alte tutoriale de studiat

padure în doua variante

ieri seara ... în timp ce aruncam câte o privire mielului din cuptor
astazi... între o toaleta spalata, o masina de rufe de strâns sau întins la soare
opera de arta a Martei
rosioarele mele
dafini
aquacate...
maslinul meu bonsai
gardenia lui sefa ... adusa la recuperare
ficusul si partea de gradina care asteapta sa ma ocup de ele
cica relaxeaza.

iar asta cu siguranta îngrasa. Sefii apreciat mielul umplut. Señor hotarât ca lui nu-i place, înainte sa guste. Eu rezistat tentatiei si oprit la doua îmbucaturi. va trebui sa fac o donatie cu restul tavii.

I don`t want to feel it

There is a paradise that can be found
A better life to bring us round
And all we really need to do
Is see the world like lovers do

I want to take it easy, take it slow
To catch a fire and let it go
I wanna give myself to you
So we can live like lovers do

Like lovers do
I wanna feel that way
Yeah like lovers do
They loose themselves for days
And I need to feel, I need to feel that way

I can hear you thinking what I feel
I know that what we've got is real
And all we need to get us through
Is just to live like lovers do


Just like lovers do
I wanna feel that way
Yeah like lovers do
They loose themselves for days
Yeah I need to feel, I need to feel that way
Like lovers do
Give me the strength
To give myself to you
Like lovers lovers do

Yeah all we really need to do
Is see the world like lovers do
Like lovers do
I wanna feel that way
Yeah like lovers do
They loose themselves for days
Lovers do
I wanna feel that way
Like lovers do
They loose themselves for days
Yeah I need to feel, I need to feel that way

Like lovers do

Esti bestiala, anonima mea preferata cu melodia asta. Crezi tu ca ai putea suporta sa traiesti cu atâta intensitate? Tocmai încerc sa temperez exact aceasta imposibil de suportat stare... de like lovers do ... amestecând culori, frecând dulapuri, spalând tot ce se poate prin casa si tot nu ajunge pentru ca sa ma racoresc si sa revin cu picioarele pe pamânt.

lasa-ma sa plâng

Cuánto vacío hay en esta habitación
tanta pasión colgada en la pared
cuánta dulzura diluyéndose en el tiempo
tantos otoños contigo y sin ti
Millones de hojas
cayendo en tu cuerpo
otoños de llanto
goteando en tu piel
iluminada y eterna
enfurecida y tranquila
sobre una alfombra de hierba
ibas volando dormida.
Un imposible silencio
enmudeciendo mi vida
con una lágrima tuya
y una lágrima mía.
Iluminada y eterna...
Con una estrella fugaz
te confundí la otra noche
y te pedí tres deseos
mientras duraba tu luz
déjame llorar.
Cuántas caricias perdidas en mi diván
cuánto reclamo a dios mismo que ya no estás
hago canciones de amor en tu memoria
y en todas vuelvo como siempre a la misma historia.
Millones de hojas...

Abia ce miorlaiam eu ascultând melodiile din dimineata asta. Începuta cu o cafea si terminata cu masa de prânz luata împreuna pentru a înlocui caloriile consumate între timp. Casa cufundata în liniste. Doar eu cu muzica si cu stupidele siroaie de lacrimi când iar era la poarta mea:
- Trebuia sa te vad. Nu plânge Giulita mia. Ne distrugem asa, amândoi. Mi-e frica sa nu-ti pronunt noaptea numele în somn.
- De ce-mi cânti melodii stupide daca nu vrei sa ma faci sa plâng?
- Nu vreau sa suferi din cauza ca te iubesc. Eu vreau sa fi fericita si nu trista.
Ma lua în brate si ma purta din bucatarie pâna în living. Ma puse în fotoliu si iar ma ridica, de asta data cu capul în jos, ca pe un sac aruncat pe umarul lui si începu sa se învârta cu mine prin camera. Ametisem si-i dadeam pumni în spate si pe unde apucam. Când în sfârsit m-a pus în fotoliu se învârtea casa cu mine:
- Nebunule... inghinalele sunt maltratate ca abia ce pot umbla, inima mi-o frângi mai lipseste sa ma faci sa vomit si sunt rezolvata pe ziua de astazi.
Parca-l interesa. Trebuia sa mai lase ceva în urma. Asa ca se apuca sa-mi cânte alte cântece. Le-am cautat pe youtube si m-a încântat cu vocea si chipul lui de înger. Eu, în genunchi, cu capul pierdut între bratele lui. Palmele lui cuprinzandu-mi chipul si sarutându-mi ochii si lacrimile.
- Me amas?
- Dia por dia te quiero màs y màs. Creces en mi, Giulita mia.
- Nu vreau sa te iubesc.
- No me amès... no me amès... îmi cânta melodia lui Marc Anthony si Jennifer Lopez.
- Hai sa-ti mai pun o melodie de acelasi cântaret. Suflete pereche, care s-au cautat în timp. Ai sa întelegi despre ce-ti vorbesc. Hai sa vezi si clipul acesta...



Y me quede soñando
con la ilusion a cuestas
con la esperanza guardada
en el bolsillo roto de un pantalon
en el baul sin fondo de mis decepciones
aletargado en el tiempo
obsesionado con verte
se enrojecieron mis ojos
se marchitaba mi mente
sera
que aun no se llenaba la luna
sera
que el tiempo fue menguando nuestras ganas
sera ,sera ,sera ,sera la luna
sera ,sera ,sera ,seran las ganas sera
y me quede en suspenso
con una historia breve
en los niveles mas bajos
de mis latidos del corazon
entre lo inverosìmil de mis frustraciones
aletargado en el tiempo
obsesionado con verte
se enrojecieron mis ojos
se marchitaba mi mente
sera
que aun no se llenaba la luna
sera
que el tiempo fue menguando nuestras ganas
sera ,sera ,sera ,sera la luna
sera, sera ,seran las ganas, sera ...

