miércoles, 17 de febrero de 2010

Marea era verde astazi






Publicat de giulia la 20:52
Etichete:

6 comentarios:

  1. Leo18 de febrero de 2010, 17:20

    Eu cred ca ti-am mai multumit, dar iti mai multumesc inca o data, Giulia, pentru pozele cu marea pe care le postezi regulat. Ma bucura mult sa o vad, sa mai stiu de ea, sa mai aflu vesti. Chiar daca e o mare pe care nu o cunosc, inteleg "marea" ca pe un simbol general valabil. :)

    ResponderEliminar
  2. giulia18 de febrero de 2010, 17:46

    @ Leo, draga mea. Cum am mai spus, marea nu ma va plictisi niciodata. Vad printre cladiri o parte din ea în fiecare moment al zilei. Niciodata nu cobor în oras fara sa ma opresc câteva minute sa o savurez. Are asupra mea un efect terapeutic, asa cum numai frumosul poate sa aiba.

    Cert e ca pentru mine, marea nu înseamna plaja, aglomeratie, soare. Înseamna marea mea interioara de senzatii si emotii. O voi iubi si când voi fi departe de ea.

    Muntii, cu toata maretia lor, nu au avut niciodata acest impact asupra mea.

    ResponderEliminar
  3. Zam Fir Pop18 de febrero de 2010, 21:56

    Nu aş da un munte pentru şapte mări.
    Totuşi, îmi amintesc de o imagine. Eram pe digul de larg, în construcţie prin '87, şi era un strop de hulă. Basculele noastre aduceau de la Ovidiu bolovani imenşi - cât Raba de 16 tone. Apa spăla lutul de pe aceşti bolovani şi întindea o pată gălbuie. În funcţie de adâncime, erau tonurile de verde şi de albastru.
    Un tablou splendid.

    ResponderEliminar
  4. giulia18 de febrero de 2010, 22:02

    @ zamfir - muntii sunt statici în timp ce marea este în vesnica miscare. în munti e liniste iar la mare nu. Auzi pescarusii, valurile sau poti face abstractie de ele si sa nu auzi decât gândurile tale.

    M-am nascut între munti visând la infinitul márii.

    O seara minunata îti doresc.

    ResponderEliminar
  5. Zam Fir Pop19 de febrero de 2010, 7:19

    După răspunsul tău, înţeleg:
    1. ţi-e dragă marea;
    2. Nu ai văzut munţii. Doar în privinţa liniştii ai dreptate. Uneori!
    Adevărul e că cele bai frumoase vacanţe ale mele au fost formate din câteva zile la mare, apoi, câteva săptămâni la munte!

    ResponderEliminar
  6. giulia19 de febrero de 2010, 7:41

    @ Zamfir - am vazut putin din munti, în tinerete. Am urcat pe muntele Omul, dinspre Predeal, pe jos, am fost la Sinaia, La lacul Bâlea, cu masina, si pe la noi, în Gutâi, Tibles si Rodnei, ba chiar si prin Harghita.

    Sunt cam lenesa, dar mi-a si lipsit anturajul potrivit.

    Poate de asta îmi place marea, nu trebuie sa faci un efort fizic deosebit. Stateam adineori si priveam rasaritul de soare, cei drept anemic astazi, din cauza norilor si a ploii prelungite de asta noapte. Dar nici asa nu se compara cu rasaritul de la munte.

    Sunt incorigibila. Iubesc marea!!!

    ResponderEliminar

Suscribirse a: Enviar comentarios (Atom)