Ce rost are o atentie daca lipsesc cuvintele potrivite

O mica atentie nu tine loc de sentimente. De adevarate si profunde sentimente. Un sarut, cerut si acela, degetele lui si mirosul atât de îmbatátor al omului pe care-l iubesti, cerându-ti sa închizi ochii, punându-ti la gât un colier si cercei, cu un pic de mov, în forma de inimiora în centrul carora scrie cuvântul LOVE... dar nu reflecta acel TE AMO din dulcea lui limba. Doar un TE QUIERO... care pentru mine este mi-e drag si câinele si pisica si señor pe care-l îngrijesc si multi din cei cu care-mi intersectez pasii zilnici.
Atât de mult lipseste acea simpla propozitie din viata mea încât tot restul devine sters si fara rost. Doar gesturi. Pasiune, uneori, mai mult decât are parte mare parte a populatiei feminine a acestor plaiuri. Te multumeste putinul când sti ca tu te daruiesti suta la suta unui singur si UNIC barbat care a reusit sa te domine, sa te subjuge cu sarutarile si mângâierile lui. Cu fiecare sarut tradeaza atât de minunatul lui câmin si chiar mai mult, raneste inima mea. Da. Femeile se iluzioneaza si nu pot sa faca amor sau sex cum s-o fi numind fara sa se implice emotional.Cel putin nu aceasta femeie.
Daca am avut momentele mele de promiscuitate în care mi-am satisfacut curiozitatea sau chiar nevoile fiziologice, acestea au trecut cu timp în urma. Mi-am impus de multe ori sa numai simt nimic fata de latinlover-ul meu dar mi-a fost peste poate. Nici cuvintele lui nu m-au ranit, nici absenta lui nu m-a ajutat sa-l uit. Nici sfaturile de stiutor în arta tradarii ale unui asa zis prieten nu au putut sa ma faca sa-mi dispara dureroasa senzatie a mâinilor lui care-mi mângâiau corpul în absenta. Încercasem sa beau un martini în companie masculina... dar nu putusem sa-mi imaginez mai mult.
Revenise june dupa vreo zece zile. Eu îi facusem un apel la care nu raspunsese. Apoi, peste vreo doua zile mi-a trimis el un mesaj sa ma întrebe daca s-a întâmplat ceva. L-am sunat. Stiam ca vrea sa revina doar ca asteapta din nou ca eu sa ma rog de el. Ma întrebam în timp ce vorbeam:
- Ce vrei cu adevarat, femeie?! Este atât de important pentru tine acest barbat?! Chiar crezi ca nu ai gasi un înlocuitor la fel de pasional si de priceput în arta amorului?! Sunt atâtia frustrati pe piata de carne si ... totusi. Raul cunoscut este de preferat necunoscutului. Si totusi nu am avut puterea si nici nu am dorit sa pun capat delirului.
Vino june... zburând. Mai apoi amor pasional:
- Giulita, daca m-ai înselat, merit. Te iert. Dar spune-mi. M-ai înselat?
- Am vrut si chiar mi-am propus. Am luat lectii de la cei care se misca în lumea asta a promiscuitatii si uite totusi nu am putut. Am iesit la un restaurant, în noapte si doar atât am facut, am spus bancuri. Barbatul acela, în aparenta destul de decent ar fi vrut mai mult dar nu ar fi fost bine. M-as fi simtit murdara si nici într-un caz nu m-as fi simtit bine.
- Si eu îmi promisesem ca niciodata nu voi mai uita de fidelitatea pe care i-am jurat-o sotiei cu atâtia ani în urma. M-am gândit atât de mult la tine. Nu ai simtit dorinta mea care te cauta în noapte?
- M-a durut carnea si sânii stateau sa-mi explodeze. M-ai vrajit tu pe mine, latinule.