Trebuia sa plece. Acasa îl asteptau fetitele. Facuse în sfârsit prima vânzare în calitate de agent comercial. Trecuse doar ca sa ma întrebe daca are sa-mi lipseasca la noapte? La poarta mi-a mai cântat din nou dèjame llorar... Nu l-as fi lasat sa plece, nu ar fi plecat. Exista iubire în aceasta stupida întâmplare din viata mea?! Si dupa ce?!
Ma întreba el cum va fi când nu-l voi mai iubi? Ma vei urî? Ma întreb eu cum va fi când el nu ma va mai iubi?
I-am raspuns:
- Am sa pictez. Am sa evit sa ascult muzica latina. Am sa sterg de pe harta Colombia. Am sa dansez pe orice numai pe muzica voastra nu. Nu am sa mai privesc marea unde ne-am plimbat împreuna. Nu am sa mai gatesc pentru nici un barbat pentru ca sa nu vad chipul tau gingas în fata ochilor mei. Nu am sa mai port desuuri sexy, nu am sa-mi mai pun ciorapi negri fara jartiere. Nu am sa-mi mai torturez sufletul. Nu am sa mai fiu geloasa. Nu am sa mai visez. Cred ca voi gasi echilibrul si pacea sufleteasca. Nu am sa mai tresar la abia perceptibilul sunet al soneriei de la poarta. Nu am sa am iluzia pietricelor aruncate în fereastra mea la ceas de noapte. Nu am sa iau somnifere pentru ca sa-mi para noaptea mai suportabila departe de tine. Nu am sa te urmaresc trimitându-mi sarutari din masina si nu am sa ascult insistentele claxoane pâna în departare

Cuvinte fara rost

Înca sunt patrunsa de umezeala. Am însotit-o pe sefa în lunga obisnuita plimbare de 9 km. Ploaia ne-a prins la jumatatea drumului. Nu ne-a deranjat. Fiecare cu ale ei bibilici si cu muzica în casti. Ma deranjau înca de acasa adidasii dar daca as fi facut cale întoarsa ar fi spus ca o fac intentionat pentru ca sa nu ies cu ea. Asa ca mi-am impus sa uit de batatura dintre degete si am purces la lungul drum al trairilor si emotiilor. Citeam zilele trecute despre intensitatea trairilor dintre amanti. Tocmai pentru ca nu exista un viitor comun, nu exista timp suficient niciodata. Nu exista monotonie în acest tip de relatii. Sunt doar ore de asteptare si de intensa traire. Pasiune dusa la extrem. Daruire neconditionata. Inima care nu accepta ca iubitul poate fi banal. O floare, un gest, o mângâiere, o privire au alta încarcatura emotionala. Si durerea si cuvintele aruncate într-o doara dor mai mult. Si atunci îti promiti ca vei plati cu aceiasi moneda. Chiar am încercat si mi-a iesit altfel decât m-am asteptat. Folosim cuvintele doar pentru nevoia de a face parada de ele. Junele ma tachina cam des si ma cam ofticam eu pentru anumite remarci ale lui. Uite ca a reactionat ciudat când a simtit ca ar putea pierde protagonismul. Nu i-am spus cât de mult a însemnat pentru mine acea seara. Nu-mi permit sa-mi aduc aminte. În schimb purtarea lui a luat o ciudata si neasteptata directie. Nu ma slabeste din ochi o clipa. Ma rasfata ca niciodata înainte. Numai crede ca totul i se cuvine numai pentru ca este tânar si frumos. Trebuie sa si cucereasca favorurile care înainte îi veneau pe tava. Poate asa evitam monotonia. Acum îmi permit sa-i spun ca m-a ranit adesea si ca m-a durut. Se scuza iubindu-ma cu mai multa tandrete. Sarutarile lui sunt mai pasionale, privirea lui languroasa. Mângâierile lui mai senzuale. Ajunge sa pomenesc ceva si imediat îmi face pe plac:
- Sti ca nu trebuie sa-mi ceri. Fac orice pentru tine.
Tac si zâmbesc. Poate am remuscari dar nu regrete. E timp pentru ele când nu vom mai fi împreuna. Citisem articolul primit de la anonima mea preferata. Suflete pereche, suflete flacara, suflete gemene. Cât de ipocrita pot sa fiu încât sa cred ca exista si pentru mine un suflet flacara pereche. Exista doar acest sublim moment în care traiesc o zbuciumata si controversata poveste de iubire. Pentru ca pe cât de mult îl iubesc tot atât de mult doresc si sa-l ranesc. Pentru toate stupidele infantilitati din aceste luni. Doar ca se întâmpla sa cazi si tu însati în plasa de paianjen cu grija tesuta de chiar tine. Cu cât mai tare-l ranesc pe el cu atât mai mult îl iubesc dupa aceea. La fel si el. Doamne câte degete sarutate, câte mângâieri si dulci sarutari mi-au fost harazite la maturitate. Cine ar fi crezut numai demult decât acum un an si jumatate?! Si am sa-mi iau doza zilnica de dulce venin de pe buzele lui. Si am sa ma scufund într-o vana fierbinte de apa , cu un pahar de vermouth lânga si am sa ma întreb:
- Ce vedeai când te uitai astazi spre nord?! Farul de la San Carles sau priveai mai încolo, departe, departe... Pentru cine fâlfâiai din aripile larg desfasurate Giulia?! Sau Giulita mia?!

Aruncasem în treacat o privire unui petec de mare atât de deschis la culoare, în golfuletul de la barca. Un albastru de Capri sau Caraibe.

un amor tan grande

porque tu amor y el mio un amor tan grande



UN AMOR TAN GRANDE

HABLADO:

AMOR MIO, HA LLEGADO EL MOMENTO
DE DEMOSTRAR A LA GENTE LO MUCHO QUE NOS QUEREMOS
Y QUE EL MUNDO SEPA CUAL INMENSO ES ESTE AMOR
PORQUE TU AMOR Y EL MIO SON COSAS MUY GRANDES
QUE NADA LOS DETIENE,
ESTAN UNIDOS POR UN MISMO DESTINO
Y QUE A LO LARGO DEL CAMINO NO MIRAN HACIA ATRAS,
ESTE AMOR TAN PURO NO DEBEMOS OCULTAR
MI AMOR, TE AMO TANTO....

CANTA:

MI AMOR POR TI ES TAN GRANDE, TU AMOR POR MI TAMBIEN
QUEDEMONOS UN RATO QUE AUN NO EMPIEZA A AMANECER
NO MIRES EL RELOJ Y OLVIDATE DE EL
NO TENGAS MIEDO YO TE PROTEGERE.

EL QUE DIRA LA GENTE DEBEMOS ENFRENTAR
PUES ESTE AMOR TAN PURO NO DEBEMOS OCULTAR
SABRAN QUE EXISTES TU, QUE EXISTO YO
QUE NO PODEMOS EVITAR ESTA PASION...

CORO:
POR QUE TU AMOR Y EL MIO UN AMOR TAN GRANDE
NUNCA SE OCULTA DETRAS DE NADIE
QUE TODO EL MUNDO SEPA CUAN INMENSO ES ESTE AMOR

POR QUE TU AMOR Y EL MIO SON DOS CAMINOS
QUE ESTAN UNIDOS POR EL DESTINO
Y QUE A LO LARGO NO SE DETIENEN NO MIRAN HACIA ATRAS.

