Nu ma mir ca veniti AICI toti !

Dimineata pe la 9 Elizabeth ma cauta pe messenger.
- Mi-e si rusine. Am uitat sa-i spun lui Öcsi ieri, sa urce la tine. Dar las ca urcam azi, daca nu te deranjeaza.

Pe când au urcat, ne-am pus la o cafea pe terasa si le-am spus ca vine Ramon si iará...

Öcsi:
- Lasa ca-s aicea eu! Toata ziua asta fac si la serviciu. Se leaga de mine si apoi sar eu. Si le spun:

<<- Ai vazut mai, ca cei care au spart parfumeria, nu erau de la noi, mai! Erau de-ai vostri si marocani, si la fel si cei cu jaful din vile, unde i-au nenorocit în bataie pe cei patru din casa. Si apoi cei cu cardurile falsificate erau tot de-ai vostri si bulgari, bai! Colegul meu râzànd: - da ma, ca mai nou, bulgarii se pricep mai bine la furtul de pe carduri decât voi! - - Ce mai! Voi cànd auziti ca-s din Est, repede ca-s de la noi. Dar pot fi rusi, ucrainieni sau altii... Da voi, nu! Ca-s de la voi! Si apoi eu muncesc bine. Chiar mai bine decât voi si-s platit mai prost. Ca de, voi toti sefi. Noi... numai muncitori...>>

Andrei, deja pornit, întru apararea tarii, ( care ne-a adoptat!) s-a apucat de montat platforma mea vibratoare. Eu cu mâncarea, Elizabeth sus cu el.

A venit Karina, la 1 jumate si eu mai aveam de pus masa. S-au pus ele la povesti.
Elizabeth draga, dupa cele relatate de sotul meu, dupa trei vizite facute anul acesta la voi, nu ma mir ca veniti toti la noi!

Eu cu pusul mesei. Elizabeth îmbujorata continua conversatia în living!

- Copii tai mai vor sa plece înapoi?
- Nu cred! Deja anul trecut abia au asteptat sa se întoarca! Asta dupa câtiva ani de când nu fusesera acasa!

Eu din bucatarie:
- Andrei, hai la masa!

Si uite asa, bucatarie... rufe la întins... señor de hranit,...(desi facea acum pe niznaiu, ca nu vrea, sau ca nu poate...) ..medicul dupa fotoliu... Andrei de consultat...la coate... reteta pe mai târziu... farfurii de pus pe masa, altele de dus afara, cafea, fructe ... si timpul a trecut...

- Dar, Ramon cel mare?
- Azi nu ai sa-l vezi. Am venit cu masina mea si el a ramas la socri. Lola, soacra mea nu e prea bine.
Bine, am scapat pe azi. Eu nu am prea povestit. Ma rog...strictul necesar: despre señor si depre starea sanatatii lui. Medicamente, efecte secundare, lovitura de la cap. Au ramas mai mult cu Andrei . Ramon cel mic se juca pe laptopul meu sus. Eu i-am strâmtat lui Lizzie sarafanul. Timpul a trecut pe fuga. Apoi am urcat sa-mi explice Andrei , cum functioneaza masina.

Andrei si Elizabeth au plecat, la patru. Îmi descarcam fotografiile de la Dina, cu cartea de dieta si pe ale mele, de la platforma, când a venit Karina la mine, sa-si ia ramas bun, la patru si jumatate!

- Cum? Pleci azi? Credeam ca stai ca de obicei o noapte si pleci doar a doua zi dupa prânz! Ti-am pregatit si patul. Cearceafuri curate...

- Nu pot, Giulia! Am schele puse pe casa si nu o pot lasa nesupravegheata. Stii tu foarte bine!

Asa deci si prin urmare... Lupte astazi nu s-au dus. Eu nu am fost pe faza si dupa fata lor, se pare ca au fost incidente minore, la care au dat doar din cap... :

- Asa este, ai dreptate!

Chiar daca sunt lucrari din Fonduri Europene - banii dispar! Ia-le urma daca poti. Mama lor de mafioti!