Costume interesante

Unde sa o îmbraci? Este pentru cercuri sofisticate, cina într-un restaurant elegant, unde eu nici furculita si cutitul nu as sti cum sa le manevrez elegant. Pot însa sa o fac Enmei care s-ar bucura de ea. Asta dupa ce terminam cu de-ale Carnavalului provocari.


Costumul de la Carting
Costumul de la comparsa Patriciei...nu stiu cum se numesc

Pentru tine l-am deschis din nou. Am sa reusesc sa-l si primenesc. Fac curatenie în blog, încerc sa restabilesc prioritatile. Trag toti de mine. Unii ma critica, altii ma adora, altii asteapta ajutorul meu. Altii vin sa-si gaseasca un umar pe care sa-si verse lacrimile. Eu caut pe altii care sa ma scoata din imbecila stare euforica în care ma balacesc.

Doua cuvinte schimbate cu nora mea. Au un catelus... Vor avea cu ce sa-si manânce nervii. Motanul meu care a disparut iar, de doua nopti. Señor care nu da semne ca s-ar trezi. Marta care râde de mine pentru ca dansez pe muzica lui Rihanna- Only girl in the world. Da... dansez de dimineata, pentru ca am noroc de un serviciu care îmi proportioneaza un salariu mai mult decât decent. Am noroc ca sunt asaltata de clienti, ceea ce ar însemna înca un salariu pe luna. Asta daca as putea sa cos càt ar fi nevoie. Dar sunt foarte multe ore în care nu o pot face. Orele pe care le petrec cu señor în bucatarie, orele de curatenie, care ma storc de energie, coborâtul în oras la cumparaturi si altele petrecute cu prostioare. Amalia, care ma acuza ca sunt obsedata de bani si de investit în casa aceea. Desi stie ca lunile din urma nu am mai facut-o. Dar nici cu bani nu am ramas. Mare parte din investitiile facute în bijuterii le-am facut cadou la copii. Bine... am ramas cu destule si mai am de platit unele. As mai cumpara... Vom vedea. Acasa sunt cam suparati pentru ca i-am neglijat financiar. Lizzie care-mi povestea de tristetea de pe chipurile cunoscutilor ei. M-a impactat mai ales vestea ca fratele ei, care-mi este foarte drag si-i datorez locul de munca al fiului meu este disperat si zilnic la sapte dimineata este pe strazi in cautare de munca. Mi-am adus aminte de fata LUI, cu saptamâni în urma. Aceiasi disperare mascata sub un surâs. Macar LUI am putut sa i-o schimb oferindu-i posibilitatea unui infim câstig. Cum zicea A... sa-si càstige banii muncind cu demnitate. Ma rog...asa ar trebui, dar nu si-a luat înca foarte ìn serios rolul. Nici nu are cum, pentru ca este un domeniu nou. Nu este usor sa te obisnuiesti cu foarfeca dupa ce ai taiat gresie si faianta. Si apoi parca vorbim limbi straine. Eu explic, îi notez si totusi ma suna ca sa ma întrebe ce si cum. Asta dupa ce luni mi-a facut un fulg de nea cu patru brate desi i-am dat si desenul si fotografia. S-a enervat pe el si s-a razbunat pe mine. Asta este. Numai ¨convietuirea¨ sau munca alaturi scoate la iveala defectele sau calitatile unuia. Deci sunt pe ultima suta de metri în aceasta relatie obositoare . Sti ca ma plictisesc de mine însami, darmite de cei din jurul meu.

Señor se simte foarte neglijat. Nu se plânge dar aud suspinele lui resemnate si vad privirea lui pierduta. Încerc sa împac si capra si varza, dar nu tare-mi reuseste. Îmi promit sa ies din casa. Uita, si acum ar trebui sa merg la gimnastica, la 10:30, dar am sa amân din nou. Daca ies din casa greu ma apuc de cusut. Si problema este ca nu fac croitorie de serie. Ieri am facut un costum de baiat, de la o anumita comparsa. Astazi vreau sa fac cel mai frumos costum, al Patriciei, nepoata lui señor. Ieri mi-a aparut o domnisoara de la Carting... alt model. Cei 8-9 de La Colla...înca nu au aparut. Îmi vin saptamâna asta 5 de la Tot a orri... (4 baieti si o fata) , dar macar astia deja merg ìn serie. Am terminat 8 costume de la ei, asa ca-mi sunt cunoscuti pasii. Mi-au prins bine exercitiile facute anii trecuti cu taioarele lui sefa, asa ca nu-mi vine greu sa unesc bucatile care aparent nu se potrivesc. Sefa are niste colege la scoala care numai nu-si dau seama cum se unesc tiparele. Sunt una ¨manita¨.

Update: 10:10 Între timp ne-am povestit cu Amalia si cu señor în bucatarie. Ma tot bate la cap cu croitoria de alta costura, pentru bogatani. I-am aratat modelele pe care le fac si m-a iertat pentru ca am preferat sa ma distrez cu masina de cusut si nu m-am dus la ora de dans cu ea, martea cea a trecut. Dar eu aveam de livrat pe miercuri cele trei costume amânate timp de o saptamâna din cauza sarbatorilor, a escapadei mele la Barcelona si a vizitei lui Anto. Asa ca am primit iertarea lui Amalia cu conditia sa-i fac rochii frumoase care sa o avantajeze. Asa am sa fac draga mea.

Terminam micul dejun cu señor si hai la noi provocari. Fetele îsi fac planuri de viitor pentru mine. Cum creierul nu-mi functioneaza bine trebuie sa ma axez pe manualidades, adica îndemânari. Adevarul este ca mie îmi plac lucrusoarele palpabile. Rochite, accesorii. Satisfactia si încântarea fetitelor când se îmbraca cu costumele facute de mine. Pup la voi.

Am o obsesie... rochia din vitrina de la Valentino. Neagra, eleganta, sofisticata.

Draga mea anonima preferata. Spuneai zilele trecute ca-mi traiesc viata la maximum. Ca si cum fiecare zi ar fi ultima. Nu pot trai decât asa. Am nevoie de extreme, chiar si în singuratate. Urletele din interiorul meu nu le aude nimeni. Vocile din capul meu nu se opresc. Tacanitul masinii mai acopera din ele. Si apoi regula aceea cu cui pe cui se scoate probabil ca am sa o aplic.

Oscilez între sentiment la maxim nivel, dar atât de dureros de acceptat si complacere în balaceala instinctelor animalice... ESTI atât de aproape si totusi atât de DEPARTE.

TU esti lumea culorilor... marea verde, zborul pescarusilor.

Update 11:15 Terminat cu señor în bucatarie. Pe sâmbata m-au contactat cei de la La Colla. Tipare si 8 comenzi. Deci am 40 de zile si pe moment cam 18 costume anuntate, care nu si-au aratat ochisorii pe aici. Asta pe lânga cei care vor aparea pe ultima suta de metri. Scadem duminicile si ramân 33 de zile. Mai putin de doua zile pentru un costum. Nu e de jucat pe blog, Giulia. Un sut în fund si la treaba. Nu are rost sa pomenesc de micile reparatii care mi se acumuleaza în dulapuri. Acum cos niste chestioare la pantaalonii lui A... si voi pune un fermoar la altii. Dar astea sunt doar maruntisuri care-mi consuma timp valoros. Se rezolva totul cu un zàmbet si niste pasi de dans. Fara nu se poate.