SI EXISTE ALGUN DOLOR SE OLVIDARA
POR QUE LA DICHA SOLO ES NUESTRA Y NADA MAS

POR QUE TU AMOR Y EL MIO UN AMOR TAN GRANDE
NUNCA SE OCULTA DETRAS DE NADIE
QUE TODO EL MUNDO SEPA CUAN INMENSO ES ESTE AMOR

POR QUE TU AMOR Y EL MIO SON DOS CAMINOS
QUE ESTAN UNIDOS POR EL DESTINO
ES ALGO QUE NO VUELVE.....TU AMOR Y EL MIO...

Numai aceste cuvinte susurate în urechi îmi mai lipseau. Orele trec , zilele trec. EL, se poarta parca pe zi ce trece mai atent si mai posesiv cu mine. Daca înainte nu-mi spunea Te quiero sau mi amor, acum nu-i lipsesc din vocabular. Mi le spunea prin textele cântecelor. Astazi mi-a cântat aceasta veche melodie. De ce trebuie sa ma chinuie?! Zilnic îl rog sa ma deceptioneze cu ceva si pare decis sa faca invers. Vine, uita sa plece câteva ore, revine, si iar uita sa plece. Eu ma umplu între timp de copilaria lui, de privirea lui, de vocea lui, de visele lui. Ma piaptana, ma ciufuleste, ma îmbratiseaza, ma iubeste si ne contopim într-o singura fiinta. Taceri si lacrimi. Mesaje în miez de noapte. Si jur ca am încercat sa ma rup de el. Si mi-am promis sa nu simt nimic fata de el pentru ca nu este si nu va fi al meu pe de a întregul, niciodata. Ce greu este sa lupti cu pasiunea?!

Padure...

urmatoarele pe lista de prioritati. Abia ce mi-am primit înapoi laptopul. Culori si pensule mi-am mai cumparat eu ieri dar nu am avut cum picta fara sa am în fata tutorialul. Sper sa pot astazi continua acuarela de duminica. Acum ...fierb macaroane si am sa insist cu señor sa manânce ceva. Nu ca ar fi bonav. Ieri mânca cu doua mâini. Într-una avea o banana si în cealalta o bucata de prajitura, Tarta de Santiago, un pastel cu migdale, adus de sefa de prin cele parti ale Galiciei. Lenea este mare. Deci... disfrutati de aceasta tehnica usoara si relaxanta. Eu...la bucatarie, mai apoi de terminat pantalonii pentru Mira. Señor...sforaie. Ce bucurie pe capul meu. Marta cu creioanele ei colorate. Eu, cu gândul la june. Ieri nu m-a lasat sa ma fàtai prin oras. A preferat sa ma duca pe unde aveam eu treaba si sa ma astepte, numai ca sa nu ma lase sa hoinaresc. Blugii mei erau decent de largi, tricoul, fara decolteu, pantofii fara toc si totusi ... :
- Sunt femei frumoase, perfecte. La alea nu te prea uiti. Sunt femei atragatoare, care au acel ceva care te fascineaza si le privesti. Asa esti tu, Giulita mia.
... Ma simteam bine în pielea mea si radiam ce-i drept. Chiar sa-l deranjeze?!

Barca pe plaja

sunt 19 parti, cel putin atâtea am gasit eu. Cautând eu o tema sa pictez am dat de aceste tutoriale. Am 409 coborâte. Uite... am regasit culorile si tehnicile. Mi-am coboràt eu si coli si acuarele, dar pe când m-as fi dedicat mâzgalelilor, s-a decis señor sa manànce ceva. Apoi schimbat scutece si asa mi-am pierdut elanul. Am sa studiez însa tehnica. E si asta ceva. Poate mai foloseste cuiva. Interesanta tehnica norilor.

Update 22:10 minutele. Prins pe mine dorul de culori si uite asa, dupa ce señor s-a retras în patutul lui, dat eu raportul la sefa si hotarât: nah...nu am sa ma uit nici la NCIS, nici la alte seriale. Întors spatele la TV ocupat pozitia de atac. Amestecat eu ceva culori dupa ce am concluzionat ca deh, chiar daca pustii mi-au epuizat tot albul, voi face tot posibilul sa ma joc de a copilul dornic sa picteze. Grauntele de alb gasit nu mi-a ajuns si pentru norisori si barca. Altadata. Dupa ce am sa fac o vizita la fratiorii chinezi sa-mi refac stocul.

mi-a sters lacrimile

Marta nu are nevoie de multe invitatii pentru ca sa se înfrupte. Señor în schimb refuza cu încapatânare. Deci nici eu nu am sa ma misc din fotoliu. Înca ma martirizez ascultând aceiasi melodie. M-a ajutat astazi de dimineata sa plâng. Nu pentru ca eram caita. Nu pentru ca regretam siroaiele de lacrimi pe care mi le saruta aseara. Plângeam nici eu nu stiu pentru ce. Stiam doar ca lacrimile ma vor ajuta sa-mi usurez sufletul. Muzica este divina, mesajul este atât de profund. Mai am si eu momente în care simt. În care nu este totul minciuna. Emotiile ma coplesesc si atunci plâng în hohote. Rar de tot. Altfel nu-mi permit luxul sa lacrimez prea des. Nu da bine.

... Dimineata de Paste. Copiii au fost sa ia Lumina la o bisericuta din Amposta. Au luat micul dejun în compania mea, prin intermediul internetului, în timp ce eu povesteam si cu fosta prietena a fiului meu, fara stirea lor. Nu o vazusem conectata de multe zile si-mi faceam griji pentru biata fata. Cât de trist trebuie sa fie o zi de Pasti, singura, abandonata, cu un copil mic, flamânzind. În sfârsit am aflat adresa ei si am sa-i trimit plasutele de hainute cumparate ce-i drept de la Caritas, dar excelente. As mai vorbi cu ea, dar mi se strânge inima. Eu nu o condamn pentru alegerea facuta. Ar trebui sa-mi sun parintii, dar i-am auzit în direct în timp ce vorbea fiul meu cu ei. Deja erau ¨obositi¨, acum câteva ore. Banuiesc ca la ora asta sunt rupti.

... Soarele a iesit, într-adevar. O plimbare mi-ar prinde bine. Nu am sa-l las însa singur pe señor în aceasta zi. Poate am sa reusesc sa-l conving mai târziu sa îmbuce ceva. Flashuri se succed pe retina mea. Emotii si trairi. Surogat. Lista de prioritati. Linii si culori care se înmagazineaza în sufletul meu pâna când se vor revarsa. Nu râde. Eu stiu ca stau sa iasa într-o buna zi. Si atunci unica mea prioritate va fi pictura. Ai încredere în mine. Acum stiu de ce nu am dormit noaptea trecuta. M-am rasfatat cu minute de somn dupa amiaza pe muzica de pe mezzo. Un concert care ma alungase de la masina de cusut si ma relaxase. Probabil voi minti cu nerusinare ca mi s-a stricat masina. Asa macar nu ma vor asalta dragutele de cliente si prietene. Asta s-ar numi eliminarea activitatilor inutile care-mi absorb energia?!

... Am încercat chiar si sa citesc ieri. Nici pe engleza, nici pe spaniola nu am putut sa ma concentrez. Am urmarit un film italian si mai apoi francezi pe TV5. De catalani numai vorbesc. Eduardo Punset pe alt canal cu suprematia limbilor de circulatie internationala. Interesanta emisiune. Apoi Discovery cu digul Venetiei si atâtea alte emisiuni cu megauzine si megaconstructii. Le vad si nu înmagazinez nimic. Si iar Cernobil si milioanele de milioane necesare pentru un nou sarcofag de beton.

Ne este lene la amândoi, trei, chiar patru daca-l punem la socoteala si pe señor Tomas

Un motan nesimtit. M-a trezit de dimineata sa-l las sa plece la pisicutele din cartier. Se pare ca erau plecate dragutele de ele pentru ca a revenit în câteva minute si s-a lungit, când prin casa, când pe afara.



Una din fucsii si muscatele de anul trecut.


Gardenia mea se pare ca-si revine, dar numai pentru ca sta cufundat în apa.
Iaomiei i-a luat mai mult timp sa se adapteze solului de proasta calitate. Asta este una din cele doua. Nora mea are obiceiul sa-mi înjumatateasca plantele cumparate. La fel si sefa si eu ramân cu ce apuc.

Petunii, nu surfinia. Sa vedem cum va iesi.

Am platit 30 de rasaduri si am ajuns acasa doar cu 20. E prea departe sa merg sa le revendic pe celelalte platite. Si culmea am uitat sa-mi cumpar ardei iuti.
Ceapa verde, din arpagic anul acesta. Sper sa nu vina pe la mine prietenii si sa le dijmuiasca.

Rugagiunea unei pacatoase

Am mai dat o raita prin curte. A iesit soarele în dimineata aceasta. Ploaia a lasat curtea plina de frunzulite, deci va trebui sa-mi petrec minute bune cu matura în mâna. Mi-am pus Ricardo Arjona cu Jesùs es verbo no sustantivo pentru ca sa ma ajute sa-mi îndrept gândurile spre Divinitate. As vrea sa cred, as vrea sa gasesc serenitatea. De dimineata m-am plimbat pe ici pe colo în virtual. Persoane mai bune decât mine care ma fac sa constientizez mocirla în care traiesc. Nisipurile miscatoare din care mi-e imposibil sa ies. Încerc sa gasesc scuze si nu exista. As vrea sa fiu cu Gio, sa râdem si sa facem kilometri plimbându-ne pe malul màrii.

Coseam în camera mea. Mai bine zis reparam perdeau distrusa de A. La TV , muzica clasica. Atât de sublima si atât de linistitoare. Si am sa-mi pun acum Ave Maria, ca sa-mi ung sufletul. Da...si Antonella Ruggiero






Si acum, dupa ce m-au ars lacrimile pâna în creier pot sa muncesc.

La Multi Ani... señor Tomas

Cenusie si umeda dimineata. Señor, morocanos, dupa ce cu o zi înainte nu mâncase nimic de la micul dejun copios. Îi este lene sa mestece si sa se ridice din confortabilul sau cuib. Când i-am pomenit pe la orele 18 ca ar trebuie sa cineze macar daca nu a avut chef de prânz, mi-a facut acelasi gest care ma scoate din minti. Me voy...ma duc, ceea ce înseamna ca schimba un pat cu altul.

Ne-am trezit târziu. 9 si un sfert. Admirat lalele lui Carmen si relaxat eu chinuitoarele gânduri ale noptii. Apoi, mi s-a aprins beculetul. 22 aprilie 1922. Da, astazi este ziua de nastere a lui señor. Cinci aniversari împreuna. Dupa ce ne-am certat de dimineata pentru ca i se parea lui ca nu va consuma nici macar micul dejun si mi-am scos ghiarele si toate invectivele de buna dimineata, capos si lenes señor, nu a avut ce face si s-a supus. Mai apoi l-am sarutat pe frunte, felicitându-l. Nu ar putea fi zilele mele senine, fara nervi la fiecare moment al zilei?!

Merg sa-i dau medicamentele. Ploaia a încetat pe moment. Ceapa verde creste. Ce placere sa privesti mladitele fragede. Rasadurile de rosii au prins sa se îngroase, desi zilele trecute am auzit ca nu ar trebui plantate în sol decât în luna mai. Muscatele de anul trecut sunt încarcate de flori, petuniile încep sa miste. Chiar si iasomia si-a revenit dupa ce am plantat-o în curte. Ploua, ploua, ploua. Si sa asculti marea în miez de noapte, ce mai nebunie.

Deci, La multi Ani, señor Tomas.

Ursuza si opaca

Am un gust atât de amar dat tocmai de superficialitatea mea. Astazi m-am lansat în a trage o pripita concluzie despre o neinteresanta afirmatie si mi s-a raspuns sec cu un:
- Ce usor tragi tu concluzii fara sa sti despre ce este vorba.
Asa este. Ma luase gura pe dinainte fara rost. Nu este pentru prima data când învat pe pielea mea ca tacerea este de aur. Noroc ca ma relationez tot mai rar cu persoane si chiar prefer singuratatea inutilei aglomeratii verbale. Daca nu ma plac pe mine este logic ca nu tare plac nici pe altii. Caut fara rezultat sa-mi umplu orele. Ploua. Señor nu are chef sa manânce. Eu... m-am înfruptat azi noapte cu înghetata de vanilie cu nuci. iammy iammy si mai apoi chiar si cu niste prajiturele. Deci, astazi o rosie de dimineata si niste sarmale extraordinare facute de Lizzie, ba si o felie de cozonac cu nuca.
Chiar, deja am exagerat pe astazi. Burtica mea va lua din nou proportii, dar cui îi pasa când e vorba de sarmalute? Si apoi azi noapte sufeream alaturi de motan pentru ca pierdea Barcelona în fata Madridului.
Deci, ofticata eu pe mine însami, am luat calea magazinelor pentru o ultima aprovizionare în vederea sarbatorilor. Ploaia si vântul ma mai ajutasera sa uit de gafa. Apoi, m-am trezit între prieteni care faceau acelasi lucru. Judecau si criticau pe altii. Chiar nu suntem în stare sa nu tragem concluzii. Îmi aduc aminte de o conversatie cu señor în care tocmai el îmi spusese ca nu vroise amici din acelasi motiv. Bârfa. Apoi tot el judeca pe toti si pe toate. O facem zi de zi. Putem oare sa traim opaci? Putem oare sa ne rupem de lume fara sa devenim ursuzi si nebuni?
Sfinte sarbatori Pascale. Cu ani în urma înca mai simteam fiorul sacralitatii acestor zile, chiar nefiind o credincioasa practicanta . Acum nu mai simt nimic. Spectacolul pasilor de la Sevilia, Malaga sau alte puncte de pe mapa Spaniei nu ma mai emotioneaza. Vad totul redus la un comercial festin. Simpatic, nimic mai mult...
...Mi-am pierdut sirul gândurilor cautând ceva interesant la TV. Asa este, nici macar nu stiu de ce mai dau glas gândurilor mele. Cautând astazi numele meu pe google, m-am întâlnit cu fostul nume al blogului folosit de ceva care vrea sa fie o retea de vânzari sau publicitate la ceva care vrea sa fie Armani Emporio. Chiar nu au imaginatie suficienta pentru a cauta alte domenii? Eu nu sunt si nu vreau sa fiu populara. Mi-a trecut si chiar ma feresc de publicitate. Ar fi prea mult sa sterg toate comentariile potrivite sau nu lasate ici pe colo. Îmi dau acum seama ca este mai bine sa nu te cunoasca si sa nu cunosti prea multa lume. Te protejezi pe tine însati si-i feresti si pe ceilalti de dezamagirea de a te fi cunoscut.

Pierdut apus de soare

pierduta în taceri

O cafea pe fuga în compania lui. Dimineata ar trebui sa începi sa vezi culori. Tonuri de cenusiu macar daca nu ai norocul unui rasarit de soare îmbietor. Nu este cazul astazi. Nu vad culori, nu simt nimic. Poate muzica din casti este de vina, poate prea multa cafea, cele prea multe tigari. Poate Pavarotti cu Ave Maria ma tortureaza în saptamâna patimilor. Prea multe pacate, prea multe pe suflet. Prea multe taceri si tristeti în multele ore ale unei lungi zile si nopti. Fug de mine însami si ma pierd în zborul lin al unui pescarus pe muzica lui Pink Floyd - wish you were here. Ma cuibaresc în bratele voluptoase ale placerii si ale minciunii. Vrem prea multe de la viata aceasta în care singura constanta este schimbarea. Sinusoidale, valuri, faleza, soare si adieri de vânt. Camasa lui uzata de asta dimineata, chipul lui angelic când apare la poarta mea, acum si dis de dimineata, sa-si bea cafeaua cu mine, mesajul din miez de zi, ... un besito... mi niña. Eu, care încerc sa-mi gasesc drumul si noi repere în viata. Vreau linistea si calmul pe care le-ai lasat în urma TA si ma regasesc totusi din nou în bratele lui. Cu furie si pasiune dominata de primare instincte. Poate ego-ul lui ranit. Astazi nu-mi este bine. Nu stiu de ce sa ma apuc. Îmi spun zilnic ca trebuie sa-mi disciplinez orele. Sa-mi fac un program, parca nu-l am si asa, impus ?! Ma refer la un program adevarat. Ore de studiu, de desen, de relaxare, de uitare. Dar pot sa-mi scot vocile din cap?!

Ieri am desenat. Schite ale aceleiasi imagini. Un far, nori, un El si o Ea, întinsi pe faleza, valuri care mângâiau rocile de la baza digului, un pierdut apus de soare. Cuvintele si mângâierile nu le puteam surprinde. Peste ele se suprapuneau linistea si pacea dintr-o alta viziune. Una calma, imperturbabila, a unei persoane care-si stapânea pe deplin spiritul si-mi transmitea din înteleapta lui cunoastere. Mi-au trebuit doua zile sa-mi revin . Si càteva dusuri reci. Revino-ti din visare, femeie. Nu este pentru tine decât o himera.

... Lenevesc. Cu picioarele catarate pe marginea fotoliului. Señor asculta ale lui emisiuni la radio. Mancarea este pe plita. Sefii au plecat în vacanta. Trebuie sa smotruiesc casa pentru vizita anuntata a celeilalte fiice a lui señor. Toate pe rând. Ar trebui sa cobor la cumparaturi, dar nu-i cine. Ma dor muschii de peste tot. Mi-am facut ieri si sulul acela de pus sub spate. Am avut zone în care abia am rezistat minutul, dar si altele în care am rezistat cele trei minute. Perseverenta nu este punctul meu forte. Bine macar ca am livrat si a doua camasuta pentru domnisoara care se va îmbraca pentru sarbatorile orasului în costum traditional. Mai am o fusta rosie de facut pentru ea, pentru Fiesta de los Toros, tot pe 24 iunie, de San Juan. O rochita pentru o prietena a lui sefa, rochia neînceputa a lui Amalia, Lizzie care vroia sa vina astazi sa-i strâmtez camasa. Multe cele. Dar toate le lasam dupa sarbatori. Mai am si perdeau de reparat dupa ce mi-a rupt-o Amalia care nu m-a sunat dupa telefonul de duminica noaptea. Asteapta sa o sun eu, probabil. Ma doare spatele. O fi din cauza vremii care este în schimbare?! Da... si pe Lizzie o înebuneste durerea de spate de câteva zile bune. Sa vedem cum facem.

Astazi ascultam muzica. Amestec de clasica cu toate cele. Asa schimbam starea de spirit. Pup la tine si la voi toate cele dragi mie. Sa fie saptamâna aceasta mai pasnica pentru voi decât este pentru rascolitul si nebuna mea de inima. Luati-mi-o si primeniti-o. Dati-mi-o înapoi noua, curata, sincera, evlavioasa. Nu sunt în stare sa ma uit anul acesta nici macar la un film cu tenta religioasa. Mi se pare ca as întina spiritul sacru al acestor zile.

