Poate primavara e de vina

Aseara povesteam cu ea. Ea facându-si masaje , eu abdominale.
- Faci sport de cinci ori pe saptamâna si nu ai slabit nici un kilogram. De mâncat, ca o pasarica, nada. Ce-i cu tine?
- Sunt nefericita
- Adica? Ce-ti lipseste? Bani, ai, un sot frumos si bun, ai!
- Aparentele înseala...
Niciodata nu intra în detalii... Nici eu nu insist. Banuiesc dar nu comentez...
- Cauta-ti ceva care sa-ti ocupe timpul. Citeste, picteaza...
- Nu-mi place sa fac nimic!
- Cum adica? Tot timpul esti în miscare! Serviciu, sali de sport. Poate mergi pentru ca sa ai companie...
- La Clubul de tenis, sunt mai tot timpul singura. Deci nu caut companie.
- Atunci nu te înteleg. Sau poate da. Toate trecem prin momente în care nimic nu ne multumeste. Poate e primavara de vina.

Sau poate o viata de bunastare, din care au lipsit telurile. Trebuie sa o conving sa deseneze. Sau sa-i fac o rochie chulo. Sau sa o scot la plimbare în oras.... Trebuie sa-i arat marea... Sa-i fac poze, sa vada cât este de frumoasa! ... Cred ca se apropie ziua ei de nastere, la doua dupa a mea si asta o întristeaza si mai mult... Un an în plus!...Sau sa o fac sa râda... Râde foarte rar...
Am sa o conving sa mergem sa cumparam plante... Gradinaritul îi va face bine... Si am sa-i pun muzica vesela.... Si am sa bat din gura si va uita timp de o ora ca este nefericita...