Punct si de la capàt

Sunt orele 3 din noapte. Luatu-mi-am pastile, doza dubla, un 50 de crema de whisky si chiar am reusit sa dorm pret de vreo 3 ore. Cáscam pe rupte pe la opt seara. Terminasem muncile pe ziua de ieri si trebuia doar sa dorm încercând sa uit totul. Nu pot sa vars nici o lacrima. Cred ca a secat izvorul din mine. Sau poate a lasat loc doar durerii surde. Vorbesc mult, cu cine apuc. Sa-mi ocup mintea si timpul. Ma ratoiesc la bietul meu señor si nu fara motiv. Au trecut doua luni de când are obsesive halucinatii. Doua luni de când am început din nou cusutul de costume de Carnaval. Doua luni de când certurile dintre noi s-au întetit. Iubire nu poate sa-mi dea, apetit sexual nu are, bani deloc si eu am obosit sa-i dau si sa-i pun în traista mâncare pentru printesele de acasa. Sapatamâni de când am spatele rupt de efort si pe zi ce trece mai multe palpitatii. Puls 193 si astazi. Medicul m-a dus în graba la centrul sanitar dara geaba. Îmi trece pe când sa-mi faca un EKG. Sefa, ciufulita, ca cica nu trebuie sa bag de seama. Medicul, ca nu am de ce sa o bag în sama, ca doar el stie ce spune. Dobitocul de cardiolog care în vara a spus ca as putea sa iau pastile si sa nu ma preocup. Cine a spus ca ma îngrijoreaza?! Tahicardia este doar o simptoma a unui eventual preinfarct sau mai grav. Exista moarte mai usoara? Cine vrea sa ajunga baba urâta si ciufuta. Sa nu spun altfel.

Deci. Inundatii, munca munca cât a încaput, dezamagiri peste dezamagiri cu cocoselul latin, amenintari din partea celeilalte fiice a lui señor, care s-a prezentat cu o falca în cer si una în pamânt la domiciliul lui taticul, speriata ca saracutul de el ar putea sa aiba anemie si doara asta s-ar datora faptului ca nu-l îndop cât trebuie. Ma scapasem eu, cu buna intentie, ca cica la analizele de sânge si urina, tot de mine cerute, dobitoaca de asistenta, vazând fluiditatea si transparenta sângelui a spus într-o doara ca poate fi anemic. Deci, facut ea la mine un scandal monstru, ca cica señor se pune bolnav în perioada mea de croitorie. M-a invitat chiar sa merg sa-mi caut de lucru în Germania, ca acolo treburile merg bine. Geaba i-a spus Enma, ca nu este nimic cum presupune mneaiei. Facut ea la mine scandal monstru pret de vreo doua ore, s-a razbunat chiar si pe fiul meu, venit în vizita chiar în ziua aceea, ca cica nu are dreptul sa ma viziteze. Eu plângeam ca proasta, pentru nefondatele acuzatii. Copilul, sarit în apararea mamicutei lui, ca un leu:
- Daca mama este prea moale sa va spuna în fata ce are de spus, apoi am sa va spun eu. ...
Spus el una si alta, plecat fara sa ramàna la prânz.
Apoi am spus si eu ca este nepotrivit sa vorbeasca asa cu mine, având în vedere ca vine sa-si viziteze taticutul drag de doua ori pe an si trece cel putin o luna între doua telefoane. Suparat ea, spus ca se va razbuna. S-a linistit pâna sa plece si chiar si-ar fi cerut scuze acum o saptamâna, când am informat-o ca toate analizele au iesit perfect. Ma rog, nu pot sa-l fac sa zboare la cei 90 de ani ce va împlini si nici nu-l pot vindeca de Parkinson. Dar, totusi, ramas eu foarte surprinsa de gestul ei. M-a întrebat de nunta fiului meu si s-a oferit sa vina sa stea cu señor în acel sfârsit de saptamâna. Deci, presupun ca nu ma va da afara pâna atunci. Enma, care sta peste drum nu s-a oferit. Ma întreaba doar cu cine va sta tatal ei, daca eu plec pentru 3 zile. Adica, vineri dupa amiaza am avion si ma întorc cu altul duminica seara. Ca doar ea lucreaza si nu poate sa-l îngrijeasca. Sincer nimeni nu vrea sa-l ridice si sa-l manevreze.
... Îmi suna în casti cunoscute melodii ce mi-a dedicat latin lover si nu ma mai emotioneaza nici un cuvânt. Fiecare cearta si fiecare jignire a lui m-au facut sa nu mai simt nimic. Poate doar mila la adresa jalnicei creaturi ce am avut sansa sa cunosc. Ca nu sunt cu nimic mai buna decât el. Poate doar ca nu ma mint pe mine însami si nu vreau sa par mai buna decât sunt. Ma defaimez eu însami, asa ca sa nu aiba altii nimic nou de spus despre mine. L-am epuizat fizic si psihic. Stiu. Dar nu eu m-am batut în piept ca sunt un taur. Poate am reusit doar sa-l aduc cu picioarele pe pamânt. Certurile din ultimele luni au fost oribile. De fiecare data eu am facut pasi catre el, pentru ca este foarte dulce amant si este mai putin patetic decât alti barbati din viata mea. Dar nu mi-a putut face fata. Eu sunt rau pofticioasa si el ar fi vrut o mamicuta, care sa-l hraneasca, sa-l giugiuleasca, sa-l întretina si sa-l ajute sa-si gaseasca autostima pierduta. Gatit eu, facut prajituri, cusut, platit facturi la el, dat de lucru si tot nu era în apele lui. Îsi pierduse apetitul sexual. Daca spuneam ceva cu o juma de gura începea sa ma faca bolnava si imposibil de satisfacut. Îmi ies eu greu din pepeni si tac, ca doar ardeleanca sunt. Pe moment nu ripostez. Las sa treaca noaptea si apoi trimit câteva mesaje în care spun lucrurilor pe nume. Se supara musiu, ma suparam eu. Nevoia îl aducea înapoi si tot el se simtea cica folosit.
Crezut eu ca si-a revenit dupa certurile lui decembre si s-a apucat serios de treaba. Nu încetam sa-i spun ca trebuie sa lase la o parte bravada de macho hombre în fata mea, pentru ca eu îl iubesc cu toate calitatile si defectele lui. Lasat el garda jos si chiar se schimbase. Dar eu, numai puteam sa tac. Asa, zi de zi, i-am calcat în picioare demnitatea, paranoicele lui conceptii despre viata si atacasem ceea ce are mai de pret un barbat. Virilitatea lui. Ma saturasem sa-i spun ca nu ma deranjeaza ca-si pierde erectia, dobândita cu ceva efort, dupa abia câteva minute. Ma saruta, ma privea, se atingea, în speranta ca-si va reveni. Taceam si doar asteptam, facând pe multumita. Asta pâna vineri când am simtit ca s-a umplut paharul si m-am scapat cu juma de gura ca sunt nesatisfacuta si ca am încercat sa accept totul. Ca barbatul are momente mai delicate, dar sunt aproape zilnice si asa nu are rost sa ne chinuim unul pe celàlalt. Are el acasa o nevastuica care nu-l doreste si stie ea de ce. Ca eu numai am de gând sa-i ascult ineptiile si nici sa ma multumesc cu firimituri obtinute cu greu.
Noa... atâta mi-a trebuit. facut el pe mine în toate felurile. Cuvinte pe care nu ar trebui sa le scriu. Dar nu am de ce sa ma rusinez de ele. Nu au iesit din gura mea. Deci când spus eu ca m-am saturat sa-l prind de fiecare data uitându-se la pipite pe ecran si nici asa sa nu poata sa-si faca treaba, sarit ca ars cocosel si iesitu-i-au pe gura de toate:
- În curva aia de mamà a ta, curva ce esti. Du-te pe centura, ca numai acolo te vor putea satura.
Si uite ca eu sunt un super amant si tot nu-ti sunt suficient. Imposibil de satisfacut Nu m-am pus sa pun paie pe foc. Jubilam pentru ca stiam ca ajuns acasa va suferi ca un câine.

Spus eu doar, ca uita cât s-a chinuit zilele trecute si ca nici astazi nu putuse sa se termine. Ca nu avea cu ce.

Apoi, tacut eu. Parca asteptam alte si alte cuvinte care sa ma elibereze de el. Cu abia o saptamàna în urma ma facuse la fel de bolnava de sex. Nici atunci nu i-am spus nimic. Când revenise, vazànd ca eu nu spun nimic, ìncercase doar sa îndulceasca tonul si sa-mi multumeasca pentru tot ce am facut pentru el în acest an si jumatate. Si ... ajunsesem din nou la amor pasional. Ceva mai bine... dar tot cu pierderea erectiei dupa câteva minute bune. Ca doar de fiecare data se lauda ca face amor cu mine o ora. Hmmmm... No comment.

Deci... facut pe mine de toate. Nu spus eu nimic. Stateam cu spatele la el, fumam la fereastra. L-am lasat sa plece. Nu i-am cerut cheile. Nu mi le-a lasat. Nu i-am scris si nici nu am de gând. Nu am sa stau pe acasa si nici nu am sa mai las sa ma înduioseze fetisoara lui. Daca cu o saptamàna în urma mi se înmuiase inima auzindu-l ca s-ar împusca dar nu poate face asta iubitei sale familii care nici bani sa-l înmormànteze nu ar avea, acum ... sincer nu simt compasiune. Poate am în mine putina teama ca ar putea veni sa-mi puna pistolul la tâmpla, dar si pentru asta trebuie sa ai cojones... adica boase. Si nu le are. Are gura mare si multa filozofie de doi bani . Si apoi mooooor. Nu-mi cânte în engleza. Si nu se laude ca nu stie engleza, dar cunoaste multe cuvinte si are o PERFECTA pronuntie.
IO, Giulita de su amor, nu vorbesc fluent engleza, dar... traduc, recunosc accentele dupa zone si fac alergie la gogomanie si la imbecilitate. Si apoi m-or umplu de engleza pe la scoli timp de 12 ani si urmaresc toate canalele în engleza, fara sa citesc. Am avantajul ca sunt unguroaica si românca în acelasi timp. Vocalele din aceste doua limbi sunt aceleasi din engleza, germana, italiana, franceza. Sa ma mai lase spaniolii cu aceasta pronuntie oribila în toate celelalte limbi.
Si apoi... am ajuns sa privesc din nou barbatii cu aceiasi mila. Sunt dotati cu pipitoare dar nu-si încap în piele daca reusesc sa faca o buna partida de amor. Punct si viata merge înainte. Terminam cele zece costume care mai zac prin casa întoarsa pe dos. Mi s-a vindecat spatele, medicul meu este preocupat de inimoara mea, dar spune ca asta nu are a face cu sexul. ca cica tahicardia nu o am de la stres, emotii, efort fizic, deci nici chiar de la sex ci ca niste impulsuri iau calea catre inima pe alt traseu decàt cel normal si asta ar trebui rezolvata, adica suprimata . Deci. No tears. Fara remuscari întoarcem o fila din viata. Trebuie sa ma ocup de nunta fiului meu. Adica nu ma ocup eu. Doar asigur finantele. Eu... ca cine altcineva?! Noroc ca mi-am facut economii. Cumnata mea va face minunatele torturi, sala este deja rezervata, vin invitati de soi. Fostul meu director si multi altii. Familia se va reuni. Eu nu cred ca am sa ma duc pe la casa de acasa. Am sa-mi iau o camera la hotel. Nu am de ce sa vad mutrele acre ale celor din casa pe care am construit-o în toti acesti ani. Poate am sa ajung pe acolo la batrânete. Asta daca am sa apuc zilele acelea. Sincer nu le doresc.

