lunes, 16 de agosto de 2010

Mientras exista una mujer hermosa, ¡habrá poesía!

De blânda eu... NIMIC. Scot ghearele de câte ori trebuie sa apar o prietena. Pentru mine... niciodata. Nu ma cert... decât cu señor Tomas... care nu are încotro. Ma suporta. Astazi mi-a spus ca sunt o vrajitoare. Ce-i drept nebuna si cam dansatoare. Asta pentru ca eu i-am taiat piuitul când a început sa se lamenteze ca se simte rau. Rau... adica... de la ce se simtea rau... de la trei împunsaturi în deget si apoi un tubusor de sânge de 20 ml...extras din vena?

Hombre.... hombrito... Barbate... barbatel...copilas adica. Unde v-ati pierdut los cojones as întreba ... dar spun doar curajul. Ridica palma sa-mi traga una peste cap, în timp ce eu dansez în fata lui. A si uitat de raul care-l macina.

Enma râde de mine, când îi povestesc mai târziu:
- Chiar esti nebuna!
Señor ma pune sa-i caut niste versuri...
Donde existe una mujer... siempre habra poesia! ... Nu stiu daca am scris corect. Nu am chef sa caut acum. Sunt INCAPACE... ar zice IBI în Italia... Sunt o leguma.... cu 7 cafele la bord. Zici ca astazi am nevoie de mai mult zahar în sânge. Lipsa de serotonina, oare? DAR... am dat niste suturi unde a trebuit... am adus zâmbetul pe chipurile dragi ale pritenelor mele... am simtit si am trait pentru câteva clipe în Florida... la MyEyesOnYou (care sigur v-ar placea la toate dragutele mele prietene) ... si am stat cu adidasii în picioare timp de 7 ore... fara sa fi fost sa alerg.

A iesit altfel decât am planuit. No pasa nada. Macar am fost în oras, sa fac din nou plinul... la frigider. Enma pleaca joi...si daca tot avea de coborât ... am plecat cu ea, asa în leggingsi, adidasi...doar tricoul l-am schimbat pe cel cu gaurele pe margini, si cu spatele în X.

Si am privit-o sugubat pe Enma... pe când conducea...si ea... m-a mustruluit. Dar a zâmbit...jejej. Si m-am întâlnit cu Elena, o superba din Oradea... rotunda, eleganta. S-a speriat de umerii mei si m-a rugat sa ma îngras. Dar mie nici prin cap nu-mi trece sa mai pun kilograme ( de cautat informatii despre vitamina E... cica ar mai da volum unde lipseste la mine... adica unde s-au stafidit). Sper sa ma abtin de la borcanul de ciocolata pe care l-am cumparat, în scopuri umanitare... (tort de ciocolata la metge). Deci mustruluiala a tinut... vecinele au zâmbit, desi eu ... nu m-am ales cu iepuri. Deh... urla musiu pe msn ... ca nu i-am raspuns la telefoane ieri... Pai daca erau deconectate, eu nefiind în casa dimineata, fac întotdeauna asa, si apoi uit de ele... si nu mi-am dat seama pâna astazi la prânz, când butona în disperare printul tomnatic. O fi simtit cele hostia pe care i le adresam în timp ce-l ponegream la sefa. Putea sa lase iepuroii la vecinii mei cei dragi, doar pentru ei erau. Deci trei femei zâmbesc si eu ar trebui sa fac cica la fel. Dar am un chip interesant astazi. Nu am cearcane si ochii mei sunt de un verde limpede, aproape ca si marea, ieri. Ce sa mai înteleg eu oare? Insomnia are efecte benefice asupra trasaturilor mele?

Va pup dragele mele dragi...nu m-am tinut de cuvânt... nu am ajuns la voi toatele... iar, voi... mi-ati citit prostiile care se revarsa din mine. Si câte sunt acolo.... dentro...

Iar m-am taiat la deshte... mai am câteva care au scapat si pot sa butonez. Luati cutitele din calea mea!!!

Deci señor ... gasit ceva dar nu e de Rubén Dario... hai sa ti-o citesc... e prea mult spus recit... ma bâlbâi uneori.... mai ales la prima citire. De putine ori ajung la a doua cetire... Superficialitate... asa se numeste...

No digáis que, agotado su tesoro,
de asuntos falta, enmudeció la lira;
podrá no haber poetas; pero siempre
habrá poesía.

Mientras las ondas de la luz al beso
palpiten encendidas,
mientras el sol las desgarradas nubes
de fuego y oro vista,
mientras el aire en su regazo lleve
perfumes y armonías,
mientras haya en el mundo primavera,
¡habrá poesía!

Mientras la ciencia a descubrir no alcance
las fuentes de la vida,
y en el mar o en el cielo haya un abismo
que al cálculo resista,
mientras la humanidad siempre avanzando
no sepa a dó camina,
mientras haya un misterio para el hombre,
¡habrá poesía!

Mientras se sienta que se ríe el alma,
sin que los labios rían;
mientras se llore, sin que el llanto acuda
a nublar la pupila;
mientras el corazón y la cabeza
batallando prosigan,
mientras haya esperanzas y recuerdos,
¡habrá poesía!

Mientras haya unos ojos que reflejen
los ojos que los miran,
mientras responda el labio suspirando
al labio que suspira,
mientras sentirse puedan en un beso
dos almas confundidas,
mientras exista una mujer hermosa,
¡habrá poesía!



Poemas de Gustavo Adolfo Bécquer

0 comentarii:



:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-}
:)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Publicar un comentario