lunes, 16 de agosto de 2010

Am reusit sa o bat pe Marta la domino 8-7

Incredibil, rusinos, umiliant... Nu am cuvinte. A profitat de neatentia mea si m-a batut. Spre rusinea mea...conducea cu 4-0. Piesele îi veneau la fix. Pe când orgoliul meu ranit m-a facut sa acord atentie jocului... a trebuit sa folosesc tactici si chiar am fost nevoita sa trisez. Nu credeti ca puteam sa las sa ma bata Marta, care nici o logica nu are. Nu... nu pe mine. Deci... în timp ce eu înjuram ca la usa cortului, señor râdea de supararea mea, Marta îsi freca palmele de încântare, eu prevedeam urmatoarele piese pe care le va pune... pentru ca jucam cu piesele pe fata... Marta, cu nonsalanta ma batea. Trebuia sa vedeti ochiadele pe care le aruncam la piesele ei, pentru ca eu sa nu pun una care sa-i vina bine ei. Stiti cum este, buna si întelegatoare eu... dar nu pot sa ma las cànd este vorba de jocuri de carti... domino, table sau fie ce o fi. Cu sahul nu ma am. La Marta? ... Trebuie sa recunosc ca avea un noroc chior. Daca mie îmi lipsea o piesa... si trebuia sa iau din gramada.... pai abia a 5 sau 6 era potrivita. La ea... din prima venea una buna. Crestea tensiunea si cred ca si colesterul. Scânteile din ochii mei ar fi fost suficiente sa faca moarte de persoane nevinovate...
... Noroc ca m-au asaltat pe chat. Am scapat... cu fata curata. Cred ca daca mai continuam... norocul meu s-ar fi transformat într-un cosmar.

Ziua nu s-a terminat. Mai am o runda dupa ora zece... care nu stiu cum se va termina. Cert este ca dupa mustruluiala de dinaintea prânzului... a urmat alta si de o parte si de pe alta... cam de doua ore... Noroc ca si sefa era de fata, fara ca interlocutorul sa stie. Acum... vom vedea rezultatele. Sunt obosita. eu ar trebui sa merg în patuc. Nu am vazut nici serialul meu preferat, nici nu am sa-l vad nici pe PROTV. Nici nu am cusut... nici smotru nu am prea facut. De mers la casa lui Enma, nici vorba. De citit... putin... la dragele de voi. În schimb am stat pe afara cu señor si Marta...desi nu aveam nici un chef. Eram îmbracata prea gros, eram departe de camera mea. Eram satula sa spal si astazi caca de pe chilotii lui Marta... pentru ca mai apoi sa ma bata la un joc atât de... cum sa spun... infantil... Am sa ascund jocul...pentru ca sa nu mai suport o alta umiliere publica. Enma râdea de mine, señor la fel... iar Marta... topaia si-mi spunea ca este îndragostita de mine.

Cred ca aveam o parere prea buna despre mine. Ar fi cazul sa ma reevaluez.

5 comentarios:

  1. Extraordinar povestita scena jocului !
    Uite asta e o confirmare ca Marta ar fi putut fi ajutata pana acum sa invete sa fie independenta.

    ResponderEliminar
  2. @ Leo.. la domino...e AS... te asigur. Si la dans... Ar fi putut sigur progresa ceva... dar pe vremurile acelea nu erau scoli speciale.

    ResponderEliminar
  3. Uite, cand ai timp : http://www.youtube.com/watch?v=PvOyWRh6J_I&playnext=1&videos=EJST7dnKlYo

    ResponderEliminar
  4. @ Leo...promit sa ma uit diseara. Acum ... daca tot m-a prins rusinea... fac niste retusuri la sefa. Vin de la ea...si tocmai i-am povestit de postarea cu Marta si de tine... care sigur ai fost toata ziua preocupata de persoanele cu handicap...de vreme ce mi-ai trimis acel video. Nu am timp sa-l aprofundez, acum. Ce noroc am ca existi!

    ResponderEliminar
  5. Giulia, ma intereseaza lumea asta in totalitatea ei, as vrea sa inteleg si cercetez cat pot. Din intamplare s-a potrivit cu contextul asta, cu postarea despre partida voastra de domino. ;)

    ResponderEliminar