Din prea multa iubire

Astazi se sufera de Sindromul post carnaval. Sefa spala, strânge casa ei, iritata de putinul deranj lasat în urma de fiica ei:
- Jur ca as prefera sa nu vina decât sa vad patru încaperi deranjate.
- Ai o obsesie pentru casa perfect aranjata. Problema este ca se agraveaza pe zi ce trece. Si apoi tu nici macar nu sti ce este sa ai casa întoarsa cu susul în jos. Nu te supara sefa, eu astazi înca ma relaxez dupa doua luni de croitorie si dupa stresul de zi cu zi provocat de tatal matale.

Trecuse pe la noi mai apoi. Señor o întâmpinase cu:
- Cât timp a trecut fara sa te vad!

Abia de cu seara fusese aici. Poate nici nu a recunoscut-o. În mintea lui este confuzie. ma întreaba cu ce vin din oras, daca vila în care locuim este a fratelui decedat. Anxietatea lui ma contamineaza si pe mine. Sunt irascibila si nu gasesc cuvintele potrivite pentru a-i distrage atentia.Îl scot în curte si asa mai uita.

Este imposibil sa o fac chiar în momentele mele calme. Si cum as putea sa fiu calma?! Numai eu stiu ce este în inima mea. Iar ne-am certat si împacat cu june. Eu ma aprind de îndata ce-l vad iara el nu-mi raspunde cum am eu nevoie. Si atunci iritat pentru ca simte ca nu este la înaltimea asteptarilor mele, ma jigneste. Gura nu-i mai tace si nu-mi doresc decât sa plece cât mai repede pentru ca sa-mi înec tacerile în tranchilizante care sa-mi ia pofta de mâncare. Este oare depresie, este sindromul îngrijitorului?! Nu am un raspuns si nu consider ca am nevoie deocamdata de ajutor specializat.

Asa deci. Eram eu un pachet de nervi pe vineri seara când se prezenta la poarta mea june cu ceva care era un pene urias pus pe vârful capului. În loc sa fi adus radiatorul pe care i-l împrumutasem si de care aveam mare nevoie pentru ca-mi veneau cinci colegi de-ai Cristinei sa doarma la mansarda.... el, care venea de la distractiile din oras... îmi pusese capac. Îmi pusese capac señor cu delirul lui, sefa cu nervii ei, ca doar daca fata trebuie sa gazduiasca prieteni, unde mai bine decât la mine, care nu apucasem nici sa termin ultimele cusaturi pe costumul ei, pentru ca-i fusese lene sa-mi dea sutienul ce urma sa fie îmbracat, mai apoi se trezise ca vrea si o borsetuta, abia ce-mi daduse dimensiunile si eu ma executasem si-l terminasem... si-a adus aminte ca-l vrea ceva mai mare, pentru ca deh, este pe zile nasoale si are nevoie si de tampoane, ba mai spalasem geamurile si curatasem si încaperea atelier de croitorie pentru ca era nevoie si de salteaua de pe patul de acolo... deci... rupta, iritata si cu sutienul de decorat în mâna... m-am deplasat la poarta si nu m-a încântat gestul de prost gust al junelui. Adica...vino cu insinuari daca te tin baierile instrumentului din pantaloni. Altfel, lasa-te de insinuari pentru ca eu sunt satula sa te rog sa facem amor si tu sa-mi spui ca mâine, ca acum ma asteapta fetitele sa le scot la distractii. Ba mai pusese si sefa paie pe foc cu o seara înainte, dupa ce abia-mi tinuse june o predica de o ora ca nu este sanatos ca-i cer atât de mult sex, ca ar trebui sa ma duc la un psiholog, ca cica nu-l iubesc si nu am niciodata chef sa-l ascult, adica, da, îl ascult dar numai dupa ce facem amor. Acum eu ce sa spun?! Vorba multa, saracia omului si el a crezut ca a întâlnit mamicuta care se bucura daca-i cânta si-i danseaza. Ba ne certasem joi si pentru ca se apucase sa-mi cànte, sa ma oblige sa dansez salsa, iara eu, nervoasa pentru ca ma tot lua la misto m-am pus pe plâns si am ramas întepenita de ciuda. Adica... fa tu pasi pe cànd el danseaza ca un adevarat dansator de salsa. Adica... este prea bun la dans iara eu ma simteam greoaie si fara ritm. Ca si cànd dai lectii de chitara unui începator si tu te lansezi într-un solo de virtuozitate si-i tai bietului învatacel tot cheful de a mai trece macar vârful degetelor peste coarde. Si geaba se rugase el sa-l iert, ca a fost deplasat si hai, draga mea, arata-mi pasii pe care ti i-am aratat... ca eu, nu si nu...si-l dadeam afara. Recunoscuse el mai apoi ca nu are deloc tact pedagogic, însa prea târziu.
Asadar... sefa-mi mai pusese paie pe foc când ma sunase la telefon sa-mi spuna numai stiu ce... si ma întrebase daca dormeam deja:
- Nu sefa, ma pregateam de o baie. June tocmai ce a plecat sa-si scoata odraslele la noaptea de pijamale.
-Da, le scoate ca pe catei la plimbare. Am uitat ca el este mai parinte decât noi astialaltii care-i lasam pe copii sa mearga de capul lor.

Noa, deci, eram eu un pachet de nervi. Joi... 3 costume de terminat, curatenie la sefa, pentru ca sa-mi spuna pe seara ca nu la ea vor dormii colegii fetei ci la MINE în casa... ce încântare pe capul meu, june care ma enervase cu teoria lui despre cât este bine si càt este bolnavicios sa faci sex zilnic sau de doua ori pe zi. Deci... i-am cam facut eu o mutra dezgustata la poarta si facusem stânga împrejur, lasând usa casei întredeschisa. El, ca nici el nu este o persoana calma... se înfuriase ca cica-l ofensasem cu rabufnirea mea... si intrând dupa mine cu o falca în cer si una în pamânt... mi-a aruncat din usa :
- Îmi trântesti poarta în nas pentru un amàrât de radiator? Ti-l aduc în cinci minute si ti-l las la poarta.

Zis si facut el. Nu mi-l lasase la usa de la intrare, ci îsi bagase nasul cu o plasa si... dus a fost. Cam asa suna:
- Ti-am adus jucariile tale, ti-am lasat cheile si am plecat.

De plecat a plecat fara nici un cuvânt. Aruncase cheile în plasa si eu am tras concluziile de rigoare... TE PARASESC pentru ca nu te mai suport!

Iara eu mi-am spus: - DU-TE ÎNVÂRTINDU-TE!!

Asta era vineri seara. Pustii aceia au venit dupa vreo o ora de la plecarea în tromba a junelui. Eu, suparata si înciudata ma servisem cu un tranchilizant puternic si cu vre-o doua --trei pastile de somn. Cert este ca mi-am dat eu seama ca se miscau copii prin casa, chiar coborâsem sa vorbesc cu ei, dar mi-am dat seama ca vorbeam pe româneste cu ei. Bine... au plecat ei si nu m-au mai deranjat decât spre dimineata, adica este mult spus deranj.

Deci... fatidica zi de sâmbata. Munca cât a încaput. Tristetea si supararea mea si-au gasit alinare în curatenie generala în curte. Taiat si curatat pomisori si arbusti. Rufe de spalat, retusuri de ultima ora .O domnisoara la care neavând nici o fotografie a costumului nu ne-am dat seama ca avea nevoie de doua podoabe pe brate. Mai apoi sefa care m-a întrebat daca vreau sa cobor sa vad defilarea de carnaval... si uite asa, în douazeci de minute m-am îmbracat, l-am descarcat pe señor în camera lui si dusa am fost.

Am încercat sa ma distrez. O trasesem pe sefa dupa mine pe strazi si chiar am obligat-o sa-mi faca piruete. Tinerii îmbracati în costumele cusute de mine ma laudau ca sunt foarte frumoasa, fratele sefului îl întrebase cine sunt si când si-a dat seama ca ne cunoastem bine mi-a spus ca nu si-a dat seama ca sunt asa de frumoasa. Hm... nu tare i-a cazut bine prietenei lui care era de fata.
Nu am rezistat mai mult de o ora si jumatate la defilare, asa ca mi-am luat talpasita catre casa. Ajunsa în casa m-am fericit cu un tranchilizant si patru pastile de somn. Rau, da rau de tot m-au drogat. Nu mi-am dat seama când a venit sefa în casa, m-a sunat de doua ori la telefon si abia a treia oara i-am bolborosit ceva. Nu am auzit telefonul unuia... caruia îi promisesem sa ies la dans, ultima data când parasise june caminul nostru nematrimonial... si uite...nu stiu eu cum, am acceptat sa ies cu acel tip la dans, cica. I-am deschis poarta, i-am spus ca sunt un pic mahmura de la medicamente si sa ma lase sa ma mai dezmeticesc câteva minute. M-am bagat sub plapuma si i-am spus sa se intinda daca vrea, dar asa îmbracat cum era.

No.... si aici începe povestea cu pocinogul. Abia trecute câteva scurte minutele....suna, da suna la usa casei. Eu... îmi ridic capul si-i spun bietului tip... ca este probabil EX-ul meu, care tocmai ma parasise din nou cu o zi înainte, dupa alte multe parasiri. Eu...ies pe terasa...nu-l vad. June.... cu ploaie de pietricele în fereastra mea. Eu...vin la fereastra...june, nicaieri. Iar suna la usa casei. Cobor si-l caut prin curte. Intra musiu furios în casa si gura nu-i mai tace:
- Unde este? Am vazut pe cineva intrând la tine. Stiu ca este cineva în camera ta.
Eu îl las sa urce. Tipul... care normal ca nu era dezbracat... s-a speriat. June a început sa tipe la el:
- Neata nu te pui între mine si femela mea. Ia-ti catrafusele si cara-te.

Pleaca bietul spunându-i ca urma doar sa mergem la dans. June... începe sa-mi faca mie morala:
- M-ai distrus. Abia ce am plecat si deja m-ai însela cu primul venit. Giulita. M-ai deceptionat, mi-ai înfipt un pumnal în inima.
- Ti-ai bagat doar capul pe usa ieri si mi-ai lasat cheile în plasa. Am tras concluziile de rigoare. Eu, nu l-am cautat pe tipul acesta desi îl cunosc de doua saptamâni. Ti-am spus ca l-am cunoscut la câteva zile dupa ce te-ai dus data trecuta si nu am facut nimic altceva decât sa ies la un martini si la càteva bancuri în noapte. Si nu ca nu s-ar fi putut ci pentru ca nu am vrut eu.

Si uite asa... acuzatii si iar invective. Pumni i-am tras eu în umeri si pe unde am apucat, m-a îmbrâncit si m-a aruncat el pe pat... si iar ne-am iubit ca doi nebuni. Pentru ca asa este pasiunea. Devoreaza. A plecat el si urma sa ma duca astazi, adica luni la plimbare.
A venit duminica seara. Doar ca sa ma verifice. Simteam ca este mai distant. Era ranit în orgoliul lui de mascul dominant care ar putea fi schimbat sau dat uitarii cu usurinta.

Îl iubesc?! DA. Regret cele întâmplate fara discernamântul meu?! DA.
Doamne, penibila scena de astazi. June... foarte ranit înca în amorul propriu, a început sa-mi tina morala. Simteam ca s-a mai rupt un fir dintre atàt de finele atisoare care ne leaga. Avea nevoie sa fie din nou cucerit si confirmat în rolul de UNIC barbat la casa mea:
- Ai suferit, nu-i asa, sub fereastra mea, când ai vazut ca intra altul în casa mea la ceas de noapte. Doar plecasesi pentru totdeauna. Stiai ca deja nu te voi mai rechema. Te-ai enervat si ti-ai luat catrafusele. Nu sunt mândra ca s-a întàmplat ceea ce s-a întâmplat dar nu-ti mai datoram nimic si drogata puteam sa trec probabil peste limita fricii de necunoscut. Acum poate ti-ai dat seama ce simt eu când mergi tu acasa si te culci lânga papusa ta de nevasta si mai faci si amor cu ea.
- Dar, Giulita. îmi spuneai ca ma iubesti si ca nu ai putea sa lasi pe nimeni sa te atinga. Daca eu te-as fi iubit cum îmi cereai tu, îti dai seama ca acum eram devastat. Veneam eu si te omoram pe tine si pe omul cu care erai. Vezi de ce nu pot iubi cu adevarat?!
- Nu este o scuza. Când iubesti poti sa si gresesti. Din razbunare, din dorinta de a-ti dovedi ca esti dorita si nu numai manipulata. Si sti ca eram sub influenta medicamentelor. Ai facut cu mine amor si nu mi-am dat seama decât într-un târziu. Corpul reactioneaza la mângâieri. Tu nu ma poti judeca pe mine mai aspru decât o fac eu. Tipul acela era un tip decent si nu merita sa pateasca ce a patit si nici eu nu meritam scena pe care tu ai facut-o.
- Ai dreptate. L-am sunat si mi-a confirmat spusele tale. Mi-a spus cum v-ati cunoscut si ca cunoaste cu adevarat pe sefii tai. I-am spus ca nu am de gând sa-i fac nici un rau si sa nu pomeneasca nimanui de cele întâmplate.

Nu stiu daca sa-l cred sau nu. Fabuleaza, ma acuza ca-i rastalmacesc cuvintele în interesul meu, ca nu ar putea sa spuna el ineptiile acelea.
Sincer vorbind, nu-mi aduc aminte prea bine spusele niciunuia dintre noi. Penibilul situatiei ne-a panicat pe toti. Ba june a încercat sa-mi demonstreze ca eu l-am chemat pe tip. As fi avut tot dreptul sa o fac dar nu am facut-o.
Deci... astazi era el lovit si distrus. Nu stia ce sa faca.
- Giulita. Tu esti o femeie libera si ai avea dreptul sa ai câti amanti doresti. Eu îmi dau seama ca nu ajung la nivelul asteptarilor tale. Parca de fiecare data ridici stacheta mai sus si mai sus. Tu ai nevoie sa fi ranita pentru ca sa-ti justifici deciziile luate. Esti atât de complexata si frustrata. Te razbuni pe mine din orice.

- Nu, dragul meu. Eu, sunt o femeie frumoasa, care ar avea dreptul la un partener care sa i se dedice numai ei. Ori tu, abia ce stai cu mine, fugi... pentru ca te cheama datoria acasa. Si minti acolo si minti aici. Si mai faci si promisiuni de care nu ai nici macar de gând sa te tii. Ma ranesti fara ca macar sa-ti dai seama ca o faci. din superficialitate sau din vanitate. Sincer sa-ti spun, daca tot este sa ne despartim nu am de ce sa mai ascult toate adevarurile tale, care nu sunt si ale mele. Am sa te iubesc chiar daca ai sa pleci. Atâta doar ca am sa te cobor de pe piedestalul pe care te-am urcat.
- Giulita, dar daca ai putut sa ma înseli fiind aici în oras, ce ai face daca as pleca departe?! Uite, m-as duce chiar si în Siberia, pentru ca acolo au nevoie de forta de munca. Tie ti-e usor. Ti-ai luat boceluta si pleci unde vrei. Eu am obligatii familiale. Si am stat deja departe de fetite timp de 5 ani. Nu as mai rezista.

