Ieri am coborât pe jos de la Ermita pâna acasa (pe malul marii este casa noastra, în stânga imaginii). 6-7 km pe jos.
Enma mi-a spus ca nu are rost sa-mi iau geaca pentru ca ma voi încalzi mergând . Adevarat, chiar am transpirat coborând cât de repede mi-a fost posibil, si chiar am racit. Ieri pe la 3 deja luam paracetamol si ibuprofen. Stranutam fara oprire, ceea ce am facut si astazi, de altfel.
Ermita Misericordia - adica Manastirea Îndurarii. Cum sefii mei mergeau la o paella la vila prietenilor, am vrut sa urc cu ei, pentru ca plimbarile mele trebuie sa aiba o finalitate, un capat de drum. Asa am mai mult spor si savurez din plin si natura.
Livada de maslini batrâni.
Migdali. Dupa cum vedeti si albi si roz. Am avut noroc sa-i vad unii lânga altii pentru ca sa infirm parerea tuturor care-mi spun ca sunt numai Roz. Ca sa-i fotografiez, m-am bagat sub ei si atunci, spre surprinderea mea, am auzit zumzaitul albinelor, neobosite, inofensive. Mi-am imaginat pentruo clipa ca acesta trebuie sa fie si zgomotul de fond în rai, unde eu nici o sansa sa ajung!!
Apoi, am vazut doi pinus pinea, asemenea celor care se gasesc în toata ITalia. Señor spune ca stau acolo de când sta el în Vinaros. Deci, cam 50-60 ani.
Ieri am coborât pe jos de la Ermita pâna acasa (pe malul marii este casa noastra, în stânga imaginii). 6-7 km pe jos.
Enma mi-a spus ca nu are rost sa-mi iau geaca pentru ca ma voi încalzi mergând . Adevarat, chiar am transpirat coborând cât de repede mi-a fost posibil, si chiar am racit. Ieri pe la 3 deja luam paracetamol si ibuprofen. Stranutam fara oprire, ceea ce am facut si astazi, de altfel.
Ermita Misericordia - adica Manastirea Îndurarii. Cum sefii mei mergeau la o paella la vila prietenilor, am vrut sa urc cu ei, pentru ca plimbarile mele trebuie sa aiba o finalitate, un capat de drum. Asa am mai mult spor si savurez din plin si natura.
Livada de maslini batrâni.
Migdali. Dupa cum vedeti si albi si roz. Am avut noroc sa-i vad unii lânga altii pentru ca sa infirm parerea tuturor care-mi spun ca sunt numai Roz. Ca sa-i fotografiez, m-am bagat sub ei si atunci, spre surprinderea mea, am auzit zumzaitul albinelor, neobosite, inofensive. Mi-am imaginat pentruo clipa ca acesta trebuie sa fie si zgomotul de fond în rai, unde eu nici o sansa sa ajung!!
Apoi, am vazut doi pinus pinea, asemenea celor care se gasesc în toata ITalia. Señor spune ca stau acolo de când sta el în Vinaros. Deci, cam 50-60 ani.
in rai nu ajungi curand, ai inca o gramada de treaba pe aici, pe pamant...
ResponderEliminarpeste 40-50 de ani... cel mai devreme :)
tare frumoase poze!
Nici în gluma sa nu spui ca ar mai trebui sa fac umbra pamântului mai mult de 20-30 ani. Stiu despre ce vorbesc. Nu i-as dori asta fiului meu, tocmai pentru ca este singura fiinta pe care o iubesc din tot sufletul.
ResponderEliminar6-7 km de mers pe jos?Fericita esti.
ResponderEliminarEu fac km in fiecare zi....dar intre zidurile imensei case!
Esti o norocoasa.
Nu am primit martisorul....nici de la fiul meu....E ceva gresit cu netul,probabil.Prea multe martisoare si s-or fi incurcat!
Superb, pomi infloriti! hmmmm....superb :*
ResponderEliminar@ GreenEyes, ca si ai mei ochi, da , sunt superbi migdalii înfloriti. Si te asigur ca este primul an în care i-am observat. Asta pentru ca imediat încep o multime de alti pomi sa înfloreasca...
ResponderEliminarO primavara placuta si la Timisoara îti doresc!
Îmi place să merg pe jos. Cel mai mult am parcurs distanţa de 20 km. A fost sublim, pe Cheile Tişiţei...
ResponderEliminarTe îmbrăţişez cu toată dragostea!
@ Geanina - nu am avut niciodata companie dispusa sa faca lungi plimbari pe jos. Nici acum, asa ca le fac singura. Dar si asa, am zburat duminica pe aripi de pescarusi, pe deasupra livezilor de maslini, survolând dealurile cu pini si migdali. Un amestec de pomi, diferiti de cei de la noi!!!
ResponderEliminarSi apoi vaste întinderi de portocali. Punctul final, marea din departare...
Foarte frumoase zonele.
ResponderEliminar@ Sergiu- cu adevarat frumoase! Si-i atâta liniste pe acolo!
ResponderEliminar