Draga Leo, as vrea si eu sa fiu martora la FERICIREA mea deplina. Dar e doar o amagire. Ziua îmi gasesc mii de pretexte sa fiu fericita. Soarele, marea, îndeletniciri casnice mai mult sau mai putin placute, îndatoririle fata de señor Tomas si familia. Dar nu e suficient. Uneori ramâi singur cu tine însuti, te uiti în oglinda si vezi ca si aceasta zi a fost doar o noua amagire . Ultima dintr-un lung sir. Prima din cele care vor urma.
Nu mai vezi culorile, nu-ti mai privesti umbra jucausa. Poti doar spera ca ziua ce va veni va fi mai buna. Ca vei putea uita si vei putea merge înainte. Dar pentru asta e nevoie de mult soare si de multa MARE. Doar asta poate vindeca. Ne propunem sa facem ceea ce trebuie, ceea ce e bine, ceea ce este corect. Daca nu suntem destul de puternici, mai încercam o data , si înca o data. Si ne dam seama ca anii au trecut. Ne cufundam în lungi taceri.
Poti spera doar ca momentele tale de tacere sa fie respectate. Poti doar spera sa fie cât mai rare si cât mai scurte.
Hace 9 años
Giulia, mi-ai facut o surpriza extraordinara scriindu-mi aceste randuri. Si, pentru ca n-am primit de mult timp o scrisoare, lasa-ma s-o consider asa. Multumesc !
ResponderEliminarStiu exact despre ce vorbesti. Traiesc aceeasi senzatie. Uneori, te uiti atat de mult in gaura neagra care s-a facut in sufletul tau, care s-a latit si s-a alungit, si nici tu nu mai stii cum de a ajuns acolo, de la ce s-a format, cum sa faci s-o vindeci. Stii doar ca nu e bine, dar nu stii cum sa faci sa nu mai fie rau.
Partea cu pretextele o inteleg si mai bine. De aia si scriu pe blog. Si cred ca si tu faci la fel.
Nu stiu de ce, dar suntem datori sa luptam pana la capat. Fericirea e relativa.
Ar fi bine daca ne-am multumi cu zambete mici.
O seara buna !
POstarea asta ascunde mult mai mult decat aparent pare ca ar ascunde! Ascunde .... ani ... ganduri trairi...multe...simt eu ca asa e!
ResponderEliminarN-ai nevoie de foarte multe....! :-)
@ Leo - nu plâng dupa FERICIREA pierduta. Sunt deja ani buni de când stiu sa ma multumesc cu frânturi. Si ai dreptate , totul este relativ.
ResponderEliminarîntâmplarile din viata noastra au valoarea pe care noi le-o dam. Noroc ca de data asta am captat chipul meu când sunt Fericita si ca pot gasi timp ca sa ma redresez. Am ambitia sa trec peste orice, poate chiar voi iesi mai puternica din aceasta experienta.
Nu m-a doborât niciodata tristetea. Am gasit de fiecare data resurse suficiente în mine. Si apoi am mai spus-o sunt un Berbec inconstient.
Dau cu capul, cad, ma ridic, merg mai departe!!
Nu calculez nici pericolele, nici nu urmaresc sa înving. Poate îmi place doar lupta si provocarea. Finalitatea nu prea CONTEAZA!!!
Parca asa ai spus acum câteva zile.
Nu conteaza nici ce cred ceilalti, nici ce cred EU. Conteaza doar ca viata merge înainte. Nu trebuie sa astepti nimic. Trebuie doar sa mergi mai departe.
@ Emanuel - Multumesc dom profesor. Draguta dedicatia!!!
ResponderEliminar