lunes, 25 de enero de 2010

Lunea asta ce culoare are?

Lumea mea este o paleta de culori. Niciodata negrul nu o întuneca. Poate un pic de gri ici pe colo, dar în nuante foarte palide. Desi îmi place sa port paltoane si pantaloni negri, de pe vremea când am locuit în Italia, unde era unica culoare care se purta. Doar gli strainieri erau pete de culoare. Negru obsesiv în îmbracaminte, în contururi de ochi, în culoarea parului. Au o înclinatie nativa spre melancolie si tragedie.

Eu blonda, vopsita, ochi subliniati cu un amestec de negru, gris, verde turcoaz si alb pe interior. Chiar si aici, sefa îmi cere sa-i cumpar întotdeauna aceleasi creioane de ochi. Se spune ca si blondele vopsite preiau mentalitatea celor native, adica superficialitate, samd. Asa o fi, dar eu ma simt bine în pielea asta de blonda toanta si jucausa.

Aici Enma, îmbraca haine în variate nuante de maro-bej, grana. Eu , culorile curcubeului. Movuri, rozuri, alb, maro, bej, verde si iar mult verde, turcoaz, culori pastelate, palide, care abia ma ating. Ca o mâna care vrea sa mângâie fata acestei lumi.

Abia eu am facut-o sa îmbrace rosu, galben, verde, dar asta numai vara. Abia am reusit sa-i scurtez rochiile si sa-i marchez decolteul frumos. Nu ar dansa niciodata, nu ar spune un banc.

Eu sunt exuberanta. Chiar când stau în fata calculatorului îmi misc umerii si capul pe ritmul muzicii. Asa sunt eu, incorigibila....

Mi-am terminat curatenia în casa Enmei, bineînteles acompaniata de Drac, rotweilerul urias si a pisicii Nala. Ma dor maxilarele de cât a trebuit sa strig la Drac. FUGI sau fuci pe valenciana, dar degeaba. Îmi punea cele doua labe mari pe umeri, se furisa , daca se poate spune asa, între bratele mele când curatam obiectele sanitare, ma pupa, îmi lingea mâinile, se suia cu labele din fata pe dulapurile din bucatarie, unde eu tocmai stersesem. Noroc ca Juan nu ne vedea, pentru ca amândoi încasam o bronca tipica. Dar asta e. Suntem doi nebuni care ne iubim. Cu pisi m-am jucat cu pamatuful, în încercarea de a o da jos de pe spatarul canapalei.

Animalele simt persoanele, mai bine decât oamenii. Asa si cu Drac, care ma pupa pâna când ajunsa acasa trebuie sa-mi spal fata cu sapun.

Pauza fiind terminata, hai sa pornim pe alte meleaguri ale mestesugurilor casnice, cum ar cusutul a tot ce am croit ieri. Altfel ma lenevesc si cum voi putea livra la timp toate comenzile.

4 comentarios:

  1. Sincer să fiu colorez întotdeauna în culori mai sumbre ziua de luni. Nu-mi place ziua asta deloc...

    ResponderEliminar
  2. @ Cristian , dupa câta ploaie a fost si astazi ar trebui sa o colorez într-un gri închis. Dar pentru ca folosesc în croitorie argintiu, albastru deschis si catifea alba cu paiete argintii nu-mi reuseste.

    Un salut.

    ResponderEliminar
  3. Draga mea,tu esti atipica!
    Lunea,nici iarba nu creste!

    ResponderEliminar
  4. @ Ema draga mea, am recuperat azi, nu m-am simtit bine deloc, asa ca nu am avut spor.

    ResponderEliminar