Nu i-am spus ca ma doare undeva de obligatiile lui familiale. Este doar paranoica lui nevoie de a controla totul si pe toti. Suna zilnic acasa din nevoia de a tine situatia sub control. Îmi vine sa râd stiindu-l catarat pe gardul farmaciei, pentru ca sa vada daca insul respectiv s-a dezbracat sau nu în camera mea. Apoi scena dintre el, care nu depaseste 1,70 si respectivul care avea pe undeva pe la 1, 80 si câteva kilograme bune în plus. Zau ca nu l-am dorit pe tipul acela.

Saptamâna trecuta trecuse pe la mine frumuselul de la Arad. Barbat tânar, superb la cei 34 de ani. Venise asa într-o doara, sa vada daca nu schimbasem de idee de când anul trecut insinuase ca am putea avea ceva împreuna. Era tot în perioada croitoriei si vorbisem pe sleau cu el. Stia de columbianul meu si mai stia si ca vroiam de pe atunci sa o rup cu el tocmai pentru ca nu putea sa mi se dedice întrutotul. Nu ar fi fost si nici acum nu a fost o optiune. Locuieste la 70 de km si este prea popular în rândul femeilor. Doar distribuie mesagerie rapida. I-am spus lui June de vizita lui si i-am spus si ca l-am privit fara urma de dorinta. Ne mai privim noi când ies în oras, ca doar peste tot dau de el, dar nu depasim buna amicitie.

Da, june. Am crezut ca am sa-l pot schimba si ca el ma va putea schimba pe mine. El a ramas la fel de stupìdamente superficial iara eu cu aceiasi impresie ca numai un barbat cu caracter si cu adevarat inteligent ma poate domina. Cunosc UNUL , dar este ocupat.

Dara... despre ce vorbeam? Despre pasiune. Da. Nu m-ar fi deranjat astazi daca pleca pentru totdeauna. I-am si spus-o:
- Pleaca, fara sa-mi mai ti lectii. Nu am de ce sa le mai ascult. Poti crede ce vrei despre mine pentru ca ai reusit sa storci si ultimele lacrimi din mine.
- Asa esti tu Giulita. Niciodata nu vrei sa ma asculti. Vrei doar sa se termine repede, fara ca sa-l asculti pe celalalt. M-ai ranit si acum nu vrei sa-ti asumi responsabilitatea. De fapt nici nu stiu de ce-ti cer explicatii. Stiu ca nu s-a întâmplat nimic si totusi stiind ca s-ar fi întâmplat simt ca înnebunesc. Îmi spuneai ca sunt barbatul perfect si uite unde am ajuns. De fiecare data din acelasi motiv. Pentru ca eu nu faceam fata cerintelor tale.

... Stiam ca nu vrea sa plece. Trebuia doar sa se simta din nou masculul dominant. Doar este din zodia leului, bata-le cucul de zodii. Sa crezi sau nu în ele?! Igual. Cuvinte s-au mai spus, din nou am ajuns în pat si din nou am fost la cheremul lui. Este bine ca nu s-a întâmplat nimic cu acel tip. Ar fi fost un fiasco pentru ca, în forma sau nu... nimeni nu a fost si nu va mai fi în pat ca si june latinoamericano. Sunt prea pretentioasa ca sa accept jumatati de masura. Bietul de El. Chiar îsi cunoaste limitele pentru ca mi-a spus astazi ca ar putea chiar sa întoarca capul la vre-o escapada de a mea. Hm... nu putea sa o faca si sâmbata noaptea!? Gura este de el. Cred ca scotea fum pe nari în timo ce statea catarat pe gardul din fata casei. Sa râd sau sa-mi plâng de mila?! Cum poate un barbat sa ma tina asa înrobita. Fetelor... s-a dus pe apa sâmbetei razmerita mea. Da...sunt o turma întreaga afara în oras care saliveaza pe unde trec. Problema este ca daca are 50... si este single...ceva nu functioneaza sau este prea depravat. Daca este prea tânar... pai chiar si asa se poate întâmpla ca ceva sa nu functioneze sau sa caute în nestire printre parfumuri de femeie. Zice June al meu ca el este un catador de mujeres...adica degustator de femei. da... a avut el câteva la viata lui, dar mai mult cred ca este laudarosenia de capul lui. Iar mi-a amintit de o negresa care-i spuse-se ca este la fel de dotat ca si sotul ei... asta pentru ca-i spusem eu ca poate a facut si el niste operatii de depigmentare, ca MJ:
- Uiti, dragutule, ca tot tu mi-ai spus ca te epuiza si nu-i puteai face fata. Si mai avea saraca de ea si un negru în casa. Deci.... se pare ca ti-ai cam gasit si nasul în viata si a trebuit sa dai în marsarier.
S-a dus June. Nu înainte de a dormi unul în bratele celuilalt, pret de câteva minute. El, cu ochii pe ceas. Eu... cu gândul la scris.

Îmi tinuse la un moment dat lectie de imagine:
- daca nu vei mai fi cu mine, macar nu aduce pe nimeni aici, în camera ta. Lumea ar putea sa te bârfeasca.

Nu m-am obosit sa-i raspund. Ce sa-i explic?! Eu cerusem permisiunea sa am amant. Seful chiar întrebase prieteni de-ai lui, liberi de obligatii daca nu le plac. Medico chiar îmi facuse cunostiinta cu vreo trei-patru, toti liberi, fara obligatii. Reputatia mea nu ma intereseaza. Glumesc pe rupte cu toti prietenii mei, ai sefilor si este bine asa. Nu am de dat socoteala nimanui. Acum... chiar nu am putut sa le spun de patania cu June.... care desi plecase ma spiona si ma scapa din ghearele promiscuitatii. Sa nu credeti ca nu si-a luat imediat înapoi cheile domeniului. Asta ca sa-mi dea de înteles ca este cu ochii pe mine. Poate ca este mai bine asa. Prea credea ca i se cuvine totul. Asta numai pentru ca este tânar si al naibii de frumos. Sau asa îl vad eu?!
- Nu-ti mai pune pantalonii astia asa de strâmti ca sa-ti arati dotarea. Si eu pot sa-mi pun fuste crapate pe lateral si te asigur ca pot face barbatii sa întoarca capul dupa mine.
- Giulita, nu mai fi asa de geloasa. Daca se uita, se uita, dar tot la tine vin. Pot sa arunc o privire dar doar pe tine te am în gând zi si noapte.

Acum chiar pot sa spun asta. Avea fata alba ca varul si astazi. Se citea durerea din sufletul lui. Totuna. Exista viata si dupa ce ne vom desparti.

Câteva din costumele facute de mine anul acesta

Ce rost are o atentie daca lipsesc cuvintele potrivite

O mica atentie nu tine loc de sentimente. De adevarate si profunde sentimente. Un sarut, cerut si acela, degetele lui si mirosul atât de îmbatátor al omului pe care-l iubesti, cerându-ti sa închizi ochii, punându-ti la gât un colier si cercei, cu un pic de mov, în forma de inimiora în centrul carora scrie cuvântul LOVE... dar nu reflecta acel TE AMO din dulcea lui limba. Doar un TE QUIERO... care pentru mine este mi-e drag si câinele si pisica si señor pe care-l îngrijesc si multi din cei cu care-mi intersectez pasii zilnici.
Atât de mult lipseste acea simpla propozitie din viata mea încât tot restul devine sters si fara rost. Doar gesturi. Pasiune, uneori, mai mult decât are parte mare parte a populatiei feminine a acestor plaiuri. Te multumeste putinul când sti ca tu te daruiesti suta la suta unui singur si UNIC barbat care a reusit sa te domine, sa te subjuge cu sarutarile si mângâierile lui. Cu fiecare sarut tradeaza atât de minunatul lui câmin si chiar mai mult, raneste inima mea. Da. Femeile se iluzioneaza si nu pot sa faca amor sau sex cum s-o fi numind fara sa se implice emotional.Cel putin nu aceasta femeie.
Daca am avut momentele mele de promiscuitate în care mi-am satisfacut curiozitatea sau chiar nevoile fiziologice, acestea au trecut cu timp în urma. Mi-am impus de multe ori sa numai simt nimic fata de latinlover-ul meu dar mi-a fost peste poate. Nici cuvintele lui nu m-au ranit, nici absenta lui nu m-a ajutat sa-l uit. Nici sfaturile de stiutor în arta tradarii ale unui asa zis prieten nu au putut sa ma faca sa-mi dispara dureroasa senzatie a mâinilor lui care-mi mângâiau corpul în absenta. Încercasem sa beau un martini în companie masculina... dar nu putusem sa-mi imaginez mai mult.
Revenise june dupa vreo zece zile. Eu îi facusem un apel la care nu raspunsese. Apoi, peste vreo doua zile mi-a trimis el un mesaj sa ma întrebe daca s-a întâmplat ceva. L-am sunat. Stiam ca vrea sa revina doar ca asteapta din nou ca eu sa ma rog de el. Ma întrebam în timp ce vorbeam:
- Ce vrei cu adevarat, femeie?! Este atât de important pentru tine acest barbat?! Chiar crezi ca nu ai gasi un înlocuitor la fel de pasional si de priceput în arta amorului?! Sunt atâtia frustrati pe piata de carne si ... totusi. Raul cunoscut este de preferat necunoscutului. Si totusi nu am avut puterea si nici nu am dorit sa pun capat delirului.
Vino june... zburând. Mai apoi amor pasional:
- Giulita, daca m-ai înselat, merit. Te iert. Dar spune-mi. M-ai înselat?
- Am vrut si chiar mi-am propus. Am luat lectii de la cei care se misca în lumea asta a promiscuitatii si uite totusi nu am putut. Am iesit la un restaurant, în noapte si doar atât am facut, am spus bancuri. Barbatul acela, în aparenta destul de decent ar fi vrut mai mult dar nu ar fi fost bine. M-as fi simtit murdara si nici într-un caz nu m-as fi simtit bine.
- Si eu îmi promisesem ca niciodata nu voi mai uita de fidelitatea pe care i-am jurat-o sotiei cu atâtia ani în urma. M-am gândit atât de mult la tine. Nu ai simtit dorinta mea care te cauta în noapte?
- M-a durut carnea si sânii stateau sa-mi explodeze. M-ai vrajit tu pe mine, latinule.

Si uite asa. Zilele iar trec. Pasiunea lui a renascut. Zilnic face amor cu mine într-o noua maniera. Màngâierile de ieri sunt diferite de cele de astazi si nu vor semàna cu cele de mâine. Se zice ca despartirile unesc în loc sa înstraineze doi amanti. Se spune ca adevarata pasiune exista doar în afara casatoriei. Uneori sunt stapânita de ranchiuna pentru soata lui. Urasc sunetului telefonului care-l cheama acasa, anuntându-l ca masa este pusa. Urasc ca este San Valentino si înca nu a ajuns la mine, desi mi-a spus ca revine. Dureros sa sti ca trebuie si acasa sa fie atent cu soata. Nu ar trebui sa fie atât de complicata viata. Nu este drept sa existe femei care nu au dreptul la mai mult decât câteva ore cu barbatul pe care-l iubesc. Nu este drept ca m-a oprit pe strada si m-a acostat cu aproape doi ani în urma. Nu este bine ca m-am lasat vrajita de sarmul lui. Dar nimeni nu are buze dulci ca si el. Nimeni nu poate face amor cu atâta pasiune. Mi-e mila de el ca nu este întotdeauna la înaltimea asteptarilor mele. Regret ca nu-mi ajunge putinul. Pofta vine mâncând. Si apoi eu odata pornita nu cunosc cuvântul: STOP, reduceti viteza.

Astazi am facut-o pe sefa sa sufere. L-am luat pe seful la bascalie:
- Sefu, o floare, o atentie de soata, un te iubesc macar?!
- El?! Niciodata nu mi-a spus asa ceva. Doar tipelor cu care corespondeaza pe net le poate spune asa ceva.
- Sefu. O minciuna, nevinovata nu te-ar costa asa de mult. Sunteti atât de egoisti, voi barbatii. Dupa atâtea minciuni inutile din viata ce te-ar mai costa una mica, care ar aduce un zâmbet pe chipul sotiei tale?! Lasa sefa. Te iubesc eu. Chiar daca nu fizic. Fufele de pe chaturile de întâlniri sunt patetice. Am trecut si eu pe acolo.... dar am suflat în iaurt si uita, chiar daca am iesit la spus bancuri în noapte, nu am facut nici un pas mai departe si m-am sters de acolo. Nu am putut sa-l uit pe june. Si apoi si asa señor este suparat ca între noi doi s-a interpus latinlover.

... Vorbesc în dodii. Am mai terminat un costumas pentru o tânara care m-a sunat ieri, disperata. As fi putut sa fac mult mai multe anul acesta. Nu am avut starea de spirit necesara. Stiam ca nu am nevoie de bani si am refuzat destule fete. June avea nevoie de bani si de munca. Eu nu m-am ales cu prea multe foloase, nici anul acesta. Cum au venit banii, asa s-au si dus. Mi-am facut cadouri si m-am rasfatat. Cizme de piele, lenjerii intime, sampoane care sa-mi revigoreze parul, vitamine si alte prostioare. Mi-am luat si doua perechi de pantofi pentru nunta fiului meu, însotite de posetutele de rigoare. Mi-am cautat pe net rochii si am ajuns la una. Abia astept sa termin ce mai am de facut pentru fata sefei, care este întotdeauna ultima care se deranjeaza cu accesorile pentru costumul de carnaval, desi a fost primul din cele aproape 30 câte am facut si anul acesta. Mai am un sutien de îmbracat, un chilotel din material argintiu si ceva în care sa-si poata lua cu ea telefonul si batistutele. Deci... câteva ore mâine si apoi ma apuc sa rochia pe care mi-am ales-o. Mâine cobor sa-mi iau materialul si apoi la treaba.
Scumpelor mele prietene, care mi-au tinut umarul pe care sa-mi vars lacrimile de frustrare le multumesc ca m-au suportat. As vrea sa ne întâlnim GIO acasa. As vrea sa ai parte de asa o pasiune pentru ca sa poti întelege de ce nu pot sa ma regasesc. Oare chiar vreau sa regasesc acea Giulia, pentru care barbatii erau nimic mai mult decât obiecte de placere?! Doamne!!! Ai putea sa ma trezesti mâine fara amintirea cárnii?! Ai putea sa gasesti aceea Giulia, de acum doi ani, care râdea de dorinta si de pasiune?! Femeia voluptoasa ascunsa sub 30 de kilograme de grasime dizgratioasa?!



