Adevarurile mele suna altfel, desi nu vorbesc cu accent

Am dormit mai bine, sau mai rau, ma rog! Dar am dormit dusa. Masajul de aseara, cu platforma mi-a lasat corpul cu mâncarimi. Asta, când am reusit sa ma bucur si eu de serviciile ei, pentru ca Enma nu se mai satura, apoi Juan, care nu voise sa si-l cumpere ea, s-a desfatat si el pret de destule minute. Marta, care la vibratii prea puternice, cerea: para, para, adica opreste, speriata de efectul vibratiilor.

Asa ca, dupa ce l-am culcat pe señor, m-am rasfatat si eu cu noua masinarie, montata la masarda, pentru ca e mai departe de señor si în felul acesta nu-l voi deranja. Ce-i drept nici nu face zgomot!

Apoi o baie fierbinte, si abia daca am fost în stare sa urmaresc câteva minute din filmul de pe Viasat3, desi era foarte bun (The Recruit - 2003 - Al Pacino, Collin Farrell), pe care de altfel îl mai vazusem. M-am trezit abia la sfârsitul fimului, si atunci, din instinc am coborât la frigider. Am mâncat din macaroanele cu super sos, facute ieri, si de la care m-am abtinut ziua, dar noaptea sunt teleghidata de instinct. Ma rog, nu am abuzat. Dar iar va trebui sa fac eforturi sa ajung la cele 74 kg si apoi sa cobor. Sfaturile nu ma ajuta noaptea. Atunci nu ma intereseaza rezultatele deja obtinute. Vreau doar sa manânc!!!

... Citeam azi de dimineata un reportaj superb, al lui Paul, si ca de obicei am ramas cu acelasi gust amar. Doua persoane , nu pot sa spuna aceleasi lucruri, daca numele lor se pronunta diferit. Agnes suna diferit de Stefania... desi spun aceleasi lucruri... Chiar îi pusesem pe prieteni zilele trecute sa citeasca si ei, cam ce se scrie pe alte bloguri, si mi-au dat si ei dreptate... Noi nu suntem ei... nu e o lamentare, este doar o constatare trista...

Observasem asta si la Enma, care venise odata offuscata pe o colega din localitatea vecina, care vorbea de rau orasul ¨nostru¨. Spunea Enma: - eu am voie sa-mi vorbesc de rau orasul, dar ea nu, pentru ca aici munceste si aici vine la cumparaturi. Sa taca!

Da, trebuie sa înveti sa taci si sa înghiti în viata asta, ca de nu te mànânca lupii!

Si am mai fumat o tigara, si m-am bagat din nou în pat. Afara ceata deasa. O zi plictisitoare se anunta. Mâncare am si prea multa de aseara, rufele le-am uitat în masina de spalat aseara, cu atâta vânzoleala, si acum nu am cum sa cobor în garaj fara ca sa-l trezesc pe señor. Am sa mai zabovesc un pic. Si am sa desenez astazi. Am copiat un desen de al portughezului Villager , si am sa încerc sa-l fac, desi si cele cincizeci de acuarele ale lui Rafael Pujals sunt tentante. Are si multe desene în cerneala, cu copaci si case vechi, foarte reusite. Vad eu. Cert este ca astazi am sa ma rasfat cu creioane.