echilibristica ideilor

Am apucat sa cos si sa croiesc ceva înainte ca señor sa ma cheme la apel. Prima mea întrebare a fost : ati auzit de Fernando Savater? Bineînteles ca a auzit de el. Mi-a si dat detalii, care au confirmat cele citite de mine cu putin timp înainte pe wikipedia. M-am regasit în filozofia acestui scriitor, om politic am putea spune.
Am coboràt laptopul în bucatarie si i-am citit si lui despre el, despre crezul lui într-o Spanie unitara, laica, cu o limba comuna. Anti nationalism imbecilizator, cum se sustine a fi. Adept al umanitatii universale, în folosul tuturor. Nu crede în frontiere linguistice si nici etnice. Membru al noului partid al Rosei diaz, care se vrea o alternativa a istoricelor partide se stànga si de dreapta.
Dar sa nu uitam ca el este spaniol nascut în Tara Bascilor. Ceea ce deja îi da un statut antinationalist din nastere, asemeni unui român nascut în Covasna sau Harghita.

Cum am mai spus-o : cred în toleranta, în dreptul fiecaruia de a-si alege locul în care sa traiasca si sa-si câstige pàinea. Cred în dreptul femeii asupra corpului ei si cred în eutanasie.
Deci, pot sa spun cu màna pe inima ca ma identific cu crezul acestui señor Savater.



Am trecut apoi la motivul acestei curiozitati, persoana lui Paul Gabor, din articolele caruia i-am facut o traducere lui señor. I-am explicat ca acest fel de a scrie este cel pe care mi-ar placea sa-l pot deprinde. Daca ar fi numai chestie de tehnica! Dar nuantele nu cred ca se pot deprinde.
Si da. Ai dreptate Paul, nationalismul si prostia se vindeca prin calatorii.

Apoi i-am tradus un foarte lung articol publicat pe blogul lui Cristian Lisandru , pe care-l citisem în urma cu câteva zile.

I-au placut oamenii din spatele cuvintelor. În acest moment deja doarme señor, pe sofaua lui de doua locuri din comedor. Pot sa-mi vad mai departe de cusut.