Ascult muzica lui. Ieri seara mi-a daruit pasiunea lui pe muzica de acest tip. Pielea mea înca simte sarutarile lui. Saliva lui, pe partea interioara a pulpelor si atât de dureroase orgasme. Sex total ne-am daruit. Da. Dar memoria mea este scurta. Uit si iar am nevoie si iar îl doresc...

Hai... sa ma uit la cei de la Antena3. Ma cam calca ei pe nervi cu atâta sovinism si cu toate domnitele cu intonatia fortata de reporterite care parca au uitat sa vorbeasca degajat. Nu au destula experienta înca si se simte ca totul este fortat în tonul cu care transmit evenimentele. Era una în Piata Universitatii care tare ma irita. Dar... am rezistat stoic pe baricadele patului, ore întregi din noptile mele nedormite, ascultând si iluzionându-ma ca au sa-l dea jos pe Base... dar nimic, Ca acela nu se las de ciolan. Si apoi nici de cei care ar veni la putere nu mi-e rusine. M-a iritat supozitia ca numai românii vreau schimbarea lui Basescu. Ar trebui sa nu ma intereseze. Nu am mai fost sa votez de multi ani, asa ca nici UDMR nu a avut votul meu. Ca doar nu am cum sa nu-i votez si sa uit ca eu sunt dusmanul în tara în care bietii mei stramosi au avut norocul sau nenorocul sa se nasca. Ca doar saraci au fost si se pare ca saraci si la fel de loviti de criza sunt si parintii si neamurile mele, de etnie maghiara. Noa... ca nu sunt eu sovina. N-am fost si nu am cum sa devin. Nora mea de la tara se trage, numai din români, get beget. Fiul meu este corcitura si mai este si ortodox pe deasupra, dar asta nu înseamna ca eu trebuie sa înghit toate invectivele aduse la adresa maghiarimii. Cred ca s-or fi gasit si câtiva unguri sa manifeste. Si apoi daca au facut imprudenta asta trebuia sa fie bietii informati : numai românilor le este permis sa fie nemultumiti de actuala guvernare si de actualul presedinte. Hm... parca ar fi mai decent în fotoliul de presedinte un Raed Arafat. Dar nici picior din urmasii urmasilor lui nu ar fi ales în tara pentru care bientul face mai mult decât multi români. Mda... ala nu are gargauni xenofobe în tartacuta lui araba, Tot respectul meu pentru acest om deosebit.

Sâmbata a fost la mine si un pusti, vàr de a lui nora mea. Schimbasem càteva idei, despre manifestatii. Pusti tânar, de 23 de ani. Spusesem la un moment dat ca nu suntem camdata o natie care ar putea accepta presedinte un etnic minoritar. Ca doar si noi suntem pe acolo de vreo o miuta de ani. Si apoi un presedinte ar trebui sa reprezinte interesele natiunii. Fusese unul, care dupa opinia mea ar fi meritat mai mult decât oricare din liderii USL. Pustiul a sarit ca ars:
- Cum sa fie un ungur presedinte în România?
- Pai cam cum a ajuns Sarkozy, cu bunic ungur, presedinte în Franta, sau Obama, negru, în state sau...cam cum au ajuns la cârma României, Carol, un Hohenzollern, ajuns mai român ca multi români de obârsie. Noa... sa lasam pe politicieni si pe analisti sa dezbata problemele zilei. Nimic nou pe mapamond. Avem noi aici problemele noastre. halucinatii si obsesii zilnice ale lui señor.

REMUSCARI

Noapte. Cearceafuri curate, uscate afara, batute de vântul atât de rece din ultimele zile. Costume de care scap, alte comenzi pe care nu le refuz, desi chiar nu stiu daca voi putea sa le termin pâna în ziua Carnavalului. Banuti care intra, altii care se cheltuie fara discernamânt. Frustrari, clipe de singuratate, povesti cu cei mai cunoscàtori în ale sufletului cai.
Prea multa politica în ultimele saptamâni, prea multe suparai cu obsesivele încrânceri în trecutele momente ale vietii lui señor.
- Giulia, da mâncare la porumbei, la gaini. Cheamani-l la telefon pe fratele meu (mort de undeceniu), de cumparat gazoil

Am nevoie de tine...acum ( de TINE, cel adevarat si nu de imaginea pe care ti-ai fabricat-o)

Punct si de la capàt

Sunt orele 3 din noapte. Luatu-mi-am pastile, doza dubla, un 50 de crema de whisky si chiar am reusit sa dorm pret de vreo 3 ore. Cáscam pe rupte pe la opt seara. Terminasem muncile pe ziua de ieri si trebuia doar sa dorm încercând sa uit totul. Nu pot sa vars nici o lacrima. Cred ca a secat izvorul din mine. Sau poate a lasat loc doar durerii surde. Vorbesc mult, cu cine apuc. Sa-mi ocup mintea si timpul. Ma ratoiesc la bietul meu señor si nu fara motiv. Au trecut doua luni de când are obsesive halucinatii. Doua luni de când am început din nou cusutul de costume de Carnaval. Doua luni de când certurile dintre noi s-au întetit. Iubire nu poate sa-mi dea, apetit sexual nu are, bani deloc si eu am obosit sa-i dau si sa-i pun în traista mâncare pentru printesele de acasa. Sapatamâni de când am spatele rupt de efort si pe zi ce trece mai multe palpitatii. Puls 193 si astazi. Medicul m-a dus în graba la centrul sanitar dara geaba. Îmi trece pe când sa-mi faca un EKG. Sefa, ciufulita, ca cica nu trebuie sa bag de seama. Medicul, ca nu am de ce sa o bag în sama, ca doar el stie ce spune. Dobitocul de cardiolog care în vara a spus ca as putea sa iau pastile si sa nu ma preocup. Cine a spus ca ma îngrijoreaza?! Tahicardia este doar o simptoma a unui eventual preinfarct sau mai grav. Exista moarte mai usoara? Cine vrea sa ajunga baba urâta si ciufuta. Sa nu spun altfel.

Deci. Inundatii, munca munca cât a încaput, dezamagiri peste dezamagiri cu cocoselul latin, amenintari din partea celeilalte fiice a lui señor, care s-a prezentat cu o falca în cer si una în pamânt la domiciliul lui taticul, speriata ca saracutul de el ar putea sa aiba anemie si doara asta s-ar datora faptului ca nu-l îndop cât trebuie. Ma scapasem eu, cu buna intentie, ca cica la analizele de sânge si urina, tot de mine cerute, dobitoaca de asistenta, vazând fluiditatea si transparenta sângelui a spus într-o doara ca poate fi anemic. Deci, facut ea la mine un scandal monstru, ca cica señor se pune bolnav în perioada mea de croitorie. M-a invitat chiar sa merg sa-mi caut de lucru în Germania, ca acolo treburile merg bine. Geaba i-a spus Enma, ca nu este nimic cum presupune mneaiei. Facut ea la mine scandal monstru pret de vreo doua ore, s-a razbunat chiar si pe fiul meu, venit în vizita chiar în ziua aceea, ca cica nu are dreptul sa ma viziteze. Eu plângeam ca proasta, pentru nefondatele acuzatii. Copilul, sarit în apararea mamicutei lui, ca un leu:
- Daca mama este prea moale sa va spuna în fata ce are de spus, apoi am sa va spun eu. ...
Spus el una si alta, plecat fara sa ramàna la prânz.
Apoi am spus si eu ca este nepotrivit sa vorbeasca asa cu mine, având în vedere ca vine sa-si viziteze taticutul drag de doua ori pe an si trece cel putin o luna între doua telefoane. Suparat ea, spus ca se va razbuna. S-a linistit pâna sa plece si chiar si-ar fi cerut scuze acum o saptamâna, când am informat-o ca toate analizele au iesit perfect. Ma rog, nu pot sa-l fac sa zboare la cei 90 de ani ce va împlini si nici nu-l pot vindeca de Parkinson. Dar, totusi, ramas eu foarte surprinsa de gestul ei. M-a întrebat de nunta fiului meu si s-a oferit sa vina sa stea cu señor în acel sfârsit de saptamâna. Deci, presupun ca nu ma va da afara pâna atunci. Enma, care sta peste drum nu s-a oferit. Ma întreaba doar cu cine va sta tatal ei, daca eu plec pentru 3 zile. Adica, vineri dupa amiaza am avion si ma întorc cu altul duminica seara. Ca doar ea lucreaza si nu poate sa-l îngrijeasca. Sincer nimeni nu vrea sa-l ridice si sa-l manevreze.
... Îmi suna în casti cunoscute melodii ce mi-a dedicat latin lover si nu ma mai emotioneaza nici un cuvânt. Fiecare cearta si fiecare jignire a lui m-au facut sa nu mai simt nimic. Poate doar mila la adresa jalnicei creaturi ce am avut sansa sa cunosc. Ca nu sunt cu nimic mai buna decât el. Poate doar ca nu ma mint pe mine însami si nu vreau sa par mai buna decât sunt. Ma defaimez eu însami, asa ca sa nu aiba altii nimic nou de spus despre mine. L-am epuizat fizic si psihic. Stiu. Dar nu eu m-am batut în piept ca sunt un taur. Poate am reusit doar sa-l aduc cu picioarele pe pamânt. Certurile din ultimele luni au fost oribile. De fiecare data eu am facut pasi catre el, pentru ca este foarte dulce amant si este mai putin patetic decât alti barbati din viata mea. Dar nu mi-a putut face fata. Eu sunt rau pofticioasa si el ar fi vrut o mamicuta, care sa-l hraneasca, sa-l giugiuleasca, sa-l întretina si sa-l ajute sa-si gaseasca autostima pierduta. Gatit eu, facut prajituri, cusut, platit facturi la el, dat de lucru si tot nu era în apele lui. Îsi pierduse apetitul sexual. Daca spuneam ceva cu o juma de gura începea sa ma faca bolnava si imposibil de satisfacut. Îmi ies eu greu din pepeni si tac, ca doar ardeleanca sunt. Pe moment nu ripostez. Las sa treaca noaptea si apoi trimit câteva mesaje în care spun lucrurilor pe nume. Se supara musiu, ma suparam eu. Nevoia îl aducea înapoi si tot el se simtea cica folosit.
Crezut eu ca si-a revenit dupa certurile lui decembre si s-a apucat serios de treaba. Nu încetam sa-i spun ca trebuie sa lase la o parte bravada de macho hombre în fata mea, pentru ca eu îl iubesc cu toate calitatile si defectele lui. Lasat el garda jos si chiar se schimbase. Dar eu, numai puteam sa tac. Asa, zi de zi, i-am calcat în picioare demnitatea, paranoicele lui conceptii despre viata si atacasem ceea ce are mai de pret un barbat. Virilitatea lui. Ma saturasem sa-i spun ca nu ma deranjeaza ca-si pierde erectia, dobândita cu ceva efort, dupa abia câteva minute. Ma saruta, ma privea, se atingea, în speranta ca-si va reveni. Taceam si doar asteptam, facând pe multumita. Asta pâna vineri când am simtit ca s-a umplut paharul si m-am scapat cu juma de gura ca sunt nesatisfacuta si ca am încercat sa accept totul. Ca barbatul are momente mai delicate, dar sunt aproape zilnice si asa nu are rost sa ne chinuim unul pe celàlalt. Are el acasa o nevastuica care nu-l doreste si stie ea de ce. Ca eu numai am de gând sa-i ascult ineptiile si nici sa ma multumesc cu firimituri obtinute cu greu.
Noa... atâta mi-a trebuit. facut el pe mine în toate felurile. Cuvinte pe care nu ar trebui sa le scriu. Dar nu am de ce sa ma rusinez de ele. Nu au iesit din gura mea. Deci când spus eu ca m-am saturat sa-l prind de fiecare data uitându-se la pipite pe ecran si nici asa sa nu poata sa-si faca treaba, sarit ca ars cocosel si iesitu-i-au pe gura de toate:
- În curva aia de mamà a ta, curva ce esti. Du-te pe centura, ca numai acolo te vor putea satura.
Si uite ca eu sunt un super amant si tot nu-ti sunt suficient. Imposibil de satisfacut Nu m-am pus sa pun paie pe foc. Jubilam pentru ca stiam ca ajuns acasa va suferi ca un câine.

Spus eu doar, ca uita cât s-a chinuit zilele trecute si ca nici astazi nu putuse sa se termine. Ca nu avea cu ce.

Apoi, tacut eu. Parca asteptam alte si alte cuvinte care sa ma elibereze de el. Cu abia o saptamàna în urma ma facuse la fel de bolnava de sex. Nici atunci nu i-am spus nimic. Când revenise, vazànd ca eu nu spun nimic, ìncercase doar sa îndulceasca tonul si sa-mi multumeasca pentru tot ce am facut pentru el în acest an si jumatate. Si ... ajunsesem din nou la amor pasional. Ceva mai bine... dar tot cu pierderea erectiei dupa câteva minute bune. Ca doar de fiecare data se lauda ca face amor cu mine o ora. Hmmmm... No comment.

