Varza cruda provoaca arsuri la stomac

M-am trezit cu arsuri în stomac. Varza cruda mâncata ieri. Nu aveam salata verde si atunci am apelat la varza din frigider. Am dat-o pe razatoarea fina, sare, iaurt, niste picaturi de ulei, doua oua fierte, taiate cuburi.

Din pacate am taiat cam multa varza si am mâncat-o dintr-o rasuflare. Apoi noaptea am mai mâncat si o mandarina mica. Ba am baut si multa cafea cu lapte, sau lapte cu cafea, ma rog.

Nu am orarii fixe de masa. Nu sunt niciodata disciplinata. Ieri seara mai aveam 87,4 kg, ca acum doua zile, dar situatia s-a schimbat pe dimineata, când cântarul electronic arata 86,1. Deci am 12 kg mai putin.

Nu ma simt slabita în puteri. Nu manânc carne deloc, ceea ce sperie pe toata lumea. Cica e necesar, vital si consumul de carne. Dar vegetarienii?

Mi se întâmpla ca în timpul noptii sa consum acest kg care nu se vroia dat jos. Îi arat zilnic Enmei progresele mele, în ceea ce priveste slabitul. Râdem de faza cu cântarul. Când mi l-a cumparat, acum vreo doua luni, a zzis ca-mi da în cap cu el daca nu voi slabi lunar un kg.

Acum vreo trei luni, seful m-a chemat într-o noapte sa le fac fotografii. Aveau o cina nocturna, cu prietenii. Toti masculii îsi râdeau de mine, ca sunt grasa. Iar eu, de ei, spunànd ca nevestele lor , saracele, trebuie sa le suporte grosolania si sa-si supuna corpul la gimnastica zilnica, pentru ca orgoliul lor de mascul sa fie satisfacut.

Acum slabesc pentru mine. Vreau sa fiu frumoasa pentru satisfactia mea, personala. Si am sa le arat ce înseamna un corp frumos cladit, picioare fine si cu musculatura bine conturata. Nu am sa fac decât minimum de gimnastica. Câteva abdomene, zilnic, si am sa încep sa alerg. Mi-e mila de Enma, care se plânge de febra musculara, din cauza celor 4-5 zile de sala saptamânala. Dar ea nu a facut nici sport la viata ei si nici nu a muncit din greu. Eu am, cum s-ar spune, fundatia bine facuta. Si la vara voi înnota si mai mult decât anii trecuti. Noaptea si dimineata piscina din curte sunt libere de copii.

Mult timp nu mi-a facut placere sa ma urc pe cântar. Arata invariabil ca am mai pus un kg. Ceea ce ma deprima si mai mult.

Când mergeam în casa ei, ajunsa la baia de la dormitorul matrimonial, ma cântaream. Deceptie de fiecare data. Lasam sa treaca câte doua saptamâni fara sa ma mai cântaresc. Rezultatul, acelasi. Cerusem chiar si ceaiuri si pastile de acasa acum vreun an, dar nu mi-au folosit la nimic. Aveam nevoie de impulsul potrivit. Nu are rost sa va dau o idee despre privitul în oglinda. Ma scârbea imaginea mea reflectata în vitrinele magazinelor.

Acum vreo doua luni, când doctorita lui Marta ma agasa la vizitele în cabinetul ei, cu lacrimi în ochi îi spuneam ca nu pot face nimic. Uite ca se poate. Ceea ce m-a imboldit a fost doar un moment trecator. Acum stiu ca nu ma mai voi opri pâna la 65 kg. Deja pot purta în mod neglijent pantalonii de trening cu talia joasa. Ceea ce ma încânta. Plutesc în toti pantalonii din casa.

Ieri a fost zi de târg si ar fi trebuit sa merg sa-mi cumpar pantoni noi. Cei pe care îi am au devenit prea largi. Pot sa-i dau jos fara sa mai desfac fermoarul. Sunt încântata. Îmi privesc cu drag mâinile mici, deshidratate.Am degetele subtiri si par mai lungi. Am sa-mi fac chiar si manichiura. Sub piele se mai vad ici pe colo mici aglomerari de grasime. Dar corpul meu este foarte sanatos. încetul cu încetul se vor resorbi si acestea. Si-mi voi recapata aspectul atletic.

Schimbarile sunt foarte vizibile. Chiar si doamna Maria le-a observat din prima. Nu mai am zâmbetul radios de saptamâna trecuta, dar azi am sa merg în oras, la cumparaturi. Salata verde, rosii din abundenta, ca nu mai am, si am sa-mi petrec o ora pe malul marii. Si asta îmi va readuce zâmbetul pe chip. Am sa-mi cumpar gel si lac fixativ, Si am sa-mi zburlesc parul scurt. Ce-i drept ar trebui sa-l vopsesc, dar nu am chef sa-l maltratez acum.

Si am sa-mi dau cu culori în jurul ochilor verzi , ca sa ma vad frumoasa. Ce putin e nevoie ca sa fim fericite!!! Un colt de mare si câteva culori.

Peste o luna voi începe din nou sa pictez. Si voi citi mai mult blogurile prietenilor mei. Si voi deprinde mestesugul cuvintelor.

Am încheiat aceste rânduri pe muzica lui Leonard Cohen, Hallelujah, în interpretarea lui Alexandra Burke, ca o promisiune facuta mie însami!!!