Medico, încàntat ca am pus punct acestei relatii pe care de luni de zile ma sfatuieste sa o termin. Prescris el si pastilele de Viagra, pe care tot eu le plateam. Ca cica erau pentru performante extraordinare. Nu... erau doar pentru o erectie normala. Acum puiul va suferi ca le voi folosi cu altul. Asa-mi strigase cu numai zece zile în urma. Sincer ma apuca râsul când ma gândesc la scenele absurde pe care mi le-a facut în ultimele 10 luni. gelozie, urmariri si multe altele care m-au facut sa ma uit la el fara vál. Am fost pentru el mamicuta unde fugea pentru ca nu avea bani de lapte, de curent, de chirie, de benzina. Mi-am amanetat bijuterii si am cerut bani împrumut pentru el. Noroc ca le cerusem sefilor sa-mi tina banii în cont si sa nu-mi dea decât daca sunt cazuri exceptionale. Acum, fiul meu este un pic cam întepat pentru ca nu-l ajut sa-si cumpere o masina. I-am cumparat una în octombrie. Ca doar trebuia sa o duca pe cealalta în tara, ca avea numere românesti si ramasese taticutul lui fara masina. Cumparat proasta una, ieftina, de mers la munca. Acum vrea sa o vânda, daca nu a si vândut-o saptamâna asta si vrea deja alta. Sa astepte... pâna dupa nunta. Eu am banii pregatiti pentru cheltuieli. ei fac ce vor dupa aceea cu ai lor. Daca tot o fac din banii mei, fara ajutorul nimanui din cealalta parte. Copii ar trebuie sa-si vada de plapuma, macar din când când. Acum deja fac eforturi sa aiba un copil... dar nu stiu cu ce au sa-l creasca. Da, stiu... este aici proasta de mami. Voi fi bunica cu drag, ce-i drept, dar parca ar trebui sa-si faca întâi un rost în viata. Daca din doua salarii nu se ajung cu banii si nu pot pune nimic deoparte, cum vor trai dintr-un singur salariu?! Se pare ca asta nu conteaza.
Si atunci sa-mi fie frica ca vine columbianul sa-mi traga un glont în cap?! Poate ma scapa de griji. Dar uite... nu am rezolvat cu donarea corpului meu la universitatea de medicina. bat-o cucul de comoditate.



Noa... hai sa-l ascult pe Sorin, un prieten din tineretea noastra. Eu cred ca a fost si nunta noastra. Am dorit sa vina el nunta fiului meu. Este superb, are mult umor, cânta bine si creaza o atmosfera de milioane. Au fost singurele mele dorinte în legatura cu organizarea. Sa vina el, daca poate ( asta ca sa nu am surpriza unor manelisti) si sa-mi faca cumnata torturile. În rest nu am obiectii. Restaurantul este deja ales. Soacra a vorbit cu prietenii de acasa si uite, s-a gasit liber la un amic de-al ei, proprietarul localului, care vine si el la nunta din câte am înteles. Copiilor li se va da una suite acolo, pentru ca sa aiba unde se schimba. Deci... am prea multe pe cap pentru ca sa sufar din cauza cococelului pierdut.
Nu am de gând sa-mi iau altul. La ce?! Am avut parte de tot si tot nu este ceea ce am eu nevoie.



deci... aici îsi vor celebra nunta copiii mei. Sa aiba parte de mai mult noroc decât mine. Sa nu fie naravasi si sa se iubeasca, pâna la adânci batrâneti. Dar nu exista asa ceva, stiti bine!!! Exista doar o institutie numita casatorie, un compromis al multor taceri.