Deci... facut pe mine de toate. Nu spus eu nimic. Stateam cu spatele la el, fumam la fereastra. L-am lasat sa plece. Nu i-am cerut cheile. Nu mi le-a lasat. Nu i-am scris si nici nu am de gând. Nu am sa stau pe acasa si nici nu am sa mai las sa ma înduioseze fetisoara lui. Daca cu o saptamàna în urma mi se înmuiase inima auzindu-l ca s-ar împusca dar nu poate face asta iubitei sale familii care nici bani sa-l înmormànteze nu ar avea, acum ... sincer nu simt compasiune. Poate am în mine putina teama ca ar putea veni sa-mi puna pistolul la tâmpla, dar si pentru asta trebuie sa ai cojones... adica boase. Si nu le are. Are gura mare si multa filozofie de doi bani . Si apoi mooooor. Nu-mi cânte în engleza. Si nu se laude ca nu stie engleza, dar cunoaste multe cuvinte si are o PERFECTA pronuntie.
IO, Giulita de su amor, nu vorbesc fluent engleza, dar... traduc, recunosc accentele dupa zone si fac alergie la gogomanie si la imbecilitate. Si apoi m-or umplu de engleza pe la scoli timp de 12 ani si urmaresc toate canalele în engleza, fara sa citesc. Am avantajul ca sunt unguroaica si românca în acelasi timp. Vocalele din aceste doua limbi sunt aceleasi din engleza, germana, italiana, franceza. Sa ma mai lase spaniolii cu aceasta pronuntie oribila în toate celelalte limbi.
Si apoi... am ajuns sa privesc din nou barbatii cu aceiasi mila. Sunt dotati cu pipitoare dar nu-si încap în piele daca reusesc sa faca o buna partida de amor. Punct si viata merge înainte. Terminam cele zece costume care mai zac prin casa întoarsa pe dos. Mi s-a vindecat spatele, medicul meu este preocupat de inimoara mea, dar spune ca asta nu are a face cu sexul. ca cica tahicardia nu o am de la stres, emotii, efort fizic, deci nici chiar de la sex ci ca niste impulsuri iau calea catre inima pe alt traseu decàt cel normal si asta ar trebui rezolvata, adica suprimata . Deci. No tears. Fara remuscari întoarcem o fila din viata. Trebuie sa ma ocup de nunta fiului meu. Adica nu ma ocup eu. Doar asigur finantele. Eu... ca cine altcineva?! Noroc ca mi-am facut economii. Cumnata mea va face minunatele torturi, sala este deja rezervata, vin invitati de soi. Fostul meu director si multi altii. Familia se va reuni. Eu nu cred ca am sa ma duc pe la casa de acasa. Am sa-mi iau o camera la hotel. Nu am de ce sa vad mutrele acre ale celor din casa pe care am construit-o în toti acesti ani. Poate am sa ajung pe acolo la batrânete. Asta daca am sa apuc zilele acelea. Sincer nu le doresc.

Medico, încàntat ca am pus punct acestei relatii pe care de luni de zile ma sfatuieste sa o termin. Prescris el si pastilele de Viagra, pe care tot eu le plateam. Ca cica erau pentru performante extraordinare. Nu... erau doar pentru o erectie normala. Acum puiul va suferi ca le voi folosi cu altul. Asa-mi strigase cu numai zece zile în urma. Sincer ma apuca râsul când ma gândesc la scenele absurde pe care mi le-a facut în ultimele 10 luni. gelozie, urmariri si multe altele care m-au facut sa ma uit la el fara vál. Am fost pentru el mamicuta unde fugea pentru ca nu avea bani de lapte, de curent, de chirie, de benzina. Mi-am amanetat bijuterii si am cerut bani împrumut pentru el. Noroc ca le cerusem sefilor sa-mi tina banii în cont si sa nu-mi dea decât daca sunt cazuri exceptionale. Acum, fiul meu este un pic cam întepat pentru ca nu-l ajut sa-si cumpere o masina. I-am cumparat una în octombrie. Ca doar trebuia sa o duca pe cealalta în tara, ca avea numere românesti si ramasese taticutul lui fara masina. Cumparat proasta una, ieftina, de mers la munca. Acum vrea sa o vânda, daca nu a si vândut-o saptamâna asta si vrea deja alta. Sa astepte... pâna dupa nunta. Eu am banii pregatiti pentru cheltuieli. ei fac ce vor dupa aceea cu ai lor. Daca tot o fac din banii mei, fara ajutorul nimanui din cealalta parte. Copii ar trebuie sa-si vada de plapuma, macar din când când. Acum deja fac eforturi sa aiba un copil... dar nu stiu cu ce au sa-l creasca. Da, stiu... este aici proasta de mami. Voi fi bunica cu drag, ce-i drept, dar parca ar trebui sa-si faca întâi un rost în viata. Daca din doua salarii nu se ajung cu banii si nu pot pune nimic deoparte, cum vor trai dintr-un singur salariu?! Se pare ca asta nu conteaza.
Si atunci sa-mi fie frica ca vine columbianul sa-mi traga un glont în cap?! Poate ma scapa de griji. Dar uite... nu am rezolvat cu donarea corpului meu la universitatea de medicina. bat-o cucul de comoditate.



Noa... hai sa-l ascult pe Sorin, un prieten din tineretea noastra. Eu cred ca a fost si nunta noastra. Am dorit sa vina el nunta fiului meu. Este superb, are mult umor, cânta bine si creaza o atmosfera de milioane. Au fost singurele mele dorinte în legatura cu organizarea. Sa vina el, daca poate ( asta ca sa nu am surpriza unor manelisti) si sa-mi faca cumnata torturile. În rest nu am obiectii. Restaurantul este deja ales. Soacra a vorbit cu prietenii de acasa si uite, s-a gasit liber la un amic de-al ei, proprietarul localului, care vine si el la nunta din câte am înteles. Copiilor li se va da una suite acolo, pentru ca sa aiba unde se schimba. Deci... am prea multe pe cap pentru ca sa sufar din cauza cococelului pierdut.
Nu am de gând sa-mi iau altul. La ce?! Am avut parte de tot si tot nu este ceea ce am eu nevoie.



deci... aici îsi vor celebra nunta copiii mei. Sa aiba parte de mai mult noroc decât mine. Sa nu fie naravasi si sa se iubeasca, pâna la adânci batrâneti. Dar nu exista asa ceva, stiti bine!!! Exista doar o institutie numita casatorie, un compromis al multor taceri.

El amor despues del amor

Nu am scris de multe saptamâni. Poate era prea dureros sau poate prea era frumos. Lipsea doar iubirea. Adevarata iubire, cea care nu se poate confunda cu pasiunea. Atingerea sau îmbratisarea acea duioasa a iubitilor care abia asteapta sa se vada, sa se auda, sa se simta, sa se asculte. Lipseau multe în relatia noastra tumultuoasa. El amor despues del amor. Asa vrea EL sa se numeasca cartea iubirii noastre. A iubirii mele pentru ca EL nici macar beat nu ma poate minti. Venise la 5 dimineata. Îmi aruncase obisnuite pietricele în fereastra. În bucatarie îmi spusese ca este cam baut. Nu parea. Vorbea mult, ca de obicei. Zâmbeam în sinea mea: - ia sa vad eu craisor dulce ce-mi vei spune acum?! Ca doar omul beat, drept graieste.
Drept a grait.
- Te quiero mucho Giulita, simt atâta duiosie când îti cuibaresti capul la pieptul meu, asezata în genunchi în fata mea. Ma gândesc foarte mult la tine tot timpul. Dar nu pot sa spun acel Te amo. Daca as lasa sa simt asta pentru tine, mi-ar lua mintile si mi-as abandona familia pentru tine.

Stie ca ma doare tot ce spune chiar daca o face inconstient. Sporovaieli în noapte. Un pahar de ceva si apoi altele urmate de una si alta tigara care sa te ajute sa uiti. EL vorbea. Lucrase si iesisera la un bar. Nu-mi placea ce auzeam. Nu-mi placea nici atitudinea lui artagoasa. Ma înspaimânta ce auzeam, cântaream si analizam toate, fara sa-i spun parerea mea. Las sa se destainuiasca EL. Ne certasem prea mult luna trecuta, desi suntem persoane carora nu le place cearta. Eu eram frustrata, marcata de un nou decembrie printre straini. Nu ca as fi vrut sa fiu altundeva. Nu. Demult am lasat nostalgia plaiurilor mioritice în urma. Nu privesc cu regret spre casa. Nu-mi lipsesc decât muntii, aerul de acasa si nimic mai mult. Traiesc acum si aici pasiunea vietii mele, desi ma bucur doar de firimiturile unei adevarate relatii. Dar stiu ca nu exista asa ceva, asa ca ma multumesc doar cu ce am. Frânturi de noapte în bratele pasiunii. Nu as schimba nici un minut petrecut cu el cu zile sau saptamâni petrecute în compania altui bàrbat. Sarutarile noastre care se pierd în tacerea apasatoare a noptii. Abia perceptibilele mângâieri amestecate cu voluptatea ritmicelor miscari ale corpurilor noastre pierdute în profunzimile instinctelor. Nu credeam ca se poate face amor peivindu-ne de undeva de sus, afara din corpurile noastre. Sarutari pierdute si respiratii sacadate. Betia simturilor. Pleoape care nu se pot ridica. priviri pierdute în transa. Printre genele îngreunate de privirea lui patimasa abia daca pot arunca o privire chipului sàu, atât de drag si atât de frumos. Ne adulmecam si închidem ochii prea plini de frumusetea amorului pasional. Între picioarele mele, fragilul lui corp, unduindu-se si miscându-se ritmic, în un du-te vino fara oprire, culcati pe o parte, înlantuindu-ne în nemurirea clipei. Ora magica în care lumea di universul nu exista pentru noi. Toata durerea si frustrarea clipelor dispare. Mai apoi, spasmodicul sfârsit si apoi, uitarea de sine. Culcata pe umarul lui, înca îmi mângâie umerii, obrajii scaldati în lacrimile orgasmelor traite:
- Giulita mea, as vrea sa se opreasca timpul în loc. Sa nu se termine niciodata magia acestei nopti. Zboara cu mine în neant. Nu vom retrai niciodata acest sublim moment, al iubirii de dupa iubire. Îmi daruiesti atâta pasiune cum niciodata nu am simtit. Te simt atât de fragila în bratele mele încât mi-e frica sa nu te strivesc când intru în transa. Giulita de mi amor.

Soaptele s-au pierdut în toate noptile iubirii noastre. Se trezea din visare si fugea la dus. Îl chema datoria acasa. Înciudata si frustrata, uitam imediat clipele de extaz. Parca trecuse o eternitate. Parca alta femeie le traise. Furia lua locul pasiunii. Iar trebuia sa plece acasa. Ramâneam din nou singura în patul meu, chinuita de gelozie. Cealalta se va bucura de dulcea lui prezenta în casa în timp ce eu voi privi aceleasi seriale politiste, aceleasi posturi de stiri, alte si alte documentare. Nu era drept si totusi nu ar fi fost just sa fie altfel. Printre alte multe calitati îl iubeam tocmai pentru bunatatea lui. Nu putea sa fie altfel. Traia pentru familia lui si mi-a spus-o din prima clipa. Obosisem poate în aceasta relatie care nu evolua. Nu putea sa evolueze tocmai pentru ca iesea pe poarta si acasa-l apasa remuscarea. Simteam înca din vara ca ceva se schimbase. Poate relatia dintre doi amanti, fiind asa de intensa, oboseste. Oboseste pe amândoi.

Deci nici macar beat fiind, nu ma putea minti ca ma iubeste. Vorbea ca pentru sine:
- Am încercat sa ma rup de tine si sa te uit. Nu pot. Numai cu tine ma simt viril. Cea de acasa niciodata nu are chef. Vesnic este bolnava si cu toane. Pe când ar vrea, nu pot eu. Tu mi-ai facut vraji, Giulita?! Biata, crede ca am probleme erectile.
- Vraji nu ti-am facut, nu cred în ele. Dar poate m-a ascultat Dzeu când l-am rugat sa nu-ti dea pofta de alta.
- De ce m-ai ranit asa de tare, Giulita?! Eu nu sunt asa cum m-ai facut tu sa ma vad. Eu sunt o persoana buna. Nu vin la tine din interes. Stiu ca ma ajuti si jur ca nu am sa mai primesc nimic de la tine. Am sa ma descurc cum pot.

Taceam si-l ascultam. Da. I-am spus la furie tot ce am tinut închis în mine. Nu regret nici un cuvânt. Trebuia sa spun ce ma deranja. Am încercat si eu sa-l uit si sa-l scot de la inima. Stiam ca nu ar mai avea rost sa ma complic cu nici un barbat. Eventual nu mai mult decât una amistad con derecho a roce. Interesanta formulare. Prietenie cu drept la satisfactii erotice. Dar stiam ca nimeni, dar nimeni nu m-ar putea face sa simt nimic comparabil cu ceea ce simt cu EL. Nu am cum sa descriu acea pasiune sublima care ne macina în ultimele luni. Parca simt feromonii pe care-i emana latin lover-ul meu pe când abia a apasat pe soneria portii. As smulge hainele de pe el de cum intra si l-as devora din priviri. EL.... asteapta Giulita. Lasa-ma sa te privesc, abia ce am intrat. Bine... ma înfrânez câteva minute, dar tot acolo ajungem. Patimase mângaieri, dureri, nebunie, ore care trec ca secundele, buze care se cauta, degete care aluneca pe corpul adorat, saliva dulce ca mierea amestecata cu gustul bomboanelor mele mentolate. Îmi urca o unda de caldura prin vene. Mi-e deja dor de EL si abia ce a plecat pe la 7 seara, dupa ce am râs si ne-am prostit toata dupa amiaza. Nu am lucrat astazi nimic. Adica eu, nu am cusut. L-am privit doar pe EL, cum îmi facea un manechin, asemanator corpului meu. Ne prosteam si ne adulmecam. Aveam pofta de sarutarile LUI, iar el, zgârcit, nu mi le dadea. Ma provoca cu tot felul de insinuari si apoi se ferea de mine. Ca cica m-a maltratat destul noaptea trecuta si era si EL cam iritat.
Nu aveam eu cum sa-l las cu ale lui. Carne vie eram si eu, dar putea sa ma aduca în transa doar sarutându-ma. Chiar nu aveam gânduri ascunse. Ma saruta. La început stângaci, tocmai pentru ca nu vroia sa ajungem din nou sa facem amor. Dar îl cunosteam deja. Pornit nu era cine sa-l opreasca. Se bucura ca în sfârsit ma iubise suficient pentru ca sa spun ca numai vreau. Se însela. Niciodata nu aveam sa-l refuz. Deci nici astazi nu am facut-o. Stiu... fusese multa saptamâna aceasta. Zilnic si de doua ori, sau trei chiar. Vina nu era a mea. Eu m-as fi multumit cu câteva minute de zbenguiala, EL nu se putea opri. Se pornea si apoi nu era cine sa-l opreasca. Nici gemetele mele, nici epuizantele mele orgasme. Ma pândea si cu cât mai tare ma zbateam în bratele lui cu atât mai tare se înversuna sa ma posede dupa multiple orgasme. Nu credeam ca poti avea în acelasi timp orgasm interior si clitoridian. Pai... uite ca se poate si este epuizant. Si nu se multumeste cu unul, doua trei sau câte or fi... multe în orice caz. Nu, leul meu scoate tot din mine:
- Lasa sa iasa din tine tot, draga mea. Nu te opri. Traieste si daruieste-te. Rezista, cariño.

