sábado, 17 de abril de 2010

Para ahuyentar la soledad , espantar la decepción, porque no importa el porvenir

UPDATE 19:45... îmi spusese Enma o ... palabrota si cum trebuia sa mi-o notez, am coborât. Îmi spunea sus, în sala noastra de gimnastica improvizata la mansarda... ca am pulpe deja mai subtiri decât ale ei. Si i-am spus ca am sa-i demonstrez ca sa înseala... Dar mai întâi mi-a spus... me cago en los demonios condenados... adica , vroia sa spuna ca ea are dreptate.
Masurat... 57 Eu... 55 Ea. Solduri... 101 Eu... 96 Ea... Brâu... 85 Eu (am ramas socata de placuta surpriza) ... 71 Ea... Deci... centurile pentru masaj... au efect... desi fiul meu mi-a spus aseara... - Ce burta ai mami... Pai... n-am scapat înca de toata!
Îi aratam Enmei adineauri schimbarile ... mai ales la fata... în acest rastimp... UIMITOR... nu-i asa?! Dar astazi am mâncat. Am avut o foame în mine... si nu am rezistat! Sâmbetele si duminicile sunt foarte grele! 98,1 kg ... JOS

Am ales astazi Kamikaze... poate tocmai pentru ca am o zi în care din nou am nevoie de sunete si decibeli, si de cuvinte care sa acopere frustrarile mele. Sau poate pentru ca ploua, sau pentru ca de cele mai multe ori cuvintele mele sunt frânturi din ceea ce vreau sa spun. Pentru ca nu pot sa spun si sa scriu ceea ce gândesc.

De fiecare data te gândesti... ma va citi cineva si-si va face o impresie proasta. Eu trebuie sa fiu BUNA, curajoasa, virtuoasa, multumita pentru tot ce mi-a dat viata.

Ei bine, astazi... am o zi mai proasta! Nu ma fericeste nimic. Nu sunt fericita pentru ca nu vad un tel în viata mea. As fi iesit azi din casa, vhiar si asa pe ploaie. Sa ma biciuiasca ploaia deasa. Sa ma lupt cu vântul când trec podul. Dar ma multumesc , ca de obicei sa-ma lamentez. Stiu ca am promis sa nu o mai fac! Dar sunt multe promisiuni de care nu ma tin.

Astazi as vrea... sa am sufletul gol. Sa nu ma gândesc la nimeni si la nimic. Si de fapt, chiar am o goliciune interioara, o ciuda nebuna, o invidie bolnavicioasa pe toate fufele carora li s-a dat totul pe tava.

M-a întrebat cineva ... cândva...
- Ce ti-ai dori Giulia?
- Sa vina un Fát Frumos, inteligent, milionar, darnic... si sa-mi spuna: pe tine te-am asteptat toata viata! Hai sa mergem, sa ne preumblam prin lume! Ce ai dori, mai întâi si mai întâi?
- Sa vad Parisul... si apoi mai am o fixatie pentru biblioteca din New York, cu lampile acelea mari si verzi de pe mesele de studiu.
- Te-am întrebat ... crezând ca vrei ceva rezonabil.
- Ti-am spus ca rezonabilul nu face parte din vocabularul meu!

2 comentarios:

  1. Giulia, mii de felicitari inca o data...! Oau ! Minunata schimbare !
    Off topic : de la tine am aflat de "Mar adentro". L-am vazut azi. Foarte frumos ! Multumesc de recomandare !
    O seara linistita si... zambeste ! :)

    ResponderEliminar
  2. @ Leo - multumesc! Pun si fotografiile celelalte... pentru ca si înainte le puneam. Eu vedeam femeia de dedesubtul kilogramelor. Stiam ca exista acolo o femeie frumoasa. Si apoi vreau sa înteleaga cei putini care ma viziteaza motivul entuziasmului meu.

    Sunt de aproape 4 ani în Spania. Si am învatat multe, zic eu... datorita omului minunat pe care-l îngrijesc. Este o mare diferenta fata de batrânica analfabeta pe care o îngrijeam în Italia.

    Mar adentro l-am vazut a treia oara si de fiecare data când am sa-l revad îmi va lasa noi senzatii. Ma bucur ca ti-a placut!

    De data asta am fost mai atenta si la limba... mult gallego. Muzica tipica Galitiei, nuante între italiana si portugheza. Toate acestea ma îmbogatesc... pe mine... un suflet în cautare de noi senzatii.

    ResponderEliminar