Señor s-a retras devreme în seara aceasta. Asa am o seara întreaga pentru mine. Asa ca am deschis televizorul si am dat peste un film, vazut cu putin timp în urma. Ruj rosu pentru zile negre, pe Halmark. M-a încântat sa-l revad, chiar daca nu ma confrunt cu problemele unei mastectomii, deocamdata. Dar mi-a placut atitudinea personajului. S-a rujat si pe masa de operatie, ca o sfidare a destinului...
Asa ca am facut o baie fierbinte, sa ma relaxeze, mi-am uns corpul cu uleiuri, mi-am dat cu culori în jurul ochilor, m-am parfumat si m-am rujat. Asta ca sa ma simt frumoasa. Pentru ca foarte multi ani am evitat sa ma privesc în oglinda. Ma indispunea chipul tâmp care ma sfida în oglinda fara suflet. Chiar ma întrebam de multe ori, de ce chipul meu nu reflecta macar putin din femeia care zace ascunsa sub kilogramele abandonului de sine. Nici o licarire de inteligenta. Nici un zâmbet cochet. Poate de asta acum îmi fac poze. Pentru ca e pentru prima oara când ma vad frumoasa cu adevarat. Sunt eu, Giulia, cea care nu mai are complexe.
Hace 10 años
Bravo, asa trebuie sa fie. :)
ResponderEliminar@ Lola - multumesc draga mea. Cu cura mea de slabire uneori mi-e si frica sa arunc o privire pe blogul tau plin de bunatati. Sunt o pofticioasa.
ResponderEliminarZilele trecute am facut ciorba de burta. Am rezistat o zi, dar a doua noapte m-am dat la ea. Si ziua urmatoare la fel.
Rezultatul 3 kg în plus, pe care a trebuit sa le dau din nou jos, rabdând si mai multa foame.
Trebuie sa ajung la 65 kg.
Felicitări, Giulia, îți țin pumnii să reușești! Iar dacă ai lăsat deoparte complexele e cu atât mai minunat!
ResponderEliminarUn week-end liniștit!
@ Cell61 - voi reusi pentru ca ma simt foarte bine fara kilograme. Si fata mea este mai expresiva.
ResponderEliminarDacă te-ai debarasat de complexe, e minunat! Cu mulţi ani în urmă ajunsesem chiar să vreau să părăsesc lumea asta împuţită. O tentativă făcusem la Izvoare! Apoi, am aflat ceea ce, ulterior, am găsi definit atât de frumos de Malraux: La vie ne vaut rient, mais, rien ne vaut la vie! Profită! Eu îţi ţin pumnii!
ResponderEliminar@ Zamfir - mi s-a întâmplat si mie, dar nu descoperisem suport decât în poezia lui Kipling - If. Astazi povesteam cu prietenul meu, medico, care spunea ca depresia trebuie tratata cu doua ¨Ostia¨, ceva în genul cu doi ¨Dumnezei¨. Deci nu as putea sa sufar de depresie pentru ca prea des îmi zic doi Dumnezei.
ResponderEliminarun sfârsit de saptamàna placut îti doresc!!!
Uraaa ! :)
ResponderEliminar@ Leo - multumesc, chiar sunt schimbata!!! Nu stiu daca în bine, dar eu ma iubesc mai mult!
ResponderEliminar