Omul beat... drept graieste...

Într-adevar... sfârsitul anului aduce cu sine atâtea semne de întrebare. Am facut si bine sau numai rau în acest an? Am suparat multe persoane care conteaza cu adevarat pentru mine? Am fost la înaltimea asteptarilor lor? Am adus bucurie macar în viata unuia? Nu ma refer la cei care nu conteaza pentru mine. Ci la cei... putini foarte importanti. Poate cel mai mult ma deranjeaza ca nu m-am putut ridica la nivelul asteptarilor unei singure persoane... care conteaza cu adevarat. Sunt vicioasa si superficiala dragul meu prieten. Din carne suntem facuti toti... doar ca a mea este îmbibata de frivolitate si instabilitate. Mi-ai spus ca resemnarea nu este o solutie. Pentru tine... care esti disciplinat si exigent. Pentru mine... va fi unica rezolvare. Nu stiu când voi fi destul de înteleapta pentru ca sa ma resemnez. Nu stiu când îmi voi asuma vârsta biologica. Am trait atâtia ani îndobitocita încât acum vreau sa recuperez ceea ce este irecuperabil. Uneori îmi spui sa fac ordine în viata mea... si sa ma ¨eliberez¨ de toate tarele... Alteori tocmai felul în care o fac... îmi da senzatia ca este cel nepotrivit. Nu sunt consecventa... stiu. Am luat de la occidentali doar ceea ce mi-a convenit mie... Era mai usor sa ma adaptez viciilor lor... decât sa caut puncte de sprijin în întelepciunea orientala...
... Nu vorbeste pàlinca din mine... desi i-am facut fata cu brio cuscrului. El... doarme... eu... nu pot nici îndobitocita si sedata sa dorm. Chiar nu sunt normala. Ceva nu functioneaza la mine...