La naiba cu trezitul devreme pentru ca sa-ti dai afara plamânii de dragul altcuiva

Nu am de gând sa-mi asum înca obligatiile de fiecare dimineata. Nu fac concesii astazi nimanui. M-am trezit la 7 ca sa ma fac ca alerg de dragul sefei care e apucata de mania sportului în vederea regasirii tineretii pierdute si am terminat cu plimbare labartata, dormita. Nici macar soarele nu a vrut sa ma mângâie cu câteva raze de bun gasit. Nu pare sa dea semne de vreme buna astazi. Poate e mai bine asa. Poate voi avea chef de cusut. Poate voi dormi pentru ca acum înca mi-e somn. De ce trebuie eu sa ma execut la toate dorintele celor din jur.? Marta râde isteric în baie. Señor tace, cu urechile la pânda ca sa prinda miscarile casei. Pisoiul a disparut dupa ce toata noaptea m-a lins pe nas si pe frunte, nesimtitul, nelasându-ma sa dorm. Nu ar putea doar sa se cuibareasca lânga mine si sa ma lase sa dorm.? De povestile junelui m-am cam plictisit. Te plictisesti chiar si de trubadurul care-ti cânta la ureche pentru ca ajungi la concluzia ca valoreaza destul de putin în rest. Perechile ar trebui sa se sprijine, asa se spune. Visele unuia trebuie sa fie realiste. Poate doar ce nu cred eu în vise târzii si irealizabile. Poate doar ce cred ca fiecare trebuie sa valoreze cu luciditate situatia disperata în care se regaseste si sa traiasca cu picioarele pe pamânt. Eu numai visez si numai cred în himere. Viata mi-a oferit destule susprize placute si nu am curajul sa cer mai mult. Marea este singura care nu are cum sa ma dezamageasca. Nimicnicia oamenilor este mai presus de puterea mea de întelegere. Am un gust amar numai gândindu-ma la apropiata vizita a celeilalte fiice a lui señor. Meschina si rautacioasa pâna în pânzele albe. Mai multa cred ca nu puteau pune în sânul unei familii. Noroc ca nu vine si sotul, pentru ca-si pedepseste parintii cu neprezenta de mai bine de doi ani. Bine de mine pentru ca altfel nu ar înceta sa insulte pe toti si pe toate popoarele, inclusiv pe a lui.
Frecat eu ieri la geamuri si pereti în casa sefei. Facut plaja cu si fara ea, înotat ceva si facut chiar si câteva abdominale cu picioarele catarate pe marginea piscinei. Apa, rece ca naiba, dar te obisnuiesti. Mai apoi certat cu señor care refuza sa manânce. Plecat la San Carles în compania lui musiu la dentist. Si gura nu-i mai tacea lui june. Ma bombarda cu ultimele informatii din lumea stiintei. Vizionase documentarele pe care i le coborâsem cu teoriile lui Stephen Hawking. Omul când nu are de lucru se documenteaza si apoi ma bombardeaza cu teoria gaurii negre si a generatorului de particule. Sincer, momentan nu ma intereseaza teoria crearii Universului. Când stiu ca am atâtea de facut prin casa nu ma pot concentra. Astept sa plece Marta. Apoi am sa ma ocup de señor. Mai apoi voi da o raita cu sefa prin oras. Cu trebusoare. Lizzie m-a chemat cu ea la târg dar parca griul de afara nu ma îmbie sa mai stric bani pe toale.
Mi-am umplut gradina de rasaduri. Mai putine decât anul trecut. Petunii si muscate, fucsii si alte flori. Ba a trebuit sa le plantez si pe ale lui sefa pentru ca unghiile mele nu sunt date cu gel. Adorm în fotoliu si as vrea sa nu ma mai trezesc nicicând, daca s-ar putea.

Mierda...

Un sfârsit de saptamâna de rahat. Stiu, nu s-a terminat. Dar este destul ca am un gust amar care se va lasa simtit multa vreme. Ma gasesc la mijloc. Între doua persoane apropiate mie, care s-au certat. Una dintre ele mi-a dat de înteles ca nu pot sa fiu cu fundul în doua luntre. Asa este. Adevarul este undeva la mijloc. Niciunul nu are dreptate. Nici nu pot sa le spun deschis parerea mea. A trebuit sa aleg prietenia de lunga durata. În fapt îmi dau seama ca nu as avea nevoie de prietenia niciunuia dintre ei, dar sunt destule circumstante care ma obliga sa tac si sa accept ca am nevoie de una din ele. Multa vreme am considerat ca e mai bine singura. Persoanele ma obosesc, asa cum sigur si eu plictisesc si obosesc pe altii. Din acest motiv sunt retrasa în lumea mea superficiala. Daca vrei sa vezi dincolo de aparente inevitabil ajungi sa te scârbesti. Mi-e scârba de mine d-apoi de ipocrizia celorlalti.
Apoi alta tura de ipocrizie de înghitit astazi si uite asa ajung sa-mi fie greata si sa ma gândesc la mâncare. Am nevoie de un pic de albastru de mare. Am nevoie de aer. Copiii m-au lasat dadaca si la catelusa lor care plânge pentru ca nu o bag în seama. Hai sa ma ocup de ea pentru ca ma priveste cu niste ochi mari plângaciosi. Señor doarme, purcelul se rumeneste în cuptor, Marta zâmbeste prietenilor ei închipuiti, iar mie îmi este o greata teribila de persoanele din jurul meu. De toate, fara nici o exceptie.

Quien te manda?

Mai simt si acum briza marii pe chip. Culcata cu capul în bratele lui ne bucuram de ultimele raze jucause ale soarelui. Ma mângâia si-mi proteja fata. Ma învaluia cu calda lui privire. Ma îmbratisa si ma alinta. Taceam si ascultam valurile care se spargeau la picioarele farului.

Îl cautasem cu privirea la iesirea de la cabinetul cumnatului sau. La un moment dat ma fluiera dintr-o directie neasteptata:
- Intrasem la un constructor. Te-as fi dus si pe tine cu mine dar mi te-ar fi furat. Asa ceva ar fi de tine, unul bogat.
- Crezi ca unul bogat mi-ar putea darui ceea ce-mi daruiesti tu?!

M-a târat dupa el pe toata faleza. Kilometri întregi. Numai ca sa-mi arate o cladire în constructie, abandonata la faza de structura:
- Visul meu a fost sa cumpar aceasta cladire în caz ca as fi reusit sa ma lansez în lumea muzicii. Uite... cât spatiu. Mi-as fi înjghebat un studio de înregistrari într-o parte a casei. Toata ar fi fost numai sticla. As fi avut vedere la mare si as fi compus fara oprire. Uite la mansarda de la cladirea de alaturi. Vezi sevaletul? Te vad acolo, pictând, draga mea.

Ma alerga cu gesturi incitante. Ma atingea în trecere. Eram doi îndragostiti carora putin le pasa de privirea trecatorilor. Degetele mele treceau usor peste camasa lui, ìn sus pe ceafa si apoi se pierdeau în claia lui de par. El îmi fugarea suncile ascunse în blugii strâmti. Mda... îmi pusesem pantofii noi, fara toc. Ca sa fiu mai scunda decât el, cocosul. Câte o cafea si o briosa pe malul marii. Apoi fuga înapoi, acasa, în oraselul nostru, unde ma astepta sefa care facuse companie celor doi. Ce zi de nastere stearsa pentru ea. Nici macar nu a dus-o seful la un restaurant. Doar C. ce fusese sa-i cumpere din partea noastra un cadou, dimineata.

Vroisem sa scriu si zilele trecute sa ma lamentez de trista soarta a unei amante care se multumeste cu firimituri. Dureroasa fericire furata unei altei femei. Orele pe care mi le dedica nu sunt niciodata suficiente. Serile de amor pasional sunt prea putine, chiar daca sunt aproape seara de seara. Se termina cu un dus sau cu o ora dormind unul în bratele celuilalt. Dureroasa despartire în fiecare seara. Pentru mine, pentru ca el abia asteapta sa-si petreaca timp si în compania fetitelor lui.

Stai si analizezi situatia încercând sa gasesti raspunsuri si sa stabilesti limite. Pâna unde sa lasi sa te domine sentimentele. Cu cât mai mult încerc sa ridic ziduri care sa ma protejeze cu atât mai mult se straduieste el sa le darâme, surprinzându-ma cu caldura lui sufleteasca. Cu cât sunt eu mai vulnerabila cu atât ma îmbratiseaza el mai cu ardoare. Sunt epuizata de amorul lui bestial. Si totusi, zi de zi sunt în transa din momentul în care suna la poarta pâna când pleaca în sunet de claxoane. Am ajuns sa depind de el ca de un drog. Am descoperit placerile vinului dulce de Malaga si efectele lui. Ma domina ca un demon. Când încerc sa ma apar de el îmi suiera taios în urechi:
- Taci, esti femela mea. Îmi apartii. Esti viciul si pasiunea mea. Toata viata mi-am dorit o femela care sa-mi faca fata si sa ma incite ca si tine.

Ma devoreaza, ma contorsioneaza si mai apoi cadem epuizati. Nimeni sa nu faca ca mine daca nu vrea sa traiasca la maximum pasiunea. Seri de dans, cine romantice la lumina lumânarii, dansuri erotice, pielea lui alba, tatuajul de pe umeri, jucausele lui mângâieri de copil care nu vrea sa se maturizeze. Gelozia lui de neìnteles. Kilometri pe sosea cu mâinile înlantuite. Fericirea de pe chipul lui când ma duce în locuri necunoscute. Nu puteam sa cunosc eu un barbat de 39 de ani cu maturitatea unuia de 50? Nahhhh... Traiesc visul oricarei femei. Care nu si-ar dori ca iubitul sa-i cânte în urechi, pe malul marii?! Care femeie nu ar dori sa-si aiba dansatorul de streaptease la picioarele patului?! Seara de seara. Norocul meu este ca señor s-a obisnuit cu prezenta lui. Se cere în pat imediat ce schimba doua cuvinte si nu ne-ar fura nici o secunda în plus. Sefii care ma pregateau pentru romantica cina de ziua mea de nastere. Seful care îmi oferise plantuta lui de ficus ginseng... înca nu stiu cu ce scop, pentru ca el nu are nevoie de afrodisiatice. Unde ma prinde acolo ma dezbraca. Cât va dura?! Ma cearta când ma întristez ca nu-l voi avea alaturi peste ani si ani:
- Nu umbri clipele frumoase pe care le traim împreuna. Tu esti pasiunea mea. Acasa nici nu pot sa fac amor cu sotia mea, desi are un corp si un chip de copila de 25 de ani. Nu ma aprind si gata. O iubesc si totusi. Ea este rece si îi lipseste pasiunea. Iar eu nu functionez daca nu sunt dorit si incitat. Parca ea ar avea vârsta ta si invers.
- Nu sunt prea impetuoasa, dragul meu? Zilele trecute spuneau într-un program ca la pierderea kilogramelor creste libidoul. Nici numai stiu cum sa ma calmez.
- Nu... e perfect. E numai cum trebuie. Te-am lasat bolnavioara, draga mea?!

Ma întreaba dupa. În timp ce facem amor uita sa ma menajeze. Nici nu as vrea. Doar nu sunt proasta. Trebuie sa am parte de placutul lui supliciu. Atâta doar ca dupa ce-mi revin am o pofta de mâncare teribila si chiar daca încerc sa ma dau doar la furaje... tot mâncare se numeste.

Ieri s-au împlinit 10 luni de când suntem împreuna. Cu bune cu rele, au fost cele mai intense din viata mea. Sentimentele noastre sunt pe zi ce trece mai profunde. Trebuie sa facem si compromisuri dar asa este în orice relatie. Eu trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea ca la un moment dat se va termina. Îi caut defectele si analizez la rece comportamentul lui duplicitar cu intentia de a-i diminua puterea de seductie . Nu pot. Nu vreau. E destul sa-i vad zâmbetul de pusti smecher si ma topesc. Si apoi îmi saruta mâna cu atâta tandrete. Si buzele lui îmi sorb tot nectarul buzelor mele. Cum sa pot sa pun capat unei asemenea povesti de dragoste?! Îmi sunt un calvar orele departe de el.

În noaptea zilei mele de nastere îmi trimitea în primele minute dupa miezul noptii mesaj. Felicitari, cariñito,îti trimit un sarut dulce ... si la final :
Esti ca si vinul!
Eu... singura si ciufuta în vârful patului...:
- Asculta! Chiar si un vin tânar ca si tine se transforma în otet daca nu este bine îmbuteliat. Pupicii tai de departe nu-mi spun nimic, cariñito.
Raspuns: Bine. Ajung dimineata la prima ora sa ti-i dau pe viu. Cu gust de otet!
Raspuns la mine: Un simplu Te iubesc îmi pica mai bine!
Raspunsul lui, la care eu nu m-am mai sinchisit sa raspund:
- Stii ca te port în inima mea. Viata este facuta din momente triste dar la fel si din clipe foarte dulci. Aminteste-ti de ce este mai frumos si zâmbeste. Este viata însasi. Es tu mejor momento!

