Zile cu vânt puternic si rece

Deci, este deja Duminica. Am terminat de cusut ce mi-am propus si pentru ca mi-a trecut asa prin minte o idee de a posta si eu poeziile care mi-au iluminat chipul de alungul anilor, am ales poezia Elenei Farago. Duminica va fi ziua mea de poezie, asa cum a Geaninei este Vinerea.

Nu am talentul vostru, prieteni dragi, asa ca am sa postez din creatia marilor poeti ai lumii. Cum bine stiti, nu am citit prea mult în ultimii ani. Nici nu am veleitati de persoana citita. Dar încerc sa tin pasul cu timpurile noi, sa ma dedic tuturor acelor lucruri marunte care mi-au lipsit.

Din 90´am fost într-o lupta contra cronometru cu viata. Fa bani, ca sa poti sa-ti cumperi o masina. Traficul de frontiera a fost singura solutie. Am dormit zeci de nopti în autocare înghetate, vesnic întoarse de la granita, în bataie de joc, pentru ca vamesul nu era multumit de ¨atentia¨ care i se facea.

Serviciu, comert la 250 de km de casa, si iar serviciu. În orele petrecute acasa, coseam lenjerii de pat, de dus la vânzare în Ungaria, sau faceam cumparaturi de alte produse vandabile.

Fata mea, pe care niciodata nu am menajat-o, mai poarta si azi urmele congelaturilor datorate vânturilor aspre din pietele în care degeram. Azi chiar mi-am adus aminte, pe când treceam podul peste râul sec, ca iar am uitat sa-mi pun o crema protectoare. Nu am fost niciodata cocheta.

Poate prea mi-a placut sa fac bani. Îmi dadea o satisfactie aproape carnala. Atâta doar ca nu i-am cheltuit pe mine, ci pe cei din jurul meu.

Cum am mai spus-o de nenumarate ori, cred ca sunt un barbat închis într-un corp de femeie, pentru ca mentalitatea mea este foarte masculina. Sau toate astea vin de la tata, pe care-l ador si astazi.

Chiar ieri vorbeam cu un prieten, ca sunt cinica si a dracului ca tata. Poate pentru ca i-am mostenit caracterul.

Deci, Dulcedeea, sunt orice. Buna pentru unii, puternica pentru toti care au nevoie de mine, toleranta cu cei care nu pot lupta contra demonilor din sufletul lor, îngaduitoare cu cei care ma ranesc, iubitoare si darnica cu cei care ma lasa sa-i iubesc. Si foarte egoista cu lumea mea interioara, care-mi apartine numai mie. Acolo nu accept negocieri.

Nu sunt posesiva. Poate doar impulsiva uneori. Imprevizila de cele mai multe ori. Dar asta sunt eu si eu ma accept. Ceilalti hotaràsc pe cont propriu daca o fac sau nu.