Meduza mediteraneana

La sfàrsitul unei zile îti faci un bilant. Cu bune si cu rele, a mai trecut o zi din viata mea.

Dimineata, bârfe între doua prietene. Fara perdele, fara ocolisuri.
Apoi , treburi cotidiene. Curatenie, cusut si bineînteles , dragul de señor, pe care l-am înnebunit cu Ziua Femeii.

Apoi alte povesti cu parintii mei. Vesnic plânsi si datori sa-mi spuna si ce n-as vrea sa aud. Mi-au stricat ziua cu vestile proaste. Matusa care a murit, Lezatul sot, care desi abia încasase 1100 de euro , nu avea vorbe alese la adresa tâmpitei care muncea pentru ei. Deh, proasta devenise cica mai femeie si cuteza sa doreasca sa aiba schimb de fluide cu oarecine. Se cam saturase de atâta tacere si monotonie în viata ei de sluga printre straini. Ca doar si acasa numai asta facuse, adica de cap.

Meduza noastra se înamorase în anul în curs cica de o lipitoare venita de pe aceleasi meleaguri mioritice. Dar lipitoarea s-a dovedit un parazit. Se unduia pe unde îi venea mai bine încercând apele. Cica si-a dat seama ca avea sentimente puternice. Si mândrie, si orgoliu, si niste ochi albastri, (uitati si parasiti pentru o vreme), prin tarile reci, dar care-l chemau cu disperare. Biata meduza. Slabise, se framântase în zadar, dar nu gasea nici o solutie. Apa rece a marii nu reusea sa o racoreasca. Nici ciocolata nu îi mai dadea aceea satisfactie launtrica, atât de binecunoscuta timp de multi ani. Ranita în orgoliu, în van s-a caznit meduza noastra sa uite lipitoarea. A trebuit sa ajunga sa-l dispretuiasca pentru lasitate, egoism si lipsa de caracter , si atunci s-a vindecat în parte.


Alte mesaje si felicitari. S-a mai calmat meduza noastra. Dar ultimul mesaj a ranit-o cel mai tare. Cica Lezatul o iubea, pentru ca parea femeie acum, si trezea probabil dorinte demult disparute. Biata meduza, crezuse ca era suficient ca muncea si trimitea aproape pâna la ultimul banut, acasa. Nu credea ca era necesar sa fie si femeie frumoasa si demna de a fi dorita.