ASERTIVITATEA - DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Actualmente în literatura de specialitate pentru desemnarea unei comunicări eficiente şi, respectiv, a conduitelor optime, se întîlnesc tot mai des sintagmele: comunicare asertivă şi comportament asertiv. Dar ce înseamnă de facto asertivitatea ?
Dacă pentru o descriere amplă am putea să ne imaginăm relaţiile umane pe un continuum, atunci la cele două poluri ale acestuia s-ar găsi comunicarea şi comportamentul agresiv, iar la celălat - comunicarea şi comportamentul pasiv. Ei, bine, chiar la mijlocul acestui continuum s-ar situa comunicarea şi comportamentul asertiv.
Comportamentul asertiv se caracterizează prin faptul că în comunicare nu se încalcă nici drepturile personale, nici ale celorlalţi, subiectul exprimîndu-şi necesităţile, dorinţele, sentimentele şi preferinţele într-un mod deschis şi onest, într-o manieră socialmente adecvată. Comportamentul asertiv demonstrează respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi, promovează autodezvăluirea, autocontrolul şi aprecierea pozitivă ai valorii de sine.
Asertivitatea este cea mai eficace modalitate de soluţionare a problemelor interpersoanle. Comunicarea directă, deschisă şi onestă permite recepţionarea mesajelor fără distorsiuni, ceea ce menţine relaţiile cu ceilalţi. Într-o comunicare asertivă tensiunea , critica, conflictul etc. sunt constructive.
http://psiholog.proeducation.md/general/4.html

Dreptul de a fi tratat cu respect si demnitate.
Ocazional, dreptul de a fi primul
Dreptul de a se echivoca si de a se face responsabil de propriile erori
Dreptul de a avea propriile valori, opinii şi crezuri.
Dreptul de a avea propriile nevoi şi că acestea sunt fel de importante ca ale celorlalti.
Dreptul de a experimenta si exprima propriile sentimente şi emoţii, facându-se
responsabil de ele.
Dreptul de a schimba de opinie , idee sau directie de actiune.
Dreptul de a protesta în cazul în care este tratat într-un mod injust.
Dreptul de a schimba ceea ce nu este satisfactor pentru noi.
Dreptul de a ne a opri şi a reflecta înainte de a actiona.
Dreptul de a fi independent.
Dreptul de a cere ceea ce este necesar .
Dreptul de a se autodepăşi, depăşind chiar şi pe ceilalţi. (Castanyer: 1996:48)
Dreptul de a le fi recunoscuta o muncă bine facuta.
Dreptul de a decide asupra corpului sau, a timpului şi a propietatilor sale.
Dreptul de a face mai puţin decât e omeneşte posibil, daca este capabil sa faca.
Dreptul de a nu lua seama la sfaturile celorlalti .
Dreptul de a respinge cererile altora fără a se simţi vinovat sau egoíst.
Dreptul de a fi singur chiar şi atunci când alţii vor compañía noastra.
Dreptul de a nu se justifica în fata celorlalti.
Dreptul de a decide daca unul doreste sau nu ,sa se responsabilizeze sau nu de problemele altora.
Dreptul de a nu anticipa nevoile si dorintele celorlalti.
Dreptul de a nu fi dependent de bunăvoinţa celorlalti.
Dreptul de a alege între a răspunde sau nu .
Dreptul de a simti şi a exprima durerea.
Dreptul de a vorbi despre o problemă cu persoana în cauză şi, în cazuri limită în care drepturile fiecăruia nu sunt în totalitate clare, de a ajunge la un compromis viabil.
Dreptul de a nu se comporta de forma asertiva sau socialmente potrivit.
Dreptul de a face orice atâta timp cât nu sunt violate drepturile altei persoane.
Dreptul de a avea DREPTURI .
Dreptul de a renunta sau a face uz de aceste drepturi.

Sursa : http://es.wikipedia.org/wiki/Asertividad ( tradus de mine... sper ca destul de corect).
în Wikipedia în limba româna nu am gasit... dar poate nu stiu sa caut bine...