jueves, 19 de agosto de 2010

E mai nessuno capirà...



Nu mai aveam mare chef de plimbare dupa 2,5 km. Îmi pierdusem elanul... când am auzit aceasta melodie... Fa male da morire senza te... si am avut impresia ca sunt un pescarus care îsi desface aripile...Bratele mele chiar faceau miscarea acea de aripi larg deschise, pregatite sa ma ajute sa-mi iau zborul catre nord... si asa nu am observat ceilalti kilometri. L-am pus de câteva ori si am zburat si am planat, deasupra calelor, deasupra rocilor. Dedesubt...marea, pescari, platforme marine, insula de sare, delta... Nu am avut curaj sa zbor mai departe. Mi-era frica ca nu voi cunoaste drumul catre casuta mea. Bine am facut... ploaia a început din nou în ropote. Sunt protejata, ghemuita în fotoliul meu. Mi-e somn. Dormi cu mine.

2 comentarios: