M-am trezit mahmura. Nu am baut cine stie ce , dar nu am putut adormi aseara dupa ce m-a vizitat pentru zece minute. Erau aproape miezul noptii si EL trebuia sa-mi aduca piesele terminate desi iar mergea la urgente cu cea mica. Ma întrebam eu ce l-a mânat la mine? Doar putea sa le aduca pe dimineata. Nu conteaza. I-am spus de cei trei noi clienti de la No volem cap si mi-a tinut din nou lectie de marketing. Mult nu am avansat ieri. Trei pantaloni, o vesta de strâmtat pe un corp foarte dificil (sâni debordanti, fusta pe sub burta, mai lunga în spate, vesta ar trebui sa fie mai scurta în spate si cum nu mi se potriveste la privire, prefer sa o mai chem la o proba pe domnisoara).
Satisfactia mea cea mai mare este ca toti clientii ies super încântati. Este rasplata cea mai mare. Cei de aseara, care dupa parerea mea au cel mai haios costum, au ramas uimiti ca mai pot accepta si alte comenzi în afara lor. au spus ca-mi mai vor trimite amici disperati. Ma lansez gagicilor. Nu are rost sa va spun ca aceste costume au dungulite fucsia puse pe material argintiu. Pe cele patru piese laterale, rotunjite. Deci tai fâsii de 4 cm, le îndoiesc pe laterale si la transform în bentite. Apoi aplicate din doi în doi cm. As putea sa fac chapuza cum se spune pe aici. Adica sa le tai la 2 cm si sa le lipesc. Dar eu nu stiu sa fac porcarii. Asa ca construiesc materialul dungat. Clientii super încàntati. Pustiul mic, nepotul celor doi, este microbist. Fan de al Madridului. Dar am zis ca nu ne vom certa din atàta pentru ca oricum sunt jucatori si ai nationalei spaniole si nu se poate fara unul si altul.
Mi-a trecut oboseala. Sunt la a doua cafea, am dansat cu Marta de dimineata pe muzica de la 40principales si mi-am unduit soldurile si mi-am dezmortit umerii. Astazi am sa-l pun sa-mi faca un masaj cu voltaren, daca nu, fac greva. Sunt în transa. Ma încânta piesele care ies de sub màinile mele. Provocarea este la maximum. Banii la minimum. Iar mi-am cumparat bijuterii pe care trebuie sa le platesc la salariu. Medalionul acela superb cu capul de cal cu pietre, pe care fiul meu l-a si însusit imediat. Norei mele un superb lantisor cu un medalion fantezii cu pietre la vârful evantaiului. Mie, un alt inel, doua bratari si alte doua perechi de cercei. Cu asta am terminat achizitiile. Ultimele. Tentatia a disparut. Enma le-a dus pe celelalte la bijutier si asa nu voi mai fi tentata. Mai vroiam eu niste lantisoare de pus la glezna si acum îmi pare rau. RAU... Bratarile mi se lovesc de tastatura. Este o senzatie placuta. o femeie este îmbracata cànd poarta bijuterii. Diamante nu pot sa-mi permit, dar tot am niste briliante minuscule ici pe colo. Si mi-a dat Enma niste superbe bijuerii din argint. Cu pietre verzi. Piese uriase. Da ...am sa le port cu placere la vara. Deja simt briza marii, o rochita vaporoasa si inelul acela urias cu cercei la fel de voluminosi. La munca Giulia. Ai terminat cu señor si trebuie sa te apuci de cusut.
Dar din dar
-
Oameni dragi, stim cu totii ca exista multi oameni cu probleme, fara
posibilitati materiale, cu copii bolnavi. Toti stim cel putin cateva
cazuri. Unii poat...
Hace 9 años
"Daca intr-o zi ar sta Gutza pe un bloc si ar ameninta ca se sinucide, 95% din populatia romana ar plange si l-ar implora sa nu sara. Daca esti printre cei 5% care ar lua o punga de popcorn, o sticla de cola rece, te-ai aseza relaxat pe un scaun si ai striga: "Sari ma, n-ai tupeu!", apasa pe butonul cu degetelul in sus."
ResponderEliminarCat de tare mi-a placut chestia de mai sus. Apasa pe "play" si asculta Vali Sterian: le zice de pistoale si de pumnale. Pistoale... :)
O zi buna, ca sa zic asa!!!
http://www.youtube.com/watch?v=kVRbCQc8I5E
Te dai si tu la pistoale, haiducule? Umorul tau este foarte fin.
ResponderEliminarNu ti-am raspuns la chestia cu 5% . Mama se tot sinucidea în copilaria mea agitata. Lua câte o cutie de barbiturice si apoi la urgente, lavaje stomacale si iar internari la psihiatrie. Mi se trage de atunci rautatea. O rugam ca daca o face sa o faca bine. Eu am încercat o data. O sticla de Napoleon, o cutie de pastile, lame care nu taiau si dracului nu mi-a fost sa mor. Nu taiau nici lamele, nici medicamentele nu mi-au facut nimic, de brandy, cu care nu eram deloc obisnuita ce sa-ti mai spun? Acum eu cred ca numai daca m-as arunca în gol de la etajul douazeci mi-ar reusi. Ma bucur sa stiu ca ai sta pe acoperis cu mine, sa-mi mai spui un banc bun. Ma doare sub umarul stâng. Ma misc càt pot pe ritmurile muzicii. Îmi trosnesc oasele, dar degeaba. Si-am facut si o baita în vana cu apa fierbinte. Unde esti , vraciule?
ResponderEliminarAaaaa, deloc! Nu sunt adeptul armelor decat in caz de neaparata nevoie. Uneori insa sunt fermecat de notiunea de "multiuso". :))
ResponderEliminarUnde sunt? Ascut lame! =))
ResponderEliminar