I´m the master off my soul

Totul a început cu KJ. Vizitele lui, la început însotit de Elizabeth, au fost numai si numai din prietenie. Lungi conversatii în care fiecare ne-am spus off-ul. Apoi conversatiile au devenit mai personale si ne-am cunoscut, si recunoscut (desi, ne cunoastem de 28 de ani), ca fiind foarte apropiati în gândire si idealuri. Apoi , ne-am întâlnit din ce în ce mai des, singuri. Si conversatiile au devenit mai intime. Fiecare s-a destainuit. El, despre cea mai frumoasa relatie din viata lui, eu despre iubirea mea trecuta, despre alte întâmplari si iubiri trecatoare din viata mea. Povesteam si ne plimbam de mâna pe strazi. Ne-am spus unul altuia ceea ce n-am spus poate nimanui.

Am dansat împreuna o seara întreaga, pe muzica pe care mi-o daruise C. , cu ani în urma. Am putut sa plâng în bratele lui KJ, iubirea mea pierduta si prea putin consumata, dar care mi-a dat puterea sa merg mai departe. Cunoscusem Femeia frumoasa care statea ascunsa în mine. Slabisem pentru C. 26 de Kg. Era secretul meu, era ceea ce-mi lumina noptile de atâtia ani. Si am dansat o seara întreaga pe muzica lui Leonard Cohen si pe Kiss and say goodbye, Manhattans.

Era cu ceva timp înainte de revelion. Atunci m-a mângâiat tandru si m-a privit pentru prima oara cu ochii aceia atât de stralucitori. Era miezul noptii. A plecat atunci, spunând ca va reveni si va ramâne cu mine o noapte întreaga, când nu va trebui sa mearga a doua zi, la munca .

Atunci, râzând ne-am cântarit si am vazut ca eu aveam 97, 4 kg, el 94,4 kg. Râzând, mi-a spus: în viata mea nu am facut dragoste cu o femeie care sa aiba aproape 100 de kg. Cum ai putut sa te abandonezi asa?

În noaptea aceea am mai mâncat de suparare si asa am ajuns dimineata urmatoare sa cântaresc 98,1 kg. Se apropia Revelionul... Mi-a adus portocale pe la sapte în seara de 31, spunând ca va reveni... bla, bla, bla... A urmat un mesaj, a doua zi cu : iarta-ma , sunt înca un naufragiat!!! Dar eu deja-l iubeam!!! Si trebuia sa gasesc o solutie. Nu-mi place sa iubesc. Sunt vulnerabila, patetica.

Atunci am hotarât sa slabesc!!! Sa ma doreasca...Deja se trezise animalul din dormitor, prea multi ani, reprimat, închis în cusca lui. Hormonii mei, care de luni de zile ma înnebuneau, au explodat... Am mers la medico, peste vreo doua saptamàni, si i-am explicat toata situatia. I-am explicat ca ne-am iubit si m-a ranit ... S-a retras în carapacea lui!...

- Da-mi ceva, sa ma calmeze!!! Si m-a calmat, cu vorbe. M-a întrebat ce vreau? Medicamente sau un amant? (între noi exista o foarte strânsa prietenie, sincera si fara ocolisuri) .Si am hotarât atunci, ca mi-am câstigat cu multi ani de munca dreptul sa fiu fericita si satisfacuta. Asa am ajuns sa-l rog sa-mi faca cunostiinta cu un om decent, un prieten de-al lui, care sa ma respecte si care sa nu vrea nimic altceva, decât pot eu sa-i ofer.

Întâmplarea a facut sa mi-l prezinte pe Joan într-o seara când era si KJ la mine. Lucrasem pe ultimele costume de carnaval. Îl prezentasem pe KJ ca si pe un vàr, minciuna nevinovata, imediat rectificata la prima întâlnire adevarata. Am cerut permisiunea sefilor mei de a avea un amant, pe care de altfel îl cunosc si ei, si ei nu au avut nimic împotriva. Nu m-am ascuns niciodata de nimeni, pentru ca nu am de dat socoteala decât fata de mine. Chiar si atunci când mi-a cerut permisiunea Joan sa vina la mine, pentru prima oara, acum exact o luna, KJ era la mine în camera. I-am cerut doar sa ma ajute sa-mi schimb cearceafurile si sa strâng toate urmele zilei de croitorie.

Iubesc? Nu. Sunt fericita? Nu. Doar multumita. Joan este un om foarte tandru. Aproape virgin, la cei 53 de ani. Timid, chiar deprimat. O mama senila de 88 de ani si o sora de 61, schizofrenica, pe care le îngrijeste singur. Venitul lui, banii adusi de cele 2 ha de teren cu 800 de portocali. Creierul meu, imediat i-a facut socoteala si i-am explicat : esti aproape sarac lipit pamântului. Daca-ti intra 10.000 de euro pe an, e mult, si apoi, scazând tot ce te costa întretinerea, tratamentele si impozitele, poate ramâi si tu cu jumatate. Deci sa-ti intre bine în cap, nu ma intereseaza banii, pe care nu-i ai. Doar terapia mea. Atâta timp cât ma respecti, la mesajul tau : Puedo pasar? îti voi raspunde cu : Si! ... Si trece foarte des, ce-i drept! Insaciable! Fericit pentru norocul care a dat peste capul lui!!!

Lucrurile sunt simple în viata, daca sti ce vrei si ce astepti. Iubirea, bla, bla, bla... efemera! Putem poate doar sa ne respectam ca persoane. Putem sa acceptam doar ca avem nevoi fiziologice si ca nu suntem calugarite. Joan stie de toata situatia mea. Si de acasa si de aici. Stie de KJ, ma întreaba doar- De ce, daca nu-l mai iubesc, mai tin portretul lui în fata mea?!...
Nu-i datorez nimic si nici el mie. Deci nu voi raspunde la nici o întrebare...