemnez cu starea de fapt. M-am cam îngrasat. Am contribuit destui factori. Anxietate... dorinta, copiii în casa, Amalia... cu copioase mese în miez de noapte, înghetata...

... Mi-ar fi placut sa ramân grasa si imbecil de fericita cu rotunjimile mele dizgratioase. Mi-ar fi placut sa am ascunse undeva într-un colt al memoriei carnii toate aceste experiente, fara ca sa mi se fi întâmplat în realitate. Ca o pelicula care se deruleaza uneori si aduce un zâmbet în coltul buzelor, în timp ce eu as sta si as tricota hainute la nepoti. Credeti-ma ca nu ati vrea sa aveti toate memoriile mele din acest an. Bucurati-va ca nu le aveti. Le-as sterge cu buretele dar este imposibil. As vrea sa fi stiut sa ma opresc, sa aleg mai bine. Nu mi-a fost dat si acum ma tortureaza. Ce frumos ar fi sa poti spune ca nu ai nimic sa-ti reprosezi. Îmi reprosez atât de multe clipe întâmplate anul acesta. Prea multe. Poate daca as fi învatat ceva din ele... ar fi fost utile. Dar repet la infinit aceleasi greseli cu aceleasi persoane. Mi-a fost dat sa cunosc fata ascunsa a prea multor persoane. La fel au avut parte si ei. Pai... nu suntem frumosi dezbracati de hainele noastre de oras. Somnul ratiunii naste monstri... Eu mi-am pierdut uzul ratiunii. Cu foarte multi ani în urma... Am avut oare parte si de ratiune?! Pot sa ma disculp cu scuza ca fiecare are dreptul sa traiasca dupa propriile canoane?! Ca nu toti suntem facuti la fel?! Nu are rost sa ma îmbat cu apa rece....