... Fost-am noi la Barcelonaaaa....

...Fost-am noi la Barcelona. Zis-am io la baciu Augustin sa nu mearga acasa cu amintiri doar de la marea cea mare si de la castelul din Peñiscola. Asa ca propus eu la el o vizita în cea mai cosmopolita metropola a Europei. Am avut norocul sa ne fie ghizi doi rafinati cunoscatori ale locurilor cele. Trezit devreme, pus eu adidasi si blugi de hoinarit si dusi am fost. Prieten drag... NE-AI LIPSIT!!! Si Anto spune la fel: ¨El scrie LITERATURA!!!¨ Nimic mai mult. Deci, daca ai mai fi fost si tu acolo, mi-ar fi fost imposibil sa supravietuiesc. SINCER, la întâlnirea cu ANTO... m-a apucat o tahicardie si nu m-au lasat palpitatiile multe, multe minute în sir. O bomboana mentolata si mai apoi alta, si la un moment dat am uitat de ea. Prea eram eu fericita si stiti, asta poate chiar sa te si omoare. Pe o banca, Augustin privind la minunatele turnuri ale Sagradei Familia. Ramas el hipnotizat de detaliile si informatiile oferite. Deh, ce noroc pe capul meu ca te-am cunoscut draga mea. Mai am multe de învat de la tine.







Zburdat eu pe bulevardele acestui minunat oras. Ati fost cu mine, dragele mele. Toate cele dragi sufletului meu naravas. Nu am cum sa postez toate fotografiile. Nici nu au iesit bine, fiind luate majoritatea în mers. Aparatul de fotografiat al fiului meu a facut nazuri la schimbarea bateriilor asa ca am pierdut câteva zeci de instantanee. Nu conteaza. EU, am avut una din cele mai frumoase zile din viata mea ( cea mai frumoasa ramâne ziua în care s-a nascut fiul meu, asta nu se va schimba niciodata,dar ACEASTA a fost pe aproape, poate veti întelege si de ce).






... Am pupacit-o pe Anto, una din cele mai dragi si sensibile fiinte pe care am întâlnit-o prin intermediul virtualului. Realitatea depaseste virtualul. Regret doar ca nu am avut ocazia sa ne vedem pâna acum. Astept acum sa ne revedem aici, mâine, la mine, desi as prefera sa-mi petrec zile si saptamâni hoinarind în compania ei prin Barcelona.

Ghidul meu a fost foarte ocupat cu fotografiatul si chiar cu filmatul. Cuscrul înca nu si-a revenit din reveerie. Abia asteapta sa mearga acasa sa se laude cu ce femei frumoase a avut ocazia sa se plimbe pe ici pe colo. În gluma a spus ca merge acasa, vinde porcul si vaca si se întoarce la noi. Dar si noi am spus ca tare ne-am duce sa vedem padurile de acasa si sa facem o lunga plimbare la cules ciuperci.
Antoaneta ne-a dus sa vizitam aceste superbe edificii : Casa Asia, La Pedrera, Hospital de la Santa Creu y Sant Pau, Rambla Catalunya si o foarte selecta cafenea (poze mâine) dar si EL, ne-a dus sa vedem Sagrada Familia, Portul cu Maremagnum , Rambla, partea de sud, cartierul Gotic si Palau de la musica.



... Sublime ore. Vazut rasarit de soare în bratele LUI, din masina. Pierdut eu în EL si el în mine. Ascultat eu pe EL si el pe mine. Promis noi sa nu ne ranim. Gândit eu: ¨ promis eu de multe ori... multe. Si mie, si altora. Hotarât sa nu mai analizez doar sa traiesc clipa.
Acum un an... îmi promiteam... si nu m-am tare tinut de cuvânt. Astazi... da ASTAZI. Îmi spunea:
- Nu te-as parasi decât daca ar trebui sa ma întorc în tara mea.
... Ma uitam la EL si ma întrebam :
- Acesta este barbatul care m-a oprit pe strada? Ce s-a întâmplat între timp? Ce l-a facut sa mi se deschida, ce m-a facut sa-l aleg pe el în final ? Ca doar eu nu l-am cautat în multime.Si nici el nu m-a cautat. Ni s-au intersectat drumurile într-o buna zi. A alergat înspre mine pe strada. Eu stiu de ce. RADIAM în ziua aceea. Eram SINGURA si totusi FERICITA. Avea nevoie de puterea mea. Eram pe tocuri si càlcam apasat. Asa cum o fac si acum. Si nici ca-mi pasa pentru ca viata în sine este FRUMOASA. Astazi am mai gasit un reper care sa ma faca sa doresc sa traiesc, sa fiu curioasa. Arhitectura. Uitasem pentru un timp ca o cladire poate sa fie poezie. Ca poate sa fie la fel de frumoasa ca si natura. Am mai gasit un punct de sprijin si mi-am aruncat un fir de paianjen. Si mi-am adus aminte de ce îmi place forfota oraselor mari si de ce am crezut ca mor în oraselul acela plictisitor din Italia. Nevoia de decibeli, de adrenalina, de provocare care sa-ti puna sângele în miscare.

... Aseara ascultam împreuna cu EL poezii. Neruda. Mai apoi i-am pus clipul cu cele patru legi ale spiritualitatii indiene.

Prima zice asa:

¨Persoana care soseste este persoana potrivita¨

Adica nimeni nu ajunge în viata noastra la întâmplare, toate persoanele care ne înconjoara, care interactioneaza cu noi, sunt acolo dintr-un motiv anume, ca sa ne ajute sa învatam si sa înaintam în fiecare situatie.

A doua lege zice:

¨Ceea ce se întâmpla este singurul lucru care putea sa se întâmple¨

Nimic, dar nimic, absolut nimic din ceea ce se întâmpla în vietile noastre nu putea sa fie de alt fel. Nici macar cel mai nesemnificativ detaliu. Nu exista: ¨daca as fi facut respectivul lucru... s-ar fi întâmplat respectiva chestie....¨. NU. Ceea ce s-a întâmplat a fost acel unic care putea sa se întâmple si a trebuit sa se întâmple asa pentru ca sa putem învata aceasta lectie ca sa putem continua. Toate si fiecare situatie în parte care apare în vietile noastre este perfecta, chiar daca mintea noastra si ego-ul nostru se împotrivesc si refuza sa o accepte.

A treia lege spune:

¨În oricare moment începe este momentul potrivit¨

Totul începe în momentul predestinat, nici înainte, nici dupa. Când suntem pregatiti pentru ca ceva nou sa înceapa în vietile noastre, atunci este momentul în care va începe.

Si a patra si ultima zice:

¨Când ceva se termina, se termina¨.
Atât de simplu. Daca ceva s-a terminat în vietile noastre, este pentru ca noi sa evoluam, prin urmare e mai bine sa-l lasam pierdut, sa mergem înainte si sa înaintam îmbogatiti cu aceasta experienta.

Cred ca nu este o întâmplare ca cititi aceasta, daca acest text ajunge în vietile noastre astazi; este pentru ca suntem pregatiti sa întelegem : - ca nici un fulg de nea nu cade niciodata în locul gresit!