Oare câti barbati sunt atât de atenti cu femeia lor? Este în al noulea cer iubi al meu când vede ca sunt satisfacuta si frânta de epuizarea amorului. Pentru ca nu este doar sex ci exista atâta încarcatura emotionala între noi. El este în transa si atât de departe în lumea maximei placeri. Ne privim pe furis câteodata si ceea ce ne este dat sa vedem este de nedescris în cuvinte. Departe de tot ce am trait cu un an în urma. Tremuram si traim la maxima intensitate clipa. Cadem epuizati. EL ca un veritabil leu ce rage în jungla, eu tremurând ca varga minute în sir. Acea senzatie de voma datorata epuizarii fizice si emotionale. Nu-mi cereti sa nu-l iubesc pe acest om tandru si jucaus. Nu vreau sa-mi amintesc ca am sa împlinesc 50 anul acesta, nici ca EL va împlini doar 40. Nu exista diferenta de vârsta între noi. Si eu sunt chiar mai jucausa decàt decât EL. Nu simt povara anilor. Ma uit în oglinda si vad o femeie frumoasa. Vad un barbat cu parul tuns scurt acum , cret, cu pielea chiar mai alba decât a mea, cu parul castaniu ravasit, cu mâinile delicate care mângâie capsorul meu blond, platinat. Degetele LUI plimbându-se printre suvitele mele blonde alunecându-mi pe ceafa si mai apoi pe gât:
- Cine te-a pus, cariño, sa te legi la cap cu mine?! Quien te manda?
- Iubirea, cariño. El amor me ha atrapado. Nu ai putea sa fi mai putin dulce?!

... Si uite asa, încercam sa uitam certurile din anul ce a trecut. Ne dor cuvintele ce ne-am spus. Ne dor nespus de mult cele pe care nu le spunem. Vrem doar sa ne bucuram unul de celalalt. Sa Râdem împreuna sau unul de altul. Da... da, noaptea trecuta ne-am cam prostit. Ne-am iubit ca nebunii si am vrut eu sa-l las sa se distreze. Asa ca i-am pus un canal cu pipite si pipitoi. Nu ca am fi avut nevoie de încalzire. Sunt patetici si ma fac sa râd chiar. Asa ca eu nu ma uitam. Aveam pe mine chilotei smecherosi, doar dantelute. Negru si roz. Eram culcata pe spate, cu capul catre piciorul patului. EL-ul, sprijinit de perini , îmi mângâia cele parti, dând deoparte jumatate din chilotei. Ma inundau râuri de lichide vaginale. Se încalzise si EL, din nou... si cum eu eram deja iritata, dar nu vroia sa ma lase în pace, pai... se atingea EL. Mai arunca câte o privire la cele nuditati de pe ecran si-mi spunea:
- Toate corpurile sunt la fel. Doar emotia este ceea ce ne face sa fim unici. Fara emotie nu poate exista placere. Astia toti se prefac si nu simt nimic.

Minutele treceau. Ma umezea, ma atingea, ma patrundea, se dadea jos de pe mine, iar ma mângâia...si uite asa... nu se mai oprea. EU, doar nu eram proasta sa ma plâng de arsuri. Adica, da... ma ustura rau de tot:
- Cariño, parca ai avea ardei iuti pe degete. Ma usturaaaaaa....

El nu ma baga în seama. Asa ca mi-am zis:
- Las sa-si faca mendrele.

Se juca cu mine ca si cu o jucarie. Râdea de mine, ba cu mine. Apoi iar se aseza. Mai privea la acele corpuri care se zbateau mimând placerea. EU... ma lasasem dusa de placere. Ma înebunea. Ma feream de EL... încercam sa ma îndepartez, sa nu ajunga cu mâinile la mine. Asa ca EL-ul ... inventiv... si-a împins picioarele catre mine si simt eu ca ceva tot ma mângaie cu frenezie pe la partile expuse. Pai EL... daca tot obosise sa ma giugiuleasca cu degetele îsi folosea degetele de la picioare. Stau EU si stau si la un moment dat îi stric copilaroasa si nevinovata placere. Izbucnesc într-un râs atât de sanatos si cu pofta:
- Cariño. Eu înteleg ca-ti apartin. Ma atingi cum vrei si când vrei. Folosesti tot ce ai. El papito rico, degetele, limba... dar acum ai ajuns sa-mi dai târcoale ci du degetelul mare de la picior?! Ce credeai ca sunt asa de ametita de tigari ca nu am sa-mi dau seama?!

Si dai pe râs amândoi ca niste isterici. Erau cam doua jumate în noapte si noi râdeam ca niste nebuni. Si-mi explica ca obosisera degetele lui si nu vroia sa-mi lase nicicum chochito sa se relaxeze. Cica sa nu se simta draguta de ea neglijata. Si uite asa râdem unul de altul si râdem cu lacrimi ca a mai descoperit o extremitate cu care poate sa-mi scoata un orgasm. Copilas scump si nebunnnnn! Uite ca râd si acum. Si am sa-i spun când va veni obosit si fara putere... ca am nevoie de buzele si picioarele lui!!! haha... nebunie, nebunie. Si jur ca nu bausem. Doar ce fumasem o tigara terapeutica, fara nici o putere, ca doar aveam de cel putin 7-8 luni câteva frunzulite pierdute prin sertar de la planta pe care mi-o furasera turistii în august. Era pe vremea când o parte din ea se uscase si EL avuse intuitia sa le culeaga. Ca doar numai cu atât ne-am ales din toata planta. O fi fumat-o bine careva.

I-as fi spus astazi sefei patania, dar nu ar fi înteles cu ce se mânca sexul bun. Ca este crescuta la calugarite. Ma rog, cu seful ar fi altceva, dar nici el nu cred ca stie ceva de amorul amor. Ca doar pe întâi ale noului an, de fata cu sefa, îmi spunea ca ar trebui sa mergem noi doi, adica eu si el... în pereche, la un club de schimb de perechi. Sefa, saraca, înghitea în sec. Eu... l-am linistit.
- Sefu. Amorul de buna calitate, fara restrictii, fara senzatii de stânjeneala, a tope, se face în pereche si numai daca perechea este deschisa la minte. Degeaba cauti senzatii daca nu te poti bucura de ce ai. Eu am crescut în aceasta relatie cu iubi al meu si nu am de ce sa schimb cel mai bun amant pe un ticki ticki cu un pervers. Între noi totul merge perfect si se schimba zi de zi. Nu seamana amorul de azi cu cel de ieri si nici cu cel de acum o luna. Perfectionam o stare si o emotie si nu ne plictisim.

Mi-e drag de nebunaticul meu iubit. Mi-e drag când ne certam. Si le are cu cearta si cu ratoiala. Si mai drag îmi este si ma domina cum numai un barbat adevarat stie sa o faca. Cum spune el:
- Tu eres mi hembra y de nadie mas. Me perteneces.
- Asa este iubi. Sunt femeia ta si de nimeni altul. Îti apartin.

Ieri, pe înserate mesaj de la EL:
- Apropie-te de fereastra. Priveste magnificul apus de soare. Ti-l dedic, cariño.

Mi-am luat telefonul si am facut doua fotografii. Era superb. Dar fusesera culori chiar mai frumoase, câteva minute înainte. Ne place frumosul, ne place intensul, ne placem unul pe altul. Eu îl iubesc. El doar me quiere. Nu este de ajuns dar nu poti sa le ai pe toate în viata.

Sunt 1:00 din noapte. Multe greseli de exprimare si repetitii. Mâine am sa-l revizuiesc.
Tutto insomato as spune ca am început bine anul 2012. Am destul de putine comenzi pâna acum. Vreo 6 costume am terminat. 8 sunt în lucru si doua asteapta sa le arunc o privire. Stiu ca vor mai veni cam 10. Vom vedea mai pe urma. Sincer nu am chef de lucru. Si apoi sunt multe si diferite modelele. Am sa le pun pe aici când am sa am timp.

Râde ciob de oala sparta

Potrivita zicala pentru evenimentele ultimelor zile. Inundatii, bunuri materiale distruse. Noroi si duhoare de apa statuta. Femei care au aceiasi nobila ocupatie ca si mine râzând una de alta. Iesea una pe poarta urbanizarii unde locuiesc:
- Ma gândeam la tine duminica pe când treceam prin fata vilei sefei tale. Biata Giulia, daca se lamenta ca este satula de ferestre de spalat se va satura acum de carat noroi.
Nu ca pe ea biata o astepta o soarta mai buna. Câteva din casele pe unde freaca saptamânal geamuri si toalete au fost inundate si avea astazi o fata la fel de obosita ca si mine. Pielea tabacita si unghiile la fel roase si urâte ca si mine. Ca si cum ne întreceam în munca. Pentru aceiasi bani de fiecare saptamâna cu siguranta. Nu si în cazul meu. La mine se subîntelege prin natura atributiilor mele fata de familie. Sau poate mai degraba din cauza ca ma trateaza mai bine decât pe un membru de familie. La fel rasplatit si eu pe sefa. Zi si noapte sunt la dispozitia lor. Ne-am si distrat pe rupte zilele acestea tocmai pentru ca eu vin din tara lui peste, unde facem haz de necaz, haz de necazul vecinului care a patit-o mai rau decât noi. Asa m-am ales ca seful îmi cere sa-l platesc pentru ca m-a ajutat sa fac garajul bec si luna, adicatelea niciodata nu a fost asa de curat în ultimii cinci ani si asta i se datoreaza numai lui. Doamne câte prostii am putut vorbi zilele astea. Suntem rupti de spate si brate. Ma dor pulpele, unghiile de la picioare a trebuit sa mi le tai în carne pentru ca aveam impresia ca-mi intra în carne, muschii de la partea dorsala si poate chiar si muschii fetei de la atâta râs.
Adicatelea râdeam când cu ei, când de ei. Prietenii, cei multi, îi salutau când apa era de 1, 6 metri în garaj si pâna sub genunchi în curte, de pe trotuarul de vis-a-vis sau îi cautau la telefon. Noa, sa nu credeti ca au venit cu cizme si lopeti. Nu, asta eventual daca se lasa la sfârsitul zilei cu festin. Si cum nu era rost de asa ceva pentru ca duminica eu le-am gatit la mine în casa ei neavànd curent electric, pai nu s-a sinchisit niciunul. Nici fratii nu s-au înghesuit. Si sunt câtiva. De alte nemuri nu vorbesc. Deci, eu care nu las lucrurile nespuse am facut câteva remarci la care ei mi-au spus ca asa stau lucrurile în lumea celor cu dare de mâna. Se distrau de noi, adica de June si de mine, ca noroc cu soarta noastra de emigranti nevoiti sa luam lumea în piept stiind sa facem fata calamitatilor.
Asa si fu. Noi îi dirijam pe ei. Facem asta, facem ailalta. Ca dara ei faceau ceea ce stiau. Spalau curtea cu furtunul pe când casa înca putea de noroi. Uite ajuns noi sa punem casa si toate cele la zi. Spalat eu si geamuri astazi, lustruit mobila chiar. Spalat, cei drept cu masina de spalat tot ce era de spalat. Haine, ca doar acolo avea seful rafturi întregi de haine de sport, zeci de pantofi si multe alte cele. Ei, barbatii au trebuit sa stearga fiecare surub, ustensila, aparat electric. Ca doar toate acolo erau depozitate. Am scos apa si mâlul din piscina cu lopata în galeti si apoi afara, la suprafata, unde June le golea în canalizari. Sters noi piscina de noroiul ramas cu buretele. Seful se lamenta de dureri de spate. Eu... nimic. Si apoi tot el ca cica la un meci de fotbal, ca si portar se epuiza mai mult. Numai spune asa astazi, dupa câteva zile de munca. Astazi nu fuse în stare sa mearga la antrenament.
Ràdeam de sefa ca ma îmbia cu aspirine. Ca cica daca se aseaza numai poate sa se ridice. Uitase ca avea manichiura eleganta. Facuse aproape infarct când si-a vazut zecile de bijuterii plutind în mâl. Astazi si-a petrecut dimineata curatindu-le si aruncând toate elegantele cutii în care erau pastrate. Noa, ca si pe mine m-a cadorisit cu unele. Aur de slaba calitate, cica. Unele doar suflate. Dar mie ce-mi pasa. Nu i-am cerut dar calul de dar nu se cauta la dinti.
Multe, multe evenimente în atâtea zile. June, care muncea ca un apucat. Eu, facând-o pe sefa sa-l observe:
- Uita-te la el. Asa cum munceste, asa îsi face si treaba în pat. D-asta nu pot sa-l uit. Ma domina, ma rasfata, ma alinta cum nimeni nu a facut-o în cei aproape cincezeci de ani. Giulita, aprietadita. Nebunul.
Nu fac alt gen de confidente la sefa ca nu ar fi în stare sa înteleaga. Ieri m-am ales cu un cucui zdravan în moalele capului pe când încercam eu inutil sa-l îndepartez din mine, de pe mine sau pe unde era, apucatul. Era dement, dulce, posesiv, de nestavilit. Ma rugam eu la el sa ma lase sa-mi trag suflarea ca nu rezist la cele multe orgasme. Urla la mine sa rezist si uite asa, luptându-ne pe latul patului dat eu cu capul în coltul masutei. Parut rau la el, durut pe mine, dar asta nu însemna ca ne-am oprit din dezmat. Doar mai pe urma am simtit durerea. Dormeam unul în bratele celuilalt. Mai mult el, pentru ca eu nu tare pot nici macar epuizata de amor. Pe când s-a trezit iar m-a iubit. Visase cred ca dragutul de el ca nu i-a ajuns. Bine mi-e, ce sa zic. Mai greu este când pleaca. Mi-e rau de epuizare. Mi-e greata si abia daca ma pot misca. Dara pe mine ma asteapta întotdeauna munca.
Mesaj primit de la June:
- Iarta-ma ca nu am putut veni astazi. Sunt la urgenta. Bolnav. Diaree, voma si temperatura.
Hm. Slabut si gingas, puiul meu. Tocmai povesteam astazi cu sefa de una din vecine care era racita bocna. D-apoi ca nu-si facuse vaccinul asa ca sa se descurce. Noi, de voie de nevoie, ne lasam în fiecare an întepate. Señor a fost dulce cànd i-am spus ca n-are decât sa suporte consecintele:
- Que se jodan.
Nu am sa traduc acum cuvânt cu cuvânt.

