Sâmbetele sunt plictisitoare

Am început ziua de ieri cam molesita. Plimbari pe bloguri, mult lapte cu aroma de cafea. Era sâmbata si-mi place sa lenevesc. Pe señor îl vizitasem de câteva ori si nu dadea semne ca ar vrea sa se ridice din pat. De fapt nici la 11 nu avea chef. Poate timpul înnorat era cel care-l molesea si pe el.
Abia dupa ce toate mirosurile si zanganitul vaselor din bucataria alaturata devenise insuportabil pentru urechea si nasul lui, m-a chemat sa-l ridic. M-a întâmpinat cu un zâmbet si versurile lui Federico Garcia Lorca.

În bucatarie aveam deja pe terminate ciupercile champiñon , gatite în doua moduri, pentru noi în sos si pentru Enma , numai fripte în ulei, bucati mari, carnoase. Macaroanele fierbeau si pentru ca nu erau gata, am amânat momentul ridicarii lui señor din pat. Asta pentru ca daca la 12 îi dau mic dejun, nu mai pot sa-l conving sa manânce si ceva gatit. Cum lui ciupercile nu-i plac, macaroanele urma sa le manânce cu peste în sos tomat. Însa eu trebuia sa gatesc ciupercile, 1 kg, cumparate cu o zi înainte. Ca sa nu se strice. Sunt pofticioasa si nu rezistasem tentatiei de a nu le cumpara. Rau am facut,pentru ca toata ziua am ciugulit din ele, asa doar în sos , si seara aveam 0,5 kg în plus.

Deci cum m-a întâmpinat cu Lorca, am coborât laptopul si am cautat poezia. Nu tare îi place Lorca, zice ca este prea fara perdea. Poezia din care-mi rostise vreo doua strofe se numea La casade infiel. Lunga si vesela poezie. Apoi mi-a cerut sa-i citesc Boda in sangre, de acelasi autor.
Nu era poezie ci mai degraba un soi de piesa de teatru în acte. A trebuit sa-mi mobilizez tot talentul interpretativ pentru ca sa pot da viata personajelor. Mama, fiul, si mai apoi vecina. Mi-a facut chiar placere ca pot sa citesc cu intonatii, versuri si dialoguri din conversatii.

Apoi a cerut Canción del pirata. José de Espronceda, frumoasa poezie. Merita sa va scriu refrenul macar:

Que es mi barco mi tesoro,
que es mi dios la libertad,
mi ley, la fuerza y el viento,
mi única patria, la mar.

Cá este corabia mea, comoara mea
cá este Dumnezeul meu, libertatea
Legea mea, puterea si vântul,
Unica mea patrie, Marea.

Zilnic îi citesc, cum zice el din cutia mea, ajunge sa-mi spuna doua trei cuvinte dintr-o poezie. Noroc ca acum am conexiune WIFI, asa ca nu mai trebuie sa port momorouter dupa mine. Doar laptopul greu, pentru ca mi l-am cumparat cu ecran cât mai mare. Si mai e si HP, adica greu.
Dar nu ne despartim de el prin casa.

Pe când am terminat cu dânsul si cu Marta, m-am întins la ale mele croitoricesti treburi. Mai la masina , mai la masa de croit, mai cu degetarul pus.

Între timp ascultam radio. Spania este a patra tara cu populatie foarte saraca din Europa, 16% sunt considerati saraci. La fiecare 14 barbati care-si pierd serviciul doar o femeie este concediata. Asta pentru ca femeile, chiar si absolvente de studii superioare, accepta serviciu chiar si de femeie de serviciu, în timp ce barbatii nu stiu sa faca numai anumite activitati, si nu se pot adapta ofertei pietei muncii.

Apoi, Rosa, prietena mea de la farmacie, care-mi povestea de cât de greu se adapteaza fetita ei , venita de la tara cum s-ar spune pe la noi, în mediul egoist de la oras. Si i-am raspuns, tu mie îmi spui care sunt o imigranta, cât de refractara este lumea?! Mi s-au întâmplat si mie multe de când sunt în lume. Eticheta de imigrant, cel care ia locurile de munca, fura, cere servicii pentru care nu plateste.

Insomma, cum ar spune italienii, nu am reusit sa avansez foarte mult ieri cu munca mea. Azi fiind duminica voi croi si voi îmbraca si împodobi pantofiori . As fi vrut sa fac o plimbare, dar este o zi gri, fara pic de vioiciune. Voi asculta din nou football la Radio, pentru ca nemernicii astia dau toate partidele numai pe canalul cu plata, ca si în Italia. Nici nu stiu ce a facut Barça ieri seara, pentru ca asa nu are farmec pentru mine. Doua minute de la unul, apoi altele de la altul, multa publicitate, ca în final ramân doar cu cât a pariat fiecare comentator si ce cote se plateau. Zau daca mai stiu cine ce a facut. Dar cunosc casele de pariu la care se face publicitate.

Dar azi, pe Sexta vor da rezumatele. La emisiunea sportiva M y R (minuto y resultado) , unul din comentatori este simpaticul Gica Craioveanu, fost jucator la Villareal, pe care-mi place sa-l vad dobândind experienta si facându-si o cariera în televiziune. Stie si sa vorbeasca, ceea ce e ceva, având în vedere ca a fost fotbalist. Si are un râs strident, colorat, parca cântat. Simpatic tipul.