Si uite asa. Zilele iar trec. Pasiunea lui a renascut. Zilnic face amor cu mine într-o noua maniera. Màngâierile de ieri sunt diferite de cele de astazi si nu vor semàna cu cele de mâine. Se zice ca despartirile unesc în loc sa înstraineze doi amanti. Se spune ca adevarata pasiune exista doar în afara casatoriei. Uneori sunt stapânita de ranchiuna pentru soata lui. Urasc sunetului telefonului care-l cheama acasa, anuntându-l ca masa este pusa. Urasc ca este San Valentino si înca nu a ajuns la mine, desi mi-a spus ca revine. Dureros sa sti ca trebuie si acasa sa fie atent cu soata. Nu ar trebui sa fie atât de complicata viata. Nu este drept sa existe femei care nu au dreptul la mai mult decât câteva ore cu barbatul pe care-l iubesc. Nu este drept ca m-a oprit pe strada si m-a acostat cu aproape doi ani în urma. Nu este bine ca m-am lasat vrajita de sarmul lui. Dar nimeni nu are buze dulci ca si el. Nimeni nu poate face amor cu atâta pasiune. Mi-e mila de el ca nu este întotdeauna la înaltimea asteptarilor mele. Regret ca nu-mi ajunge putinul. Pofta vine mâncând. Si apoi eu odata pornita nu cunosc cuvântul: STOP, reduceti viteza.

Astazi am facut-o pe sefa sa sufere. L-am luat pe seful la bascalie:
- Sefu, o floare, o atentie de soata, un te iubesc macar?!
- El?! Niciodata nu mi-a spus asa ceva. Doar tipelor cu care corespondeaza pe net le poate spune asa ceva.
- Sefu. O minciuna, nevinovata nu te-ar costa asa de mult. Sunteti atât de egoisti, voi barbatii. Dupa atâtea minciuni inutile din viata ce te-ar mai costa una mica, care ar aduce un zâmbet pe chipul sotiei tale?! Lasa sefa. Te iubesc eu. Chiar daca nu fizic. Fufele de pe chaturile de întâlniri sunt patetice. Am trecut si eu pe acolo.... dar am suflat în iaurt si uita, chiar daca am iesit la spus bancuri în noapte, nu am facut nici un pas mai departe si m-am sters de acolo. Nu am putut sa-l uit pe june. Si apoi si asa señor este suparat ca între noi doi s-a interpus latinlover.

... Vorbesc în dodii. Am mai terminat un costumas pentru o tânara care m-a sunat ieri, disperata. As fi putut sa fac mult mai multe anul acesta. Nu am avut starea de spirit necesara. Stiam ca nu am nevoie de bani si am refuzat destule fete. June avea nevoie de bani si de munca. Eu nu m-am ales cu prea multe foloase, nici anul acesta. Cum au venit banii, asa s-au si dus. Mi-am facut cadouri si m-am rasfatat. Cizme de piele, lenjerii intime, sampoane care sa-mi revigoreze parul, vitamine si alte prostioare. Mi-am luat si doua perechi de pantofi pentru nunta fiului meu, însotite de posetutele de rigoare. Mi-am cautat pe net rochii si am ajuns la una. Abia astept sa termin ce mai am de facut pentru fata sefei, care este întotdeauna ultima care se deranjeaza cu accesorile pentru costumul de carnaval, desi a fost primul din cele aproape 30 câte am facut si anul acesta. Mai am un sutien de îmbracat, un chilotel din material argintiu si ceva în care sa-si poata lua cu ea telefonul si batistutele. Deci... câteva ore mâine si apoi ma apuc sa rochia pe care mi-am ales-o. Mâine cobor sa-mi iau materialul si apoi la treaba.
Scumpelor mele prietene, care mi-au tinut umarul pe care sa-mi vars lacrimile de frustrare le multumesc ca m-au suportat. As vrea sa ne întâlnim GIO acasa. As vrea sa ai parte de asa o pasiune pentru ca sa poti întelege de ce nu pot sa ma regasesc. Oare chiar vreau sa regasesc acea Giulia, pentru care barbatii erau nimic mai mult decât obiecte de placere?! Doamne!!! Ai putea sa ma trezesti mâine fara amintirea cárnii?! Ai putea sa gasesti aceea Giulia, de acum doi ani, care râdea de dorinta si de pasiune?! Femeia voluptoasa ascunsa sub 30 de kilograme de grasime dizgratioasa?!



