Jenna, vopsea araba

Ar trebui sa cos. Dar sunt obosita. Între timp Ema: Hello Spania, aici Arizona. La noi ploua de ne mâna!!!

Pe când îi raspund, cade legatura. Între timp m-am apucat de postat. Poate revine Ema si povestim, de ale noastre.

Eu tocmai l-am culcat pe señor, care este mai vesel ca niciodata, din cauza mea. Gura nu-i tace o secunda. Glume poznase, muzica de opera, pasodoble la cerere. Astazi aceasta a fost o parte din lista.

Lume care suna la toate portile. Fete, 4, la probe, Rosa de la farmacie, Irina si sotul ei, medicul.
Simpatici. Abia ma întorsesem de la cumparaturi, pe la 13.30, nici nu apucasem sa conectez soneriile, suna singura care nu poate fi deconectata când plec de acasa, cea de la portita interioara.

Irina si medicul, care ma pupa pe obraz cum ma vede.

Zice Irina: Giulia, medicul tau preferat ar avea nevoie de o interventie croitoriceasca la pardesiul acesta nou. Mânecile îi vin prea lungi. Stiu ca ai de lucru mult, dar ai putea sa-l faci pentru ora cinci?

Irina draga: - pentru medicul meu preferat nu exista ore nepotrivite. Si nu uita, tu esti sotia lui si una dintre prietenele mele ¨preferate¨, daca tot suntem la preferati.

Nici nu am despachetat, am facut ceea ce era de facut si am si calcat pardesiul nou, sifonat ici pe colo. La orele 15 eram gata.
Irina multumita: Giulia esti o ¨manita¨, adica priceputa la toate. Lui señor îi creste inima de încântare pentru fata lui, adica Giulia.

Prânzul de preparat în graba, fete dupa fete la proba, râsetele lor de încântare, fotografii facute cu mobilul. Pe când m-am pus sa întind hainele din masina pusa cu destule ore în urma, señor cu povestile lui, Enma cu vizita de seara si cu propunerea de a mai merge înca o data în oras, dupa vopsea jenna( henna). Un fel de vopsea araba, sa ne facem desene pe mâini si pe picioare. ca un fel de tatuaj, lavabil. Deci am sters-o din casa, dupa ce i-am mai dat lui señor înca o data de mâncare.

Bineînteles ca tot eu am intrat la baietii marocani, care aveau o fata cu zâmbetul pâna la urechi. De vreo o saptamâna ma pistoneaza sefa cu vopseaua jenna. Deci duminica am sa-mi tatuez flori pe tot dosul mâinii. Si un fluture pe umar.

Ema tot n-a intrat . Deci continuarea povestii.

Astazi mi-am început plimbarea pe malul marii. Superba zi. Marea calma, linistita. Lume multa destul de tânara pe paseo. Or fi în somaj, mi-am zis.

Mi-am umplut el carro de compra, la refuz cu legume, fructe. Inclusiv capsuni, la 1 euro, ladita de 2 kg. Pe când am ajuns la Supermarket nu mai aveam loc, asa ca am luat doar strictul necesar, fara apa si lapte. Mi-am tras suflarea la o ¨tigare¨, ha, ha, si m-am bucurat de razele soarelui care-mi mângâiau fata. Ce clima placuta aici, ma gândeam eu.

Important e ca señor e fericit si nu-l deranjeaza forfota. Azi chiar mi-a propus Rosa, care este sotia presedintelui la o comparsa sa fac anul viitor toate costumele pentru ei. Am refuzat, spunând ca nu vreau sa iau munca nimanui. Vor veni anul viitor si asa mai multi, pentru ca vor fi multumiti. Si-si vor aduce si prietenii. Ca doar asa am ajuns la câte am facut anul acesta. Si puteam sa am atâtea comenzi câte as fi dorit. Era suficient sa-mi dau numarul de telefon la magazinul de materiale, ca doar m-au întrebat.

Toate la timpul lor. Anul acesta mi-am facut specializarea. Si asa azi mi-a facut sefa scandal , ca la coafura spunea o tipa ca abia a gasit o croitoreasa la 90 costumul. Eu l-am facut pe acela la 50. Dar mi se pare absurd sa jecmanesti tinerii si copii. Si apoi nimic nu se compara cu fericirea de pe chipurile lor.

Acum am sa reiau cusutul. Sutiene de îmbracat si împodobit cu paiete. Masina de cusut nu o mai pot pune în functiune la ora asta. Mâine am alte multe de cusut, pe lânga costumele de carnaval. Doi pantaloni de scurtat pentru medic, care merge în Mexic, pentru o saptamâna, si de mers sa iau modelul de la un costum pentru o domnisoara de la comparsa Carting.

Dar niciodata planurile de seara nu se potrivesc cu cele de peste zi. Asa ca ce-o da Cel de Sus.