Señor Tomas si doña Sofia, prin 1955, frumosi ca într-o pelicula de Dolce Vita, zic eu de fiecare data.
Señor cu primogénito, adica Alfredo...unicul fiu
Señor , cu Enma si Karina, pe vremea când înca plajele erau... virgine... si fara ìnfrumusetarile necesare pentru atragerea turistilor. Frumos barbat a fost la viata lui. Câta vitalitate avea în el.
Dupa o zi agitata, mi-am petrecut o seara placuta în compania lui Ema, spunându-ne pasul si facându-i linkuri catre alte bloguri, care merita citite. La televizor meciul Sevilia - CSKA Moskva, nu stiu cum s-a terminat, am vazut doar primele doua goluri. Apoi, cum era deja tàrziu, am urcat la mine în camera si am adormit pe loc. Mâncasem ieri de câteva ori, câte o felie de sunca, fara rosii ieri, si apoi aseara o portocala. Multa apa si mai multa cafea, de suparare. Tigari, doua pachete (fumate afara, în marea majoritate, sau la geamul de la camera mea). Aveam 75,6 kg ieri dimineata. Azi - 74, 7 kg. Deci nervii mi-au prins bine, pentru ca nu mai dadusem jos un kg de o saptamâna.
Dina, draga mea vecina, deci am mai dat jos. Conversam des pe skype si schimbam impresii. Ea cura de slabire cu multa gimnastica la sala. Eu doar cu foame, multa foame, dar nu o mai observ.
Tia Pilar, cumnata lui señor, care la cei 74 de ani, înoata zilnic în mare, la ora amiezii, îmi spunea acum doua zile: Giulia daca mai slabesti ai sa te faci urâta!
- Da ce am pielea ridata?
- Nu! Dar vei fi prea slaba!
Auzi la ea, am 74,7 kg! Cei drept niciodata nu arat kg, pentru ca am carnea teapana si oase dense. Dar nu ma opresc pâna la 65 kg.
Señor îmi verifica saptàmânal muschii. Tapene picioare , ai fata !
- Da señor, ca am muncit, si nu mi-e carnea fleoscaita de macaroane si peste. Eu am fost carnivora si nu au lipsit lactatele din alimentatia mea. Si apoi am fost al dracului. Barbata în toata firea. Nu mi-a fost frica nici de boltari, nici de roabele de nisip. Nici nu mi-a fost rusine de munca. Numai sa nu ma pui sa sterg praful. Eventual sa bat covorul.
Prietena lui sefa, duminca statea si nu-si lua ochii de pe mine. Imposibil. Ia ca nimic nu e imposibil. Nasol este ca nu am dat jos luna asta mai mult. Dar medico, mi-a spus sa ma calmez un pic. Si apoi si Nerea, doctorita care sta acum în vila lui, a spus la fel.
Am întrebat-o pe Nerea, care este din Uruguay, cum de l-a întâlnit pe Aldo, care este mexican, si traiesc amândoi în Spania. Raspunsul simplu: tatal ei , care acum locuieste în Mexico, cum zic ei asa de dulce, a cunoscut-o pe mama lui la o balneoclimaterica si acum locuiesc împreuna. Deci sunt , cum zic ei, frati si iubiti. Frumosi si cu accent latino. M-au invitat sa manânc cu ei o barbacoa, adica carne... Eu fac cura de slabire si tu vrei sa ma îndopi, Nerea !?
Faza la ambulatoriu. Primul cabinet, doctorita românca, foarte draguta, dar eu nu am simtit nevoia sa o cunosc, desi Nerea spune ca e foarte simpatica. Doctorita care o înlocuieste pe a lui señor, o tânara de pe aici, vecina chiar cu noi, foarte volubila. Apoi medico, doctorul meu, si apoi cabinetul lui Nerea, care probabil ca este si doctorita lui sefa, trebuie sa o întreb, pentru ca arata tare extenuata Enma. Zice ea ca din cauza serviciului, dar eu zic ca este din cauza multelor ore de gimnastica, inutila lupta cu cele 57 kg, din care mai vrea sa dea jos. Se vede o oboseala cronica pe fata ei. Dar ma rog, fiecare are fixul lui. Eu as vrea sa o vad frumoasa si fericita. Poate am sa-i cer eu foaie de boala. Ca mi-e nu-mi zice nimeni nu! Toti au iesit aproape deodata, chemând pacienti, care nu erau mai deloc, facàndu-mi semne cu mâna. Buna, Giulia, buna!
Apoi, Marta, tinerica din vecini, dupa blugi, o doamna, soacra uneia dintre farmaciste, pentru un compleu de nunta, medico cu cele câteva corpuri de mobila lasate în livingul meu, pentru care Juan îmi face scandal, señor care e super bine, doar un pic lovit ici pe colo, Marta care nu merge la scoala câteva zile, si va trebui sa ma gândesc ce sa-i dau sa mànânce sa nu mai faca acid.
În fine. Mi-am baut cafeau, Marta s-a trezit, señor asteapta cuminte si eu sunt fericita ca am dat jos aproape un kg. Mai tàrziu am sa cobor în oras, sa umplu carul de compra, pentru ca daca vine Karina, nu vreau sa lipseasca nimic din casa. Sa-i rasfat ! Si am sa mai arunc o privire la mare si am sa ma umplu de soare si de frumos.
Poate am sa reusesc sa ma informez si pentru Adina!
Señor este foarte fericit, când spun ca cei care ne citesc si ne cunosc, îi trimit salutari si urari de bine. Si apoi trebuie sa ma pun sa smotruiesc casa, sa fie totul perfect, desi Karina întotdeauna mai degraba ma ajuta, niciodata nu comenteaza sau nu are sa-mi faca reprosuri. Singura lor grija este ca señor sa fie fericit, si cum ar putea fi cu mine, care-l màngâi si-i fac tot hatârul. Greu îl conving, pentru ca e un catalan încapatânat, cum recunoaste si el , dar îl încânta când îi spun asa. Se simte stapân pe situatie, desi nu poate nici zece centimetri sa se ridice din scanul cu rotile. Îi lipsesc puterile.
Abia ce am ajuns acasa, din oras, mi s-a pus pata pe covoare. Eram suparata rau... Si în timp ce señor, lua micul dejun, eu fuga la Enma acasa, peste drum, dupa Karcher, prelungitor, ba si dupa Drac, ca deja îsi cauta cordonul de zor si sarea ca o capra prin garaj... Ce sa fac? L-am adus si pe el... Trebuia sa ma vada Andrei, cum treceam strada... Trágând de câine, sau mai bine-zis el de mine si în cealalta cu aparatele dupa mine...
Drac , catel cuminte, cum este si acasa, de altfel, m-a ajutat, nu spun... A frecat cu unghiile si a latrat vecinii care se întorceau la prânz...
Eu, cum sunt din topor, frec bine si cu peria, ca asa este mai bine... apoi, la limpezit folosesc si tehnica... Am avut o zi frumoasa... Señor, în comedor, cu usa închisa, pentru ca Drac face ture prin casa... Ceapa lui de câine frumos...
Si acuma, ne relaxam... Eu uda toata, dar e cald! Pacat ca nu m-a ajutat matahala de càtel la pus covorul pe gard... Mi-am rupt spatele... Si acum... sa ma schimb, sa fac prânzul si-om mai vedea... ziua este înca lunga... s-ar putea face destule... vom mai vedea... dupa ce am sa-i fac peste lui señor...
Benicasim, Comunidad Valenciana arrived from 
