jueves, 7 de enero de 2010

Gheata, bat-o vina

Am trecut de momentele de depresie ocazionate de petrecerea sarbatorilor departe de cei de acasa. Pe lânga asta, de fiecare data când vorbesc acasa, nu sunt deloc fericita. Tata se simte foarte rau, mama nici ea nu sta bine, soacra, biata de ea, si-a rupt alaltaieri glezna, dubla fractura, si azi este necesara o interventie chirurgicala. A alunecat pe gheata de lânga casa vecinului de mai sus, pe când se întorcea cu laptele proaspat.

Nu sunt acasa alaturi de ei când au nevoie de mine. Si asta te doare. Dar am o datorie de împlinit. Sa câstig banii casei. Sotul si rudele vor trebui sa faca cum vor putea. pe soacra mea o asteapta o lunga convalescenta, de cel putin doua luni. Chiar îsi punea problema cum va coborî la bucatarie cele vreo douazeci de trepte si destui metri care despart camera ei de aceasta. Probabil va trebui sotul sa improvizeze bucataria, acolo, la etaj, unde am si intentionat sa o punem, parte integranta din Livingul urias.

Important e ca operatia sa decurga bine , ca apoi vom vedea.

Deci, nu lasa garda jos, pentru ca de fiecare data apare ceva neplacut.

3 comentarios:

  1. Asa-i, un necaz nu vine niciodata singur!
    Toate se vor rezolva cu voia Domnului. Important e sa nu pui totul la inima, ci sa treci mai usor peste necazuri.
    Am vazut ca te straduiesti sa slabesti. Ai grija, sa nu stai prea mult nemancata! Mai bine grasa si cu puteri depline decat cu ameteli si lipotimii.
    Toate cele bune!

    ResponderEliminar
  2. Stiu cat iti e de greau.Vestile proaste de acasa imi cresc si mie tensiunea si nu mai sunt buna de nimic.Ma invinuiesc de multe ori ca am plecat asa departe...
    Sa dea Domnul sa fie bine!
    Si totusi:PROMISIUNI DE CARE MA TIN?

    ResponderEliminar
  3. Dumnezeu ne este mereu alaturi! Nu-ti face griji! EL are le aranjeaza pe toate!

    ResponderEliminar