halucinatii matinale

Am coborât de dimineata cu laptop-ul în living. Señor avusese ieri, o dupa amiaza mai agitata. Din cauza ca i-am introdus din nou medicamentatia obisnuita. Cunosc deja privirea aceea, care nu spune nimic. Si orele de semi dormit. Asa ca nu m-am miscat ieri de lânga el. Nici nu aveam mare lucru de facut.

Spre seara deja era mai bine, mi-am dat seama ca probabil medicamentele nu mai aveau efect. Dar noaptea a fost tot un calvar, pentru ca-i dadusem o tableta, doza obisnuita de Sinemet. Cred ca deja îmi dau seama mai bine decât neurolgii, care fac numai supozitii, care trebuie sa fie doza care sa nu-i dauneze.

Asa ca mi-am petrecut toata dimineata, aici în fotoliul din living. Pe la 10, avusese o halucinatie. Zgâria peretii, cica sa dea jos o bucata de hàrtie...

Am întrerupt postarea, pentru ca vecinele mele au sunat pentru a doua oara, si l-au trezit pe señor, la ora trei, dupa amiaza...

Stam în bucatarie. Ascultam radio. Ser Valencia - emisiunea de footbal... coño, me cago en la hostia, cojonudo, no tiene huevos, coño, coño (genitalele feminine, ca numai cu alea au ce au), joder, ostia, me toco las bolas, gilipolla... doar în zece minute de comentarii ale moderatorului... vesnic pus pe cearta...

De la început m-am pus sa le notez, spunàndu-i lui señor, care râdea de mine:

- Uite señor, urechiusele mele sensibile de unde aud toate porcariile, de la radio si televizor... asa ca , nu-mi mai spune, când gurita mea dulce, le reproduce: --- asa ceva nu se spune, Giulia, pentru ca dumneata spui de atàtea ori: me cago en el mar, ca biata mare deja miroase si s-a colorat de atâtea excremente .. verbale...

mai dragut e, cànd ìi cer sa-mi spuna pe litere si sa-mi si dea semnificatia înjuraturilor specifice!!!

încheiem cu un hostia si cu un jodido, spusa de comentatori si cu zâmbetul sugubat al lui señor, care vrea sa spuna: ... pe vremea mea, lumea era mai civilizata...

Vremea ta mai va sa fie destui ani de acum încolo, deci si asta este vremea ta si a mea señor!
ca aici sunt eu sa te veghez... Râdem amàndoi...

Alaltaieri, îmi arata unghiile, cu care ar trebui sa ma zgârie, de rea ce sunt... Nu vrea sa si le taie nici în ruptul capului... Eu i-am raspuns ca el ma zgârie ce creier, inima, artere... cu No tengo ganas de comer y da igual... adica, nu mi-e foame si totuna... Mor... îmi creste tensiunea si sunt un pachet de nervi cànd îmi raspunde asa... si-l amenint ca am sa mor tânara si frumoasa, si va veni o calugarita sa-l ingrijeasca si sa-i spele ...partile sensibile.