Ploua pe rupte si noi visam transpusi

Citeam ultima postare. Sunt doar opt zile de atunci. Noi ne-am împacat parca imediat si totusi pare ca a trecut un veac. Medico îmi spune ca am nevoie de o schimbare de amant. Si asteapta un pusti la capatul telefonului. Nu am cum sa scap de întâlnirea cu el. June a fugit în graba la mine când i-am spus ca îl schimb pe unul fara obligatii si cu serviciu. Mai este si muzician si poet. Penibil va fi când va trebui sa ma fofilez ca nu are rost sa ne cunoastem mai bine pentru ca este prea tânar pentru mine. Astuia chiar as putea sa-i fiu mama.
Între timp sunt ocupata cu inundatia din casa sefei. Doua masini sub 1,5 m de apa. Congelator, masina de spalat, masina de uscat haine, dulapuri cu pantofi, seiful care abia acum a putut fi deschis, poarta de la garaj rupta, piscina plina cu namol, poarta mare rupta. Suntem rupti de spate. Merg sa-i duc din hainele uscate pe jumatate.
http://www.facebook.com/find-friends/browser/?ref=ler#!/photo.php?fbid=292328164133392&set=a.292327574133451.75480.100000686326028&type=1
http://www.facebook.com/photo.php?fbid=318123054880170&set=a.318122941546848.96166.100000474334950&type=1&ref=nf

http://www.youtube.com/watch?v=YtO1lvhapgk

uitare de sine

E bine? Oare e semn de vindecare? Nu vars nici o lacrima. Ne-am certat rau, rau de tot. Rusinos de rau. Nu stiu cum am ajuns de i-am tras si o palma. Nu o merita, asta este sigur. Toate frustrarile mele din atâtea luni au zburat cu furie în acea palma. Nu ma mândresc cu gestul acesta. Nu am meritat nici cuvintele lui. Nici el nu le-a meritat pe ale mele. S-a terminat. Mi-a consumat energia cu vesnicele lui probleme si cu atâtea proiecte fracasate din acest an. Nu îndrazneam sa-i spun în fata ca este infantila toata preocuparea lui pentru toate cele. Doamne, sa-mi putere sa uit.

moda

http://www.vogue.es/desfiles/video/primavera-verano-2012-paris-fashion-week-stella-mc-cartney/6948

În bratele tale ma ascund

Si mâine ce?

Am sa scriu câteva rânduri pentru ca stiu ca-ti pasa. Abia ce se vad câteva firicele de lumina printre zabrelele jaluzelelor. Mi-am pus Conquest of Paradise de Vanghelis. Poti sa ma corectezi daca nu am scris bine, dar nu am chef sa verific .
Sunt ranita si tremur. Am terminat cred definitiv capitolul june. Nu pentru ca sentimentele noastre s-au schimbat ci pèntru ca am obosit în aceasta relatie. Suferim amândoi. Nu putea continua sarada. Eu merit mai mult sau macar merit sa-mi regasesc autocontrolul. Am plâns în hohote toata noaptea. Poate pentru ca vedeam suferinta de pe chipul lui când mi-a spus la poarta:
- Pe mai târziu
Iar eu l-am sarutat pe obraji spunând:
- Nu. Adio. Nu exista mai târziu.
L-am lasat sa se descarce si sa ma jigneasca minute în sir înainte de asta. De prost crescuta, la egoista, nimfomana, calculata. Tot ce i-a iesit pe gura. Eu plàngeam si taceam. Îmi spuneam ca lasa-l sa se descarce. Asa-i creste autostima pentru ca iara am rupt-o pentru ca nu a avut chef de mine cu o seara înainte.

Que estoy enamorado

Ce este infinitul Univers pe lânga clipa? Nu are rost sa merg la culcare desi mi-am luat somniferele. Voi visa cu buzele dulci ale lui June si voi simti înca atingerea lui dulce pe chipul si bratele mele. Am facut pace dupa ultima despartire de 18 ore. Iar l-am trimis acasa, unde-l asteapta ai lui. Alaltaieri fu bine desi ma enervase vizita lui în absenta mea. Adica... eu peste drum la curatenie iara el, musiu, s-a dusat, a mâncat, s-a odihnit bine în patul meu dar nu s-a deranjat sa ma cheme de la sefa, cica ca sa nu ma deranjeze la munca. Asta dupa certurile din primavara, cànd trebuia sa ma prezint la doua minute la apelul lui din casa. Deci.... furioasa eu, pentru ca lasam treaba si ma apucam din nou dupa ce pleca. Cu mai mult chef chiar. Deci... venit el seara, totul perfect terminat cu o foame de lupi si cina preparata în putinele minute în care el se duseaza. Fantastice minutele petrecute îmbratisati epuizati. El mângâind claia mea de blond ciufulit, eu parul lui cret, vâlvoi. Si apoi unghiile plimbate în nestire peste spatele si bratele lui, ca o prelungire a extazului.
Asta alaltaieri. Ieri... trezit eu dupa abia trei ore de somn. Cam ciufuta as spune. Zburau sageti înveninate din mine în toate directiile. Asa una a dus cu ea un mesaj la June:
- În ultima vreme nu petreci destul timp cu mine. Se pare ca esti foarte ocupat. (asta pe la 13:30)
Vino el cu timiditate stiind ca voi scoate fum pe nari. Ma mai calmasem ceva în timp ce conversam cu studenta noastra care-mi cerea o lucrare despre HIV ca retrovirus. Dar nu din Wikipedia ci din reviste medicale americane, cu fotografii.... adica traducere pentru ca trebuia sa fie lucrarea taman din PubMed Health. Asa ca mai alungasem din dracusori pe când i-a nazarit sefei sa vina seara la 8 sa faca abdominale. June s-a dus sa-mi faca cumparaturi si a aparut de 21.30. Pe când mi-a explicat pe unde fuse ca întârziase, eu l-am sarutat si el mi-a spus ca din pacate numai poate ramâne. Îl asteapta familia si cum cu o seara înainte a întârziat la cina, fusese mustruluit. M-am burzuluit eu la gândul ca nu voi avea parte de obisnuitele mele mângâieri de noapte si i-am spus sa plece acasa, dar sa nu uite sa-mi lase cheile. Asa nu va trebui sa se împarta în doua locuri. Huuuuhhh ... invective, ca cica el nu va mai reveni, ca-si va schimba numarul de telefon pentru ca sa nu-l caut. A plecat. Eu fara cuvinte am închis usa dupa el. Am urcat sa-l vad de la fereastra. S-a mai întors sa-mi strige sa sterg toate fotografiile cu el din laptop. Dus a fost în tromba.
Eu m-am cuibarit în patut, cu un vermouth lânga mine, doua pastile luate cu o ora înainte, ma ameteau deja. Ba mi-am aprins si doua tigari terapeutice. Nu apucasem sa adorm. Bombardare cu mesaje de la June:
- Fain m-ai tratat.Cum îti permiti sa ma tratezi asa când nu obtii beneficiile tale sexuales. Ceea ce ai tu nevoie e sa urce mai multi în patul tau pentru ca eu deja nu-ti sunt suficient.Stai rau. Sa ai noroc.
- ¨Te iubesc mult¨. Stiam ca e doar ipocrizie . Astazi ai distrus tot ce era între noi.
Raspuns la June:
- Te înseli. Ti-am cerut câteva minute si uite ca ti-ai pierdut multe alte certându-te cu mine si scriindu-mi mesajele de la tlf. public. Nu ma pot satura de tine . Asta nu are nimic de a face cu nimfomania. Pe tine te asteapta în casa în schimb eu ramân doar cu aroma corpului tau în asternuturi. Pe zi, recitind mesajele lui, m-am înfuriat si mai bine si i-am mai trimis unul întrebându-l daca îi datorez ceva pentru beneficiile sexuale. Asta i-a pus capac lui June, care probabil si-a ros unghiile toata noaptea simtindu-se umiliat fiind dat afara din viata mea pentru a treia oara...si pentru acelasi motiv. Adica... daca ,ie nu-mi ajunge, nu-mi ajunge, Sa nu vina numai ca sa ma întarâte si sa-mi atâte poftele.

Deci tras eu niste toale pe mine si directia coafura. Trebuia sa-mi taie el ceva din vârfuri, dar cum timpul era scurt pai îl foloseam pentru alte cele jocuri poznase. Deci un nou look ma faceau sa plutesc pe troace , asta pâna când mi-a trimis un mesaj de raspuns:
- Spune-mi, de ce ma umilesti dându-ma afara de fiecare data când nu-mi fac datoria sexualmente? Nu sti ca faci rau iubirii?!
Nu m-am deranjat sa-l întreb care iubire, ca nu prea se simtea (oare?). Mi-am continuat drumul catre casa. Ma suna si gura nu-i mai tacea. M-a podidit plânsul pe strada. Si ne certam.
- Eu te-am trimis acasa la nevasta. Mi-e nu-mi ajung vizitele scurte. Mi-ai promis ca mergem o ora pe plaja sa ascultam valurile. Nimic.
El cu ale lui. Ca-l umilesc si ca-l dau afara de fiecare data când nu poate. Nu fizic ci din lipsa de timp.
-Pai fa-ti timp. Si daca nu poti, ai acasa tot ce-ti trebuie si nu te dau afara când nu ai chef. Ba mai mult, este încântata sa doarma în asternuturile ei, pentru ca nici macar sa nu va atingeti din greseala în somn. Acolo ti-e locul si nu te mai deranja sa ma suporti pe mine cu toanele mele.
I-am închis telefonul. Iarasi m-a sunat si printre hohote i-am spus sa-si vada de viata si sa nu ne mai ranim. Ne-am mai spus vrute si nevrute, el tot cu Giulita.... Mi s-a terminat bateria asa ca am terminat conversatia în hohote de plâns. Si mi-am permis sa fac tot drumul pâna acasa cu lacrimi siroaie. Nu regretam nimic.

Ajunsa în fata portii, metge cu sotia. Povestim de pâinea de casa pe care le-am facut-o ieri, cu brânza columbiana razuita în ea. Superba aroma. Eu printre lacrimi. El întrebându-ma daca nu vreau sa-mi prezinte un tinerel, 30, poet si muzician. Eu ca nici sa nu aud de barbati. Abia ce m-am certat cu Carlos.Ei, speriati ca mi-a facut rau. Eu linistindu-i ca amândoi suntem caposi si ca nu conteaza. El a fost prea dulce pentru ca sa-l si înlocuiesc dupa o zi. Poate dupa ce ma hotarasc sa mai accept vreo prezenta masculina alaturi de mine.
Pe când sa deschid eu poarta, îl vedem pe June asezat pe marginea bazinului de pesti. A auzit el ceva, dar nu prea mult. Doar ca daca este stresanta si violenta relatia sa fac bine sa renunt la ea.

Eu am intrat în casa si i-am scos ceea ce mai avea la mine. El s-a ratoit sa-i aduc laptopul sa stearga toate fotografiile cu el. Eu ca nu-l las. Sunt ale mele si vor fi amintirile mele de pret. Doar nu ti-as face rau familiei cu ele. Nu sunt razbunatoare si nu ai avut surprize nici data trecuta. Nu as cadea atât de jos si nici nu as câstiga nimic.
Deci, june dupa ce si-a expus din nou punctul de vedere, foarte ofensat, explicându-mi ca nici o pereche nu face amor de 25 de ori pe luna si înca cum.... el nu merita tratamentul umiliant din partea mea. Noa....si eu i.am spus ca sunt satula sa-l tot astept. El ca am dreptate. Merit un partener liber, numai pentru mine, dar el nu poate schimba situatia.
Ne-am linistit. M-am lipit de el si m-a respins. Ca nu... nu poate sa intre din nou în jocul asta în care el este victima. Si nu m-am lasat si l-am înghesuit la colt si chiar daca s-a zbatut si s-a ferit, l-am amentitat ca-i rup toti nasturii camasii. Si am sa-l violez eu, asa cum facuse el zilele trecute. Si printre soapte si fortate sarutari ne-am regasit patimasi, aruncând hainele de pe noi. Frenetica împreunare. Ca o pedepsire a corpurilor noastre. Si-l rugam sa ma lase câteva secunde sa-mi revin. Si nimic.... pâna la finalul violent, spasmodic. Îmi susura în urechi în timp ce faceam amor ca nu am sa apartin altui barbat decât când îmi va da el voie si asta nu se va întâmpla, asa ca sa-mi intre bine în cap. Îl rugam sa o lase mai moale pentru ca ne vom face rau. Nu si nu. Ma pedepsea si se pedepsea pentru noaptea de suparare petrecuta departe unul de altul.

Ne-am ghemuit unul în altul, cu aerul conditionat pornit sa ne racoreasca corpurile incinse. Nimic despre cearta dinainte. Nu existase. Ma prindea de parul proaspat aranjat si ma tragea spre el si ma saruta muscându-mi buzele.

M-ai apoi a început sa-mi picteze pe corp. Pe pubisul alb, abia depilat ieri cu ceara rece în jurul singurei dungulite de par pubian lasat la smecherie. Copyright... se interzice folosirea fara avizul proprietarului de drept.... nume si prenume. Pe sold mi-a desnat chipul lui. Ne-am mai prostit si mai apoi a plecat.

Nu credeam ca va mai reveni si mai ales cum. Ascultam muzica ritmata... aveam eu nevoie sa-mi fac o selectie de muzica pentru dansat de nebuna prin casa. El s-a pus tandru si dupa ce mi-a tot cântat la un refren Giulia de mi amor.... a ales unele melodii pentru ca sa-mi spuna ce simte pentru mine. Ma mângâia, îmi saruta ochii si mâinile si atât de tandru ma privea si mi le soptea la ureche. Si ni se înfigeau unghiile în bratele celuilalt pentru a fi una si aceiasi fiinta. Si eram îmbatati de iubire si ar fi iesit din nou scântei, dar l-am trimis acasa. Eram si eu si el prea obositi de prea mult sentiment.






Medicul m-a sunat de pe garda. Esti bine Giulia¿?
- Sunt bine, dragul meu. Sunt obisnuitele artificii între doau pasiuni. Sunt frânta de oboseala si de fericire. Multumesc ca m-ai sunat.

June nu a uitat sa-si scoata ghearele la prânz:
- Toti prietenii tai te sfatuiesc sa renunti la mine. Stiu ca ai putea sa ai o relatie normala. Meriti. Dar îmi apartii. Si nu am sa te las fara sa ma lupt pentru tine.