Ascult muzica lui. Ieri seara mi-a daruit pasiunea lui pe muzica de acest tip. Pielea mea înca simte sarutarile lui. Saliva lui, pe partea interioara a pulpelor si atât de dureroase orgasme. Sex total ne-am daruit. Da. Dar memoria mea este scurta. Uit si iar am nevoie si iar îl doresc...

Hai... sa ma uit la cei de la Antena3. Ma cam calca ei pe nervi cu atâta sovinism si cu toate domnitele cu intonatia fortata de reporterite care parca au uitat sa vorbeasca degajat. Nu au destula experienta înca si se simte ca totul este fortat în tonul cu care transmit evenimentele. Era una în Piata Universitatii care tare ma irita. Dar... am rezistat stoic pe baricadele patului, ore întregi din noptile mele nedormite, ascultând si iluzionându-ma ca au sa-l dea jos pe Base... dar nimic, Ca acela nu se las de ciolan. Si apoi nici de cei care ar veni la putere nu mi-e rusine. M-a iritat supozitia ca numai românii vreau schimbarea lui Basescu. Ar trebui sa nu ma intereseze. Nu am mai fost sa votez de multi ani, asa ca nici UDMR nu a avut votul meu. Ca doar nu am cum sa nu-i votez si sa uit ca eu sunt dusmanul în tara în care bietii mei stramosi au avut norocul sau nenorocul sa se nasca. Ca doar saraci au fost si se pare ca saraci si la fel de loviti de criza sunt si parintii si neamurile mele, de etnie maghiara. Noa... ca nu sunt eu sovina. N-am fost si nu am cum sa devin. Nora mea de la tara se trage, numai din români, get beget. Fiul meu este corcitura si mai este si ortodox pe deasupra, dar asta nu înseamna ca eu trebuie sa înghit toate invectivele aduse la adresa maghiarimii. Cred ca s-or fi gasit si câtiva unguri sa manifeste. Si apoi daca au facut imprudenta asta trebuia sa fie bietii informati : numai românilor le este permis sa fie nemultumiti de actuala guvernare si de actualul presedinte. Hm... parca ar fi mai decent în fotoliul de presedinte un Raed Arafat. Dar nici picior din urmasii urmasilor lui nu ar fi ales în tara pentru care bientul face mai mult decât multi români. Mda... ala nu are gargauni xenofobe în tartacuta lui araba, Tot respectul meu pentru acest om deosebit.

Sâmbata a fost la mine si un pusti, vàr de a lui nora mea. Schimbasem càteva idei, despre manifestatii. Pusti tânar, de 23 de ani. Spusesem la un moment dat ca nu suntem camdata o natie care ar putea accepta presedinte un etnic minoritar. Ca doar si noi suntem pe acolo de vreo o miuta de ani. Si apoi un presedinte ar trebui sa reprezinte interesele natiunii. Fusese unul, care dupa opinia mea ar fi meritat mai mult decât oricare din liderii USL. Pustiul a sarit ca ars:
- Cum sa fie un ungur presedinte în România?
- Pai cam cum a ajuns Sarkozy, cu bunic ungur, presedinte în Franta, sau Obama, negru, în state sau...cam cum au ajuns la cârma României, Carol, un Hohenzollern, ajuns mai român ca multi români de obârsie. Noa... sa lasam pe politicieni si pe analisti sa dezbata problemele zilei. Nimic nou pe mapamond. Avem noi aici problemele noastre. halucinatii si obsesii zilnice ale lui señor.