La Multi Ani...puiul mamei

Cu douzeci si cinci de ani în urma ... Eram la uzina. Iarna geroasa. Lucram la electroliza cuprului, la birouri. Era zi de salariu. Plateam împreuna cu o colega 250 de muncitori. Banii se luau de la caseria centrala...6-7 valize...de acelea mari de lemn, cum au tinerii recruti care merg în armata. Eram în sala mare de sedinte a uzinei, unde casiera repartiza banii. Am simtit ca mi s-au rupt apele:
- Draga mea Kati, cred ca astazi vei plati singura. Mie mi s-au rupt apele si nasc astazi.
- Esti nebuna? Cheama repede ambulanta.
- Nu este cazul. Nu am dureri. Hai sa luam banii si la coborâre am sa o anunt pe soacra mea.

... Asa a si fost. Au venit dupa mine, dar nu m-am dus la spitalul judetean. Eu acolo nu mergeam decât dupa ce o gaseau pe Ani moasa, prietena lui soacra. Asa ca mi-am petrecut sase ore...între magazie si toaleta. Soacra...speriata ca va cadea copilul în toaleta. În sfârsit a aparut si Ani moasa. Lucrase pe tura de noapte si fusese toata ziua cu masina în service. Telefoane mobile înca nu existau.

Deci...aterizat eu la maternitate. Însotita de Ani si de Pisti, asistentul sef de la urgente chirurgicale. Dureri... câte ìncapeau. Dar nu de la dilatatie. Aveam crampe în muschii de la picioare. Cârcei. Când ma prindea câte unul...strigam si ma întepau cu ace în muschi si-mi usurau durerea. Dupa medici nu venise timpul sa nasc. Dupa prima miscare a copilului... pe 25 iulie, tocmai se împlineau douazeci de saptamâni în zilele acelea. Si apoi... dupa spusele fetelor, trecute prin cele ale facerii, când elimini un dopusor de mucozitate... cam ti-a venit timpul. Ei, eliminasem de câteva zile acel dopusor...si spusesem ca uite mai am câteva zile. Deci nu eram surprinsa.

... Cu mine în sala de travaliu...o fetita mamica, pe care au mai trimis-o de câteva ori acasa. Cica nu-i venise timpul. Dar fata...urla de dureri. Ma rog, dupa ce a facut cadou o oaie si alte cele... au ajutat-o sa nasca. Da. Nu se mergea cu mâinile goale. Si prietenii nostri faceau pe rupte cafele la medicii si asistentele de serviciu. Altfel nu se uita nimeni la tine.

Ma rog. Mi-am continut plimbarile între pat si toaleta. Numai stiam ce pisici am. Vomitam în acelasi timp cu eliminarea apei. Pe la orele 18... chircita de dureri am mers la usa... ma cauta mama si soacra. Nici nu am putut sa ma uit la ele. Doar înjuram. Si pe vremea aceea înjuram. M-au urcat pe masa si mi-au spus sa împing. L-am împroscat pe medicul care statea cu capul între picioarele mele cu ultimii litri de lichid amniotic. Mi-a spus sa împing si... în fortarea mea m-am rupt.
- Asteapta. Te rupi toata.
M-a taiat. Pe viu.
- Împinge.
Si împins a fost. Adrian a iesit si... a fost un vis când l-am auzit pentru prima data. Mai apoi a urmat o ora de calvar. Cusut pe viu. Si astazi mai aud scrâsnetul firului tras prin carne. Medicul avea chef de glume:
- Stai sa te fac frumoasa. Ca acum esti ca o floare deschisa.
A trecut. Adrian s-a nascut pe la orele 20:00. Eu aveam o foame de lup ìn mine. Ma uitam catre blocul mamei mele... sperând ca ma va vedea. Ma plimbam pe holurile spitalului. Aveam niste usturimi de nedescris. Deja trebuia sa alaptez. S-a pornit greu laptele...dar nu s-a oprit un an si doua luni. Si atunci... l-am întarcat eu, de voie de nevoie.

... Nu am sa uit niciodata o faza din spital. Mergeam cu schimbul cu colega de camera, fetita aceea tânara ca sa aducem copiii la alaptat. Cu doi pui în brate m-a apucat prima diaree. Nu aveai voie sa porti chiloti si cu doi copilasi în brate nu aveam cum sa ma protejez. Si am lasat dâre dupa mine. Mi-am târât cum am putut picioarele si într-un râs isteric...am aruncat puii în bratele colegei, eu mergând sa spal dupa mine. Nu ne-am oprit din râs decât dupa vreo o ora.

... Adrian facuse icter si-l tineau în incubator. Acolo ce stiu eu cum se miscase si ajunsese cu gurita la fundul càcacios al unei fetite. Era Mihaela... mai pe urma vecina cu noi. Se nascuse pe 13... Pe parcursul anilor au fost buni prieteni. Îl luam la misto.... cu faza din spital...

Deci... La Multi Ani... puiul meu. Cea mai mare bucurie a mea în viata. Nu puteam sa am un copil mai iubitor. Ce noroc am ca s-a nascut sanatos. Pe deasupra si frumos si bun la suflet. Harnic si pasionat de munca lui. Acum am sa-i trimit un mesaj. Aseara s-au chefuit. Si astazi urmeaza sa continue. Eu nu am cum sa merg pâna la ei. Lizzie si familia vor trece pe la el... dar la o ora când eu nu pot sa o fac. Iara pe seara ar trebui sa merg si sa ma întorc cu trenul, ceea ce nu ma încânta. Nu face nimic. Ne-am petrecut împreuna 8 zile si a fost suficient. Au sa-mi trimita si mie tort si fotografii.

Înca o data ... La Multi Ani... ADRIAN!!!
Update 16:41... fost eu la copilul cu Lizzie si iar mâncat. Platouri care mai de care mai elegante si un tort de nota 10. Putin fost timpul petrecut cu ei. Cu drum cu tot... trei ore si jumatate. Dar ne-am distrat bine si ne-am povestit.