Duminica de coplas

Voi scrie probabil numai aberatii dar am nevoie si timp sa pun cuvinte pe alb . Suntem în ton cu timpurile moderne asa ca folosim tastatura. Duminica senina, idilica as putea spune. Dupa un somn acceptabil, o plimbare de ora si douazeci de minute. Càteva cuvinte schimbate cu sefa pentru ca eu aveam limbutie si nu aveam MP3 la mine. Mie mi-a fost greu sa-mi intru în ritm, noroc cu sefa care este în forma proasta. Mai este si învinetita dupa caderea de acum câteva seri. O iau la misto si o mângâi a mila. Are falca neagra si un genunchi julit. Ba o mai dor si toate oasele corpului. Nu sunt singura care spune ca exagereaza. Este atât de ridata ca pare cu zece ani mai batrâna în ciuda cremelor scumpe. Stie si ea. Ca sa o fac sa-si zâmbeasca îi arat burtica si ridurile mele. Si ochii încercanati de nesomn. Asa se mai însenineaza si ma pocneste peste spate. Chiar si señor mi-a dat astazi un picior . Hm....sunt maltratata. Mi se plângea azi de dimineata ca nu s-a distrat în viata. La care eu l-am mustruluit:
- Adica cele 79 de logodnice ce ai cunoscut señor nu te-au lasat sa le pipai partile moi?
S-a pus sa râda si pe mine m-a cadorisit cu un picior aplicat în sold. Eu l-am pupat pe frunte si ne-am prostit în continuare. Mic dejun si uschit eu la medic unde ma asteptau doi burlaci de aur, cica, ca sa ne bem cafeluta împreuna. Unul, prieten vechi de al meu, nici acum nu s-a tinut de promisiune. Nu m-a dus la o plimbare pe motocicleta. Se oferea si celalalt, dar nu i-am dat atentie. Era babalâc de vârsta mea. Neinteresant. Frustrant chiar as spune.
Deci plecat fotograful meu profesional de anul trecut când cu cele faine poze artistice. Pui frumusel dar cum i-am spus:
- Ai avut ocazia ta si te-ai speriat. Acum este târziu. Nu am de ce sa dau pasarea dulce din curte pentru tine care esti pasare rara si fricoasa.
Mi-a promis ca va coborî din satucul lui într-o buna zi când se va mentaliza, cica sa ma plimbe. Haha, biet copil cu ochi frumosi. Daca june ar fi fost ca si tine demult cânta în curtea lui. Acum cânta zilnic în curtea mea si cu exceptia duminicii si în patul meu. S-a aratat el fara chef într-o zi în saptamâna asta dar tot s-a pus pe fapte. Apoi, dupa câteva minute i-am spus sa se dea jos de pe mine ca acum nu mai am chef eu. Ca nebunul s-a pus pe treaba. Îi dadeam pumni si picioare când apucam sa scap din strânsoarea lui. Ma poseda ca un nebun. În ciuda vointei mele. Si ma saruta ca un descreierat si ma privea ca un nebun.
- Nu ma mai vrei?
- Nu.....nu.... lasa-ma.
Nu a fost chip sa-ma desprind din strânsoarea lui. Nu-i raspundeam la sarutari si mângâieri. Îmi desfacea genunchii cu atâta violenta si la fel ma patrundea. Cu pasiune si animalic instinct. Nu am rezistat prea mult si ne-am lasat dusi de val. Palmi si degete înclestate în parul celuilalt. Sfàrcuri muscate, carne framântata cu violenta dorintei. Lacrimi amestecate cu mierea sarutarilor. Sudoare amestecata cu alte fluide. Mi-a fost si i-a fost dat sa traiasca adevarata pasiune si voluptate. Apoi.... apoi abandonare dupa minutele de epuizare. Somn în bratele iubirii. Mi-e rau fizic de fiecare data. Epuizarea îmi da senzatie de voma. Si ma mângâie tandru pe par si-mi sopteste: Giulita de mi amor. Descansa. Odihneste-te, cariño. Si plâng de prea fericita ce sunt. Si ma îmbratiseaza de recunoscator ce-mi este:
- Ma faci sa ma simt un barbat în plenitudinea virilitatii. De ce acasa nu o doresc si nu pot întretine nici o relatie, o data pe luna macar. Mi se pierde erectia, asta daca o am. Arata extraordinar, este frumoasa ca o fetiscana si totusi nu o doresc. Or fi anii multi petrecuti împreuna?! Sau faptul ca nu-mi raspunde si nu ma doreste?!
- Nu te mai admira de foarte multi ani. Este o corvoada pentru ea care vede în asta numai o obligatie matrimoniala. Si apoi minciuna ca are dureri si dupa o luna de zile sa o spuna la bunica. Dupa 18 ani cu tine este exclus. Sunt femei care nu simt placerea pentru ca au alte prioritati. Nu are nici o scuza. Daca nu te-as cunoaste as sta pe gânduri. Dar facem amor zilnic si de fiecare data esti altfel. Pasiunea naste din pasiune. Nu ne recunoastem noi însine pentru ca ne lasam purtati de instinctele animalice. Zilele trecute ma luasesi în brate si numai pentru ca m-am zbatut m-ai lasat jos. Mi-era frica ca ai sa ma scapi având pulpele date cu ulei. Nu te-ai lasat si m-ai aruncat ca pe un sac pe umeri si m-ai urcat toate scarile si m-ai aruncat pe pat, ametita. Si apoi m-ai iubit cu sete. Si apoi sarutarile tale sunt acum pline de pasiune. Si mângâierile tale sunt mai tandre, mai duioase. Deja îmi spui mi amor, iubirea mea. Te-ai schimbat. Acum te daruiesti si ma iubesti.
Rabiosa.... da furioasa, adica eu când nu esti tu foarte pornit. Eu nu am cum sa nu fiu încinsa din momentul în care-ti aud muzica din masina. Nu-mi cere sa fiu cuminte. Te doresc. Plutesc...

Ne iubim, ne ciondanim:
- Nu m-ai scos la plimbare de luni de zile. Am sa-mi gasesc unul care sa aiba chef sa ma plimbe. Ti-o fi rusine cu mine.
- Ai chef de cearta, Giulita. Doar ca sa ma enervezi.
- Stai sa vezi tu ca nu am sa fiu în casa într-o seara când ma vei cauta. Am sa-ti las un mesaj ca sunt cu altul... Nu veni duminica seara ca sa nu ai9 probleme.
- Ce? îti vine amantul? Îl omor ti-am mai spus. Poarta-te bine.

Alaltaieri noapte a plouat în ropote. Temperatura a scazut binisor asa ca mi s-a nazarit mie sa-mi fac mendrele cu o lunga plimbare pe plajele din Peñiscola. Înca eram cu señor în bucatarie si-mi faceam eu planuri cum sa o uschesc cât mai iute din casa. Bani nu prea aveam si fiind sâmbata stiam ca nici june nu va veni sa ma vada înainte de seara, ca doar nu are ce sa motiveze acasa. Scris eu un mesaj scurt pe la 10:45:
- Plec cu autobusul la Peñiscola.
Cerut bani de la sefa, terminat cele treburi cu señor si sunat pe sefa:
- O iau si pe Marta cu mine. Nu ne astepta repede.
Suna june, înebunit.
- Vin cu tine. Acum ma îmbrac. Vrei sa te duc?
- Nu. Vreau sa merg singura. Tu stai cu ai tai.

Nu întârziat eu mult cu dusul, pus costum de baie, prosop, cearceaf, tigari, geanta pe spate si iesit în graba din casa. La prima intersectie....june venind în tromba.
- Ce? Nu vrei sa te însotesc? Urca Martita.

Asa dus el pe mine. Plimbare, înghetata de iaurt pentru ei doi, foarte rea.... si scumpa pe deasupra. De ciocolata pentru mine.... iammy, iammy. Asezat pe o banca la povesti. Facut fotografii si jucat noi cu Marta, care se copilarea cu el. Întors acasa tot nu-i era de duca. Dansat ei doi în bucatarie. Incitat el pe mine pentru ca sa ma lase cu buzele umflate si cu pofte. Fugit acasa ... promitând ca revine pe seara cu cumparaturile si cu pofte înzecite. Credea ca va scapa. Nu si-a întâlnit gaina... Cred ca-l exploatez la maximum.... dar mila nu am. Atâta se umfla în pene cu virilitatea lui ca trebuie sa o si demonstreze. Fapte nu vorbe. Si apoi nu ma plângggggg....

Ne prosteam zilele trecute cu metge.
- Pot lua doua pastile de dormit. Nu sunt odihnita. Si nu duc lipsa de nimic.
- De câte ori pe saptamâna faci amor?
- 5-6... depinde.
- Auzi, nevasta? învata de la ea.
Irina:
- Giulia, esti dusmanca mea. Îl înveti la rele. Esti exagerata.
- Deloc.... profita acum cât poti. Mai apoi vei vrea si nu vei avea parte.
- Metge... pot bea un pahar de vermouth ffff diluat înainte de a-mi lua pastilele de dormit? Sefa zice ca am sa fac ca sefu care, cica era sa dea ortu popii acum câteva nopti luând un analgezic dupa ce bause o bere.
- Pai. Singurul efect este ca întârzie în sânge somniferul. În loc sa actioneze timp de 6 ore va actiona sa zicem 10.
- De asta-mi este mie asa de somn pe dimineata. Ok. Asa ziceam si eu ca doar de o viata ai mei iau medicamente cu o mâna si cu alta beau o juma de litru de palinca si uite-i aici...

... Discutii în contradictoriu cu fetita lui metge.
- Mama, vreau sa trec de la mate obligatoriu la greaca. Profa zice ca daca nu facem fata la mate sa ne cerem la greaca. Nu stiu sa fac exercitiile.
Ei, parintii încercând sa explice unei adolescente ca greaca nu-i va folosi în viata. Îmi cereau mie sa o conving ca au dreptate.
- Lida, adu-ti cartea de mate, sa vedem noi ce-i atât de complicat în exercitiile cu puteri.
Facut noi o juma de ora si se pare ca explicatiile mele i-au adus zâmbetul pe chip. Acum întelegea si rezolva cu usurinta. I-am luat din fata calculatorul si am obligat-o sa-si foloseasca memoria la ridicarile la putere mai usoare, spunându-i ca ai nevoide de aritmetica chiar si când mergi sa-ti cumperi haine. Parintii, încântati. ea toata un zâmbet de încredere si uite asa... ne-am petrecut parte din dimineata. Mai apoi povestind despre Dracula, ei ma întrebasera, le-am explicat ca nu avusese bietul nimic din mitul vampirilor. Mai apoi ma întrebara despre sasi, secui si îmi povestisera despre Los Borgia si despre faptul ca în evul mediu, catalan avea o traducere pùtin onorabila. Si metge cu ora lui de filologie. Si uite asa, între rontaituri de migdale crude si prajite, o cafea mai buna sau mai rea... ne-am despartit, fiecare cu treburile lui prin ograda.

Între timp eu am terminat prânzul. Merg sa o aduc acasa pe Marta. Señor nu pare sa bage în seama musca care-si face veacul în jurul lui. Nu am cum sa o omor fara sa-l trezesc.

UPDATE: 16:47... terminat în bucatarie si acum îl delectez pe señor cu vechi cântece - coplas ( nu stiu ce corespondent are în româna... romante?). Asa am si eu timp sa ma lafai în fata laptopului.

Deci... sa continuam cu aberatii. M-am înscris la aerobic. Ar fi vrut si sefa dar nu-i venea bine ora. Sper sa ma mai înscriu la ceva. Nu am prea multe optiuni. Poate dans oriental, adica din buric. Asta pentru ca este greu de dansat si nu pentru ca sa fiu eu mai senzuala, desi nici asta nu strica. Si apoi sa vedem daca ma duc la cursuri de castellana, spaniola. Asta ca sa nu fac dezacorduri si sa ma tot corecteze june care se crede atotstiutor, dar numai în limba lui materna, ca altele...ioc. Si apoi asa voi iesi din casa si ma voi si alege cu oarece celule gri pe acolo ìn plictistul si nefolosita mea materie cenusie. Acum, mie mi-ar placea salsa, bachata si mai stiu eu ce, dar nu încep cursurile pâna în martie ( la scoala ptr adulti, unde este ffff ieftin, 48 ptr 50 de ore, sau 10 ptr 50 de ore de spaniola)...

Voi încerca sa-mi mai ocup din timp. Prea m-am închis de bunavoie în casa. Si apoi trebuie sa-mi caut cursuri de zi. Pe seara ar fi neplacut sa ma întorc desi exista si posibilitatea sa folosesc bicicleta pe care sper sa mi-o cumpar mâine. Vom vedea.


lasam bazaconiile si ne povestim cu piele de abanos la Madrid. Weah...o radiografie de plamâni cancerosi.Ce sadic si al doilea medic preferat al meu.

Update: 19:24... dupa lungi si prea înfierbântate dezbateri medicale si nu numai decis eu sa fac un plonjon în piscina cu apa prea rece si sa sterg toata conversatia incriminatoare. Pfiu, pacatoase amintiri ale carnii. Piei piaza rea si nu ma cauta în urmatoarele saptamâni. Eu sunt cuminte daca sunt lasata în pace. L-am linistit si l-am rugat sa nu vina în vizita. Periculos cu personajele astea de pe cel continent latin. Prea fierbinti si rau de tot apucati. Asta mi-ar mai lipsi si rezolvata as fi. Chiar trebuie sa iau legatura cu univ din Barcelona. Macar sa-mi donez corpul din timp ca sa nu aiba bataie de cap astia de pe aici si nici fiul meu. Râde june de câte ori îi pomenesc de viermisorii care mi-ar consuma bunatate de carnita. Mai bine într-o piscina cu formol sa ma disece aspirantii la titlul de medic. Weah... ce imagine hidoasa, un cadavru de nerecunoscut.

Fain de mine

Ma îmbat cu muzica. Vânt si multe frunze de strâns prin curte. Pace si atâta liniste în jurul meu. Am dormit în sfârsit. Multe ore acum doua nopti si destule pe astazi. Îmi fac de cap. Soarele îmi încalzeste în fiecare dimineata (amiaza) burtica. Efectul somniferelor. Señor un dulce. Ma întreaba doar daca m-am trezit cu chef. Sunt o norocoasa. Îmi suporta toanele, tacerile sau iesirile. Îmi trece cu vederea impertinentele. Lasa de la el. Fata mea îmi zice în fiecare zi. Eu ma destainuiesc lui si el doar tace si ia aminte. Litri de cafea cu gheata, tigari cu nemiluita si minute în sir asezata la usa casei în scaunel pliante, joase, urmarind norii, seninul cerului, ramurile copacilor. Am nostalgia verdelui, a albastrului marii. E atât de aproape dar mi-e lene sa ies pe malul marii. Ascult în noapte spargerea zgomotoasa a valurilor ajunse fara voie la tarmul meu. Nu ma grabesc nicaieri. Astept doar sa treaca ore, zile, ani. Am timp sa-mi parasesc corpul lasând în urma curtea, malul stâncos, marea imens de verde gri. Ajung deasupra Marii Baltice si calatoresc pe un ferryboat cu fratele meu. Lucreaza pe un camion, acum. Curse Germania - Suedia. Mult verde si multa liniste pe acolo. Este si el un romantic. Càteva cuvinte schimbate din când în când. Mi-e dor de calatoriile cu el. Sute de kilometri si tacerea noastra...