Mda. Ma irita sa-mi aduca aminte de vârsta mea. Dimineata l-am luat pe señor la întrebari si mi-a spus ca faptul ca m-a comparat cu vinul vechi...este o comparatie foarte de bun gust. La fel au spus si sefii. Dar eu l-am facut sa-mi plateasca scump impertinenta. Trei partide de amor pe ziua aceea. Bestial. Dupa prima...contra cronometru desi stiam ca ma astepta de minute bune sefa, eu am plecat în oras la plimbat sunci si holbat ochi prin magazine. Întors eu cu un babyroll... alb, numai dantelute. Musiu trecut pe la mine, lasat un aranjament floral, cu crini reali cu un biletel cu dulcegarii si dulciuri pe care sa le manânc (ca sa ma îngras) care cica sa-mi îndulceasca viata. Zâmbeste, este cel mai frumos moment al tau. Pupici C. Te iubesc mult.
Asa mai vii de acasa, îmi spusesem eu. Mesaj din partea mea, textul pe maghiara al unei melodii... ca sa-i fac în ciuda.

Trecute câteva minute era la poarta mea, jucaus, sa ma întrebe ce însemnau cuvintele. Tradus si primit eu din nou dulci mângâieri terminate cu o alta epuizanta sublima partida de amor, dincolo de limitele suportabile ale orgasmului. Pentru amândoi. Ritm cardiac accelerat, de am crezut amândoi ca lesinam la sfârsit. Plecat junele dupa ce i-am spus ca nu vreau sa ma scoata la restaurant ci prefer sa-mi gateasca el în seara aceea.

Am ramas ca vine la noua si jumatate. Stiam ca va întârzia pentru ca venea de la repetitiile din orasul vecin si niciodata nu este punctual. Sau vine prea devreme sau întârzie minute sau chiar ore în sir. Asta-mi trebuie mie?! . Am preparat eu cina, am pus masa. Dichisuri romantice primite de la sefi. Fata de masa, cupe, lumânari, ornamente. Sefii râdeau de mine si ma sfatuiau, cica. Seful... trebuia sa mergi la un restaurant select... Hm... eu stiam ce stiam. Nu aveam de ce sa pierd timp pretios pe la localuri. Avem timp de alea altadata când vine mai devreme.
Cam dupa o ora a aparut si el:
- Esti rapitoare, draga mea. Ai fost la coafor?
Mi-am pus rochita neagra, scurta, ciorapi negri, doar pe picior, sandale negre cu toc si lenjerie mov. Am mâncat, ne-am sorbit din priviri si din cupe cu rosu vin de Malaga. Mi-a mai dat un cadou. Un telefon mobil:
- Nu trebuia, dragul meu. M-ai rasfatat prea mult zilele acestea si apoi trebuia sa-l faci cadou fiicei tale.
- Îl pastrez pentru tine de ceva de timp. A pus mâna pe el fiica mea într-o zi dar i-am promis ca am sa i-l schimb si pe al ei mai încolo. Tu meriti mult mai mult decât atât. Nu-ti place? Vrei sa-ti cumpar altceva?
- Nu. Ai cheltuit si asa prea mult. Si apoi nu-mi convine sa stiu ca acasa ai frigiderul gol si tu-ti dai banii pe luxuri. Cu banii de pe flori, umpleai frigiderul.
- Viata trebuie traita si trebuie sa te bucuri de toate aceste momente deosebite. Daca nu te rasfeti nici macar în ocaziile speciale totul se reduce la rutina si cenusiu. Ma faci fericit, draga mea. Si apoi acasa nu le lipseste strictul necesar, niciodata.
Am dansat si iar s-a dat la mine.
- Un pic de mov. Hm... esti dulcea mea nebuna seducatoare.
Cine vorbeste? L-am tras dupa mine la etaj si ne-am iubit în semiîntunericul dormitorului. Ore. A plecat pe la doua noaptea. Nu înainte de a-mi pune în functiune telefonul. Cu jucausa si copilareasca fericire ca a reusit sa-mi faca de neuitat acea aniversare.

Da. Zilnic îmi spune aceiasi lucru, la despartire:
- Quien te manda?
Adica, latinii astia au atâta nevoie sa stie ca esti în puterea lor? Cine îti porunceste? Haha...
Pe moment îti las iluzia asta, dragul meu. Câstigata sunt eu. Cu cât te umfli tu mai tare în pene cu atât esti mai tandru si mai iubaret. Gaina asta batrâna te lasa fara vlaga dar si tu pe ea. Si ce este mai placut pe lumea asta decât amorul de buna calitate ?!
- Tu-mi poruncesti dragul meu. Tu...

Mai blond ...

Împlinesc mâine 49 de ani. Trebuia sa-mi fac cadou o vizita la coafor. Ma simt interesant de bine în pielea mea. Este o stare de imbecilitate indusa de lene. Nu ma simt o pustioaica tâmpa. Experienta de viata m-a ajutat sa pot privi detasat. Nu cred în nimeni si nu ma mai învinovatesc de nimic. Totul este ipocrizie ieftina în jurul meu si în interiorul meu. Nu poti sa-i spui pe nume pentru ca sa nu ofensezi prea sensibile vanitati. Ma uit în oglinda si-mi spun: ai ajuns cu un pas mai aproape de sfârsitul drumului. Nu ramân multe dupa tine. Nu vei lua nimic cu tine, pentru ca nu ai nimic.

Ma prostesc în fata camerei foto. As râde...dar nu am cu cine sau de cine.
Bilantul unei zile încetosate: prânz copios în compania copiilor mei, cadou de la sefa, peste asteptari... doua inele ( safire, smaralde, briliante... turmalina) si... urmeaza un parfum... pentru ca astazi la prânz au întrebat-o la restaurant cum se numeste parfmul ei...asa ca si mie trebuie sa-mi daruiasca mâine unul)... povesti timp de aproape 3 ore cu fratele si cumnatica mea, povesti cu TINE si ceva mai multe toane decât de obicei de ale lui señor. Per ansamblu tutto va bene. Cosi, cautam noi un film, casa s-a linistit, personajele s-au cuibarit în patuturile lor si eu va trebui sa rezist tentatiei tortului din frigider (pe care între timp l-am înjumatatit cu sefa, asta ca sa se mai îngrase si ea un kg nu numai eu. Nici astazi nu pot sa fiu mai buna la inima?! Se pare ca dracusorii din mine stau vesnic la pânda si nu ma lasa sa inspir frumusete si bunatate. Dar nici ea nu a fost cu mila la mine si m-a facut sa ma trezesc duminica dimineata pentru jogging, bata-l cucu de jogging) Acum... eu ti-am promis ca daca ma superi destul... am sa ma las de fumat. Deci, fa-ti datoria, fa-ma cu ou si cu otet si ameninta-ma cu chinurile infernului, numa sa nu-mi doresti sa ajung baba batrâna, pacoste pe capul norei mele. Zau... mai bine mai lasa în pace sa fumez si sa mor tânara si nelinistita. Poti macar sa-ti imaginezi ce pacoste de baba as fi?!