Multumesc prietena draga ca m-ai facut sa râd cu lacrimi aseara. Mi-a trecut toata supararea dupa ce ti-am spus tot off-ul singuratatii mele. Pentru persoanele cu viata normala , este de neînchipuit calvarul nostru, a celor închise.
Mi-am petrecut, asemeni tie,Revelionul în fata televizorului, singura si trista. Am cusut pâna în ultimele secunde ale anului care-si lua ramas bun. Abia am apucat sa manânc la timp strugurii sortii (asa e obiceiul la spanioli, 12 struguri, la bataile de clopot de la Porta del Sol, din Madrid).
Câteodata , de cele mai multe ori, avem nevoie de un umar pe care sa plângem. Cum ziceai si tu, lumea crede ca daca câstigam, euroi sau dolarei suntem fericite. Nu e asa. Ne lipseste si libertatea. Nu dispunem de timp pentru noi. Vesnic suntem contra cronometru.
Noi am ales acest stil de viata. Nu regret deloc pasul facut, dar sunt foarte vulnerabila. Multumesc de suportul celor care ma viziteaza, si pe care probabil îi plictisesc.
Pe parcursul acestor ultimi ani, am pierdut caldura caminului, a prietenilor, a atmosferei atât de cunoscute a societatii de acasa. Daca acest fragil echilibru este rupt, avem nevoie de îmbarbatare sa mergem mai departe.
Si suntem dispuse sa ascultam pasul celeilalte. Am avut mare noroc sa te cunosc EmaHategan.
Si acum mai râd amintindu-mi povetele tale. Toata recunostiinta mea, ca un nor pufos, ROZZZZ, pluteste peste Atlantic si desert catre tine, în Arizona.
Hace 10 años
Ti-am zis eu,cind inca nu te cunosteam ca esti BRAVA FEMEIE!
ResponderEliminarGiulia,noi putem comunica ,pentru ca ne intelegem una pe alta.Stim ce inseamna 24 ore din 24 si 7 zile din 7!
Am prietene bune in tara,care stiu de ce am plecat in lumea larga,dar cand am incercat,nu sa ma plang,pentru ca nu as fi rezistat atatia ani,daca ma plangeam,ci sa le explic ce munca fac eu,mi-au zis imediat:Hai acasa daca tie greu!
Eu aveam nevoie,ca si tine,de incurajari,de sustinere din partea lor.Ele sunt norocoase pentru ca nu au trebuit sa plece si ma bucur pentru asta.
Capul sus ca suntem motivate sa facem ce facem,si Dumnezeu ne va ajuta!Nu le putem avea pe toate.
Am desprins multa tristete in ultimele tale postari... Sunt convinsa ca este tare greu, mai ales de sarbatori, sa fii departe de cei dragi... Partea buna este ca poti sa vorbesti cu ei, ca sunt multi cei care, chiar daca departe, tin la tine si iti sunt aproape prin ceea ce simt.
ResponderEliminarIti doresc un an nou bun, din toata inima!
Sunt alături de tine cu sufletul, draga mea dragă.
ResponderEliminarLa mulţi ani, Ema!
Te îmbrăţişez cu toată dragostea!
La Mulți Ani, Giulia, să ai un 2010 liniștit, cu sănătate, fericire și un pic mai optimist!
ResponderEliminarO îmbrățișare și un zâmbet de la mine!
Îmi permit să spun şi eu LA MULŢI ANI, Ema, şi tot ceea ce îţi doreşti!
ResponderEliminar@Geanina si Lisandru.Va multumesc pentru urari si pentru ca va faceti timp sa cititi blogul unei babatai ca mine.
ResponderEliminarVa multumesc ca pot sa-mi limpezesc mintea,citind blogurile voastre.
Eu,Giulia si atatea mame plecate de acasa au nevoie de incurajari pentru a face fata acestei munci stresante.
Sa va iubiti mereu!
Mă bucur că aţi aflat că şi internetul şi bloguirea sunt folositoare!
ResponderEliminarSă n-aveţi parte de năcazuri!