Am stat câteva ore în povesti ieri cu nepoata lui señor, studenta acum la medicina.
- Daca ai avea 16 ani cum ar putea sa-ti impuna disciplina tatal tau?
- Nu ar trebui sa-mi impuna nimic. Am fost educata sa-i port frica si am stiut ce pot sa-mi permit si ce este deplasat. Chiar daca le întorc vorba stiu limitele. Nu s-a sfiit tata sa-mi dea o palma când a fost nevoie.
- Ce parerea ai despre fetele latine? Erai prietena cu ele?
- Nu suport imigrantii. E ciudat sa ti-o spun tocmai tie, dar pentru mine tu esti de a noastra. La scoala nu ne amestecam cu ei. Fiecare cu sleahta lui. Nu faceau decât sa-si arate fundul si sânii. Nu veneau sa studieze si nici nu aveau mare lucru în cap. Cu foarte putine exceptii. Nici eu nu m-am omorât cu studiul dar stiam ca daca pun osul sunt capabila sa scot si note mai bune. La materiile care-mi placeau.

O întrebasem pentru ca de luni întregi June are mari probleme cu cea mare. Obraznica, mincinoasa. Îmi explica mie ca este foarte greu sa cresti copii, aici. Nu stiu ce sa spun. Nu am avut probleme de subordonare din partea fiului meu. Nu au lipsit nici palmele date din când în când.Nu a învatat bine dar am acceptat ca nu are tragere catre studiu. Macar a învatat o meserie si chiar daca va trage din greu toata viata, macar nu va fi muritor de foame. Pentru fete este mai greu. Chiar si cu studii poti sa nu te realizezi. Eu nu ma mai lamentez ca sunt doar o biata slujnica. Ramân socata de minunile pe care le face fata lui June. Îl întreb de ce nu o plezneste când este obraznica?! De frica ca-l reclama? Pai cine i-ar da sa manânce daca ai arunca-o în strada? Te manevreaza ea? Tu o certi si ea îti face figuri din coltul gurii? Pai m-ar fi plesnit tata de-mi sareau dintii din gura si-mi arata usa? De ce nu esti consecvent? Atata tura-vura cu familia ta traditional de conservatoare si uita ce odrasla ai. Rezultate scolare falsificate, an scolar pierdut pentru a doua oara, lene si gândul numai la cum sa se dichiseasca mai bine pentru scoala. O fi rezultatul cultului pentru imagine. Ca doar copilul face ce vede de la parinti. Îi ceri ei ceea ce nu reusesti sa faci tu.
- Stiu ca eu traiesc într-o minciuna permanenta. Traiesc viata dubla. Te am pe tine si merg acasa ca si cum as fi cel mai cinstit sot. Nu am scuze. Dar am educat-o sa-si respecte parintii. Nici astazi eu nu as fi nepoliticos cu ai mei.
- Nu o baga de seama. Nu vorbi cu ea. Poate asa ar simti ca nu face bine.
- Nu o intereseaza. I-am luat telefonul, o urmaresc la scoala, este mai tot timpul pedepsita dar nimic nu functioneaza. Minte cu nerusinare. Acum am cerut ajutor psihologic. Recunoaste si ea ca face totul în contra noastra numai ca sa ne provoace. Sa ne demonstreze ca ea face cum doreste si nimeni nu o poate struni.

Nu ma pun sa-i reprosez cele multe pe care mi le-a spus în decursul timpului si care chiar m-au socat. De fiecare data i-am atras atentia ca este prea timpuriu sa vorbeasca pe sleau cu fiicele lui despre sex. Stiu ca aici este bine sa le dai informatii cât mai din timp pentru ca sa nu ai neplacute surprize. Dar exista limite. Probabil acum plateste consecintele. Nu poti fi tata tânar si sexi, preocupat de privirile trecatoarelor sau chiar de ale pustioaicelor si sa impui respect. Acum ca fiica ta este în calduri tu umbli dupa fundul ei. Da... se plateste totul. Frumusetea fizica este daunatoare. Te abate din drum. Nu am fost superba. Baietii nu au lipsit din jurul meu dar nici nu m-au lasat parintii la discoteci si la chefuri. Prieten am avut de timpuriu si rau a facut mama ca nu m-a tras de par. Am pierdut interesul pentru studiu si numai norocul ca s-a dus în armata exact la momentul oportun m-a salvat de mediocritatea unui serviciu de cusatoreasa într-o fabrica de confectii. Numai asa m-am pus ceva pe carte si am intrat macar la subingineri daca cu un an înainte nu fusesem capabila sa intru la mecanica fina, la ingineri. Îmi lipsisera 10 sutimi. Fusesem sincer vorbind o loaza îndragostita de un camionagiu frumos. Toate se platesc în viata. Minciuna, si aia. Si doamne recunosc ca am mintit destul. Pe parinti, când ma întrebau de lectii, pe baieti si pe sotul meu mai apoi. Dar macar nu perseveram mult timp în minciuna. Când eram prinsa, recunosteam imediat si suportam consecintele. Mai apoi am învatat ca este obositor sa minti. Asa ca nu mai pierdeam vremea cu minciuna. Nu ma mai deranjau urmarile libertinajului meu. Asa am ajuns sa ma despart de câteva ori si de sotul meu, înainte sa o iau razna. Da, ma plictisesc repede si nu am considerat maritisul pe veci. Mi-o reproseaza uneori fiul meu, desi nu ar avea dreptul pentru ca nu l-am lipsit niciodata de afectiunea niciunuia. Continuam sa traim în vesnica minciuna a mariajului ca o institutie indisolubila. Saracia a fost singura care ne-a tinut împreuna si continua sa ne tina înca legati, dar nu uniti. Averea care trebuie sa ramâna intacta urmasului de drept. Povesteam astazi cu mama lui seful. Alte timpuri, alti parinti, cu stare. Eu nu am facut altceva decât sa-i întretin si sa-i suport pe ai mei. Mi-au dat de exemplu harnicia si cinstea dar si viciul alcoolului, care era mai presus de puterea mea de întelegere. Singura careia îi pot multumi putinul meu interes pentru carte fusese chiriasa noastra, o economista orfana, care datorita regimului facuse scoala si am avut noroc ca mi-a îndrumat primii pasi în scoala. A murit, necasatorita, fara copii, de un cancer la sân, la vreo cincizeci, aproape vârsta mea. Cred ca nu a regretat niciodata ca nu a avut copii. Eu ce sa spun?! Ne sacrificam ani buni din viata fara sa stim atunci de ce alegem sa fim parinti. Suntem prea tineri, societatea ne da un sablon ce trebuie sa urmat. Nu spun ca nu sunt satisfactii dar nu luam aceasta decizie în cunostinta de cauza. Acum as vrea sa am un copil, dar cu June. Râdem si plângem ca ne-am cunoscut prea târziu. Ma saruta printre lacrimile lui si ale mele. Câti amanti îsi îmbratiseaza iubita plângând si binecuvântând-o pentru cum gândeste, pentru cum îl iubeste si pentru ca-l face fericit. Acum eu ar trebui sa fiu fericita cu putinul pe care-l avem împreuna. Nu simt mare lucru. Spun doar ca e suportabil cum este. El este tot excesiv de gelos si posesiv. Ieri abia ce sunase la poarta mare seful si eu iesisem sa vad ce doreste. Cheile de la casa lui. June deja era în baie tragând cu urechea. M-am facut ca nu vad. Noaptea îmi face un apel sa-mi dea de stire ca se gândeste la mine. E dulce, pasional. frumos si ma suporta asa cum sunt, cu imperfectiunile mele. Ma ridica în brate si ma iubeste când vreau eu, adica mai tot timpul:
- Îmi apartii mie si nimanui altuia. Esti perechea mea. Am trait atâta pasiune unul în bratele celuilalt cum putine perechi s-au bucurat de asa ceva.

Da. Daca as descrie fiecare partida de amor ar fi de neimaginat pentru prietenele mele. De ce sa le mai amarasc viata stearpa ?! Mai cobor din când în când în câte o vizita si dupa vreo o ora le spun pe sleau prietenilor:
- Aveam nevoie de o doza de rahat de convietuire pentru ca sa-mi încarc bateriile. Mi-e bine ca nu ma fute nimeni la cerebel. Mi-e bine ca nu trebuie sa-mi suporte nici mie dar nici eu nimanui toanele. Va las dragii mei si multumesc ca m-am simtit bine la voi. La fel mi se întâmpla si în alte cele case, dar acolo nu spun ce gândesc. Si atunci ajung la vorbele lui june:
- Bucura-te de acesti ani de asa zis celibat. Convietuirea este o cruce pe care nu avem de ales si o ducem cu un zâmbet amar pe chip. Bucura-te si zburda, cariño.

E toamna si e ceva mai bine

Am iesit din casa pentru ca sa simt pulsul orasului. As fi stat în povesti cu Lizzie dar nu aveam timp. Aveam sarcini precise din partea sefilor, cumparaturi de facut si bineînteles de revenit în cât mai scurt timp în casa pentru ca sa nu fie señor singur. June ma cautase desi stia ca astazi aveam de gând chiar sa ajung o ora pe plaja. Tocmai de asta. Ca doar nu vroisem sa ma însoteasca în oras si nici sa-mi faca cumparaturi. Sa ma scoata el la plimbare. Dar cum nu o face îl amenint ca am sa ma razvratesc si am sa-mi gasesc unul liber si cu profunde sentimente. Da... nu-mi ajung Julita de mi amor, nici Julita de mi corazòn, nici te quiero mucho. De fapt ma trezesc în fiecare dimineata spunându-mi ca as putea sa traiesc bine mersi fara amorul carnal de fiecare zi. Uit pe când îl vad si-l adulmec. Iar nu pot sa stau cu mine si cu filozofiile mele de doi bani. Ma asalteaza pe net cine nu vreau desi parca am închis yahoo. Merg la treaba ca ar fi destula.

Update: 16:42 Mi-am pus castile în asteptarea Martei. L-am hranit si schimbat pe señor. Mi-am baut cafeaua cu sefa pe terasa ei. Eu mi-am spus ale mele spuse, ea a lacrimat pentru despartirea de printesa noastra. A lasat-o la universitate. Sper sa nu ma repereze din nou de pe acasa cu lamentari. Nu vreau sa stiu de nimeni si de nimic.

L-am întrebat pe june ieri cànd a plecat pe la cinci dupa amiaza:
- Revii diseara? Daca nu am sa o uschesc la prieteni.
- Aha... a lipsit ceva astazi si mergi sa cauti.
L-am pocnit si nici nu m-am uitat dupa el din poarta. Seara cum cei ai casei s-au culcat devreme, am închis geamuri si jaluzele, porti si am urcat la dus. L-am vazut ca era cu portbagajul ridicat ceva mai încolo pe strada. L-am vazut si la iesirea de sub dus. A sunat la poarta si am deschis doar de la butoane, fara sa întreb de ce nu foloseste cheile lui. I-am deschis si usa de la casa. Ce fata mi-a pus. Adica asteptam eu pe cineva de eram în neagra si dantelata camasuta de noapte si nici n-am întrebat?
- Te vazusem lucrând la masina june, asa ca stiam ca esti tu. Doar sti ca nu am pe nimeni.
S-a calmat puiul si n-a plecat decât în noapte dupa ce m-a rasfatat din plin. Dar a urcat si astazi desi i-am spus ca lipsesc din casa. Mi-a lasat un bilet pe masa din bucatarie: Julita de mi corazòn, ca sa stiu ca fuse. Iara îl ia cu gelozia. Vine când cred ca nu ar veni. Se mentalizeaza acasa sa nu-mi rosteasca involuntar numele.

...Îl ascult si uneori parca nu-l aud. Îmi tine prelegeri despre cine stie ca si cum ar fi noutati pentru mine. Economie mondiala, criza de aici, politica, stat si investitii. Ma uit la el si-l las în plata Domnului sa se descarce. Si gura zau ca nu-i tace decât când ma saruta. Si atunci... prefer sa ma sarute în nestire. Si sa-mi cânte. Ma întreb eu în fiecare dimineata daca ma multumesc doar cu atât. Pai e al naibii de dulce si mai ales atât de speriat sa nu ma piarda. Într-o viata întreaga nu am auzit atât de des cuvântul cariño... cât mi-a spus el într-un an si trei luni. Dar da... acum nu m-ar mai durea daca ne-am desparti. Stie si el si asta-l face mai atent si mai dragastos. Stie ce astept zilnic si-mi da din plin. Da... ma rasfata cum poate si el. Dar nu este de ajuns. Vreau mai mult. Vreau sa fie disperat. Sa ma iubeasca cum nu a iubit niciodata la viata lui. Si daca nu a fi în stare asta este. Me da igual. I-am spus-o si vineri în timp ce stateam noi tolaniti la poarta în scanele pliante joase:
- Tot nu te-am iertat pentru ca te-ai întors doar dupa 12 zile si numai pentru ca am insistat eu. Am plâns prea mult si aproape te uitasem.
- Mesajele mele de ce nu ti-au ajuns? Poate nu te-au interesat. Prea erai sub influenta tuturor din jur care-ti spuneau sa renunti la mine. Acum e mai bine. Ti-ai dat seama ca nu asta era bine pentru tine.
- Eu si astazi îti spun. Nu-mi ajunge te quiero mucho. Vreau - Te amo con locura. Acel te quiero e ca si ti voglio bene. Nimic. Sunt prea singura. Vreau sa ma trezesc cu o îmbratisare si cu un sarut. Am sa obosesc asteptându-te în nestire. Am si obosit deja.

gafa lui toanta care se dadea în petec

Si uite cum m-ai facut TU sa rosesc de ciuda. De ciuda pe mine. Si asta tocmai pe când terminasem treaba prin casa si ma urcasem sa caut cutia taman la cucurigu. Ca deh, ma simteam eu mai cu chef asa pictata pe la ochi dupa ce admirasem un norisor ce parea un cap de pitic cu nasul butucanos. Ai vazut de ce nu scriu si nu vizitez pe nimeni?! Ca sa nu fac gafe.

nu a fost sa fie un minut de reculegere pentru mine

Mi-am dus frustrarile pe malul marii ca sa le poarte briza departe, în neant. Nu au nume si nici forma. Stau doar undeva acolo zavorâte într-un locsor prafuit unde nu ajung sa le dau glas. Nici macar nu vreau sa stiu ca exista. Le simt amenintatoare si atunci caut sa le anihilez cu culoarea marii, cu sunetul valurilor care se sparg la tarm. Ochii îmi zabovesc câteva clipe pe plaja aproape goala. O tigara ca sa elimin si din plamâni frustrarea:
- Esti stinsa, cariño astazi. Esti trista.
- Sunt doar închisa în cusca din care niciodata nu ma eliberezi pentru câteva ore. Doar promisiuni si pleci. Te asteapta acasa.
- Sunt în faza în care nu ma intereseaza de nimeni si de nimic. Sunt goala sufleteste. Medicamentele sunt de vina. Ma limiteaza la o stare de imbecilitate fara extreme.

Am sa-mi cobor acum frustrarile în bucatarie sa-l hranesc pe señor. Sforaia acum câteva minute.
Fug pentru ca ma asalteaza cunoscute cu chef de bârfe. Bla, bla... nu am sa raspund