Obisnuiesc sa evadez duminicile pe la ora asta din casa. Cu sau fara Enma. E soare, cald si ar fi tentant. Poate îmi voi da chiar niste suturi în fund sa ies sa vad marea si pescarusii. Dar sunt în transa. Ascult Vangelis la nesfârsit. Cucerirea Paradisului. Muzica ma poarta peste màri în zbor. Din înaltul cerului cobor în picaj peste luciul apei. Sunt un pescarus în cautare de hrana. Doar ca hrana mea sunt culorile. Am sa ma umplu de ele si am sa las sa iasa culorile curcubeului din toti porii mei. Pret de o clipa am sa luminez vietile anoste ale celor din jur. Mai apoi am sa dispar si nu vor sti ce a fost. Nu vor auzi nici muzica celesta, nici trâmbitele raiului, nici urletele infernului. Îsi vor continua linistiti masa de prânz simtind doar o usor fàlfàit de aripi. Voi fi ars pâna cànd vor ridica ochii spre albastrul senin al cerului. O pana va ateriza pe o terasa. Vântul o va purta prin praful caldarâmului. Va ateriza în camera mea, asa cum a aterizat aceasta pana pe masa mea de birou. Si atunci am sa ma întrupez din nou. Voi calca abia simtit prin casa pâna când carnea mea va prinde consistenta. Voi renaste poate mai înteleapta. Poate nu voi mai cauta în zadar pacea launtrica. Poate voi renaste fara tainice dorinte. Poate nu voi mai sti zbura. Voi fi doar un gând rebel...
Imi place tare mult imaginile.
ResponderEliminar