deja mi-e dor de tine, ANTO...

Dulci amare mi-au fost ultimele trei zile. Am visat si am tesut planuri pentru ca sa evadez din monotonia de zi cu zi. Mi-am permis sa-mi iau 13 ore LIBERE! Când m-am întors acasa, nora mi-a dat raportul. Nu putuse sa-l ridice pe señor din sofa si a trebuit sa o cheme pe sefa. Enma stia unde sunt, dar nu îndraznise sa-l informeze si pe sef. Deci acesta, cam ciufulit i-a raspuns norei mele, ca sunt tocmai la masa. Sefa a mintit ca sunt la medic, ca si cum ar fi fost o crima ca sluga si-a luat câteva ore libere, asigurând continuitatea serviciilor în casa. I-am spus sefei ca mi se pare normal sa ma bucur din când în când, adica dupa un an si doua luni de câteva ore numai ale mele departe de casa.

Venit Antoaneta pe la amiaza împreuna cu A, prietena mea doctorita care lucreaza aici, dar locuieste în apropierea Barcelonei. Abia ce am terminat de prânzit, A m-a sunat de la dispensar sa ma prezint la ea la cabinet. Tocmai în aceea unica zi putea sa se ocupe de mine, din lipsa de alti pacienti programati:
- Vino în 45 de minute, nu mai mult. Si fa-te ca nu ma cunosti. Te chem eu.
Ne planificaseram noi cu Anto o plimbare prin oras. Am dus-o cu mine. Nu a fost chiar asa de nasol, pentru ca al meu metge, tocmai era de serviciu la cabinetul alaturat. Vazut eu la el, pupacit si chemat pe Anto sa o cunoasca. Metge, jenat, spuse:
- Intra si nu-mi face de astea, afara, în fata pacientilor!
Deh, eu mai uit din când în când de protocoale. Intrat noi la el. Ramas el halucinat de inteligenta si de fluiditatea cu care vorbea catalana Anto. Invidiat si eu. Certat pe mine pentru ca sunt proasta si încapatânata si nu pun suflet în învatarea limbii. Cerut eu numarul de telefon al lui doña Amparo, mama lui , doua retete si iesit de la el, pentru ca sa apuc sa intru la A. Era deja târziu.
Chemat la un moment dat pe mine A, cu o fata acra. Intrat. Pupacit imediat, cu fata si ochii jucausi. Dezbracat eu pentru ca domnia SA sa studieze cu lupa corpul meu. Gasit ea doua flecuslete de ars-congelat cu nitrogen. Apoi, pentru ca de multa vreme ne deranja pe amândoua la vedere semnul de mama pe care îl am pe spate, cam cât o mura neagra, decis ea sa mi-l taie pe loc, cu bisturiul. Eu, culcata pe un pat. Ea, facând ture prin cabinete, etaje, câteva minute bune, în cautarea celor necesare: bisturiu, pense si ce stiu eu ce alte chestioare. Eu, fierbând, gândindu-ma la draga de Anto care venise sa ma viziteze si eu o tineam afara pe un scaun în fata cabinetului.
Trecut A la actiune:
- Nu am sa te anesteziez. Te-ar durea si întepatura acului.
Eu, nu comentat, dar am tipat de câteva ori. Muscat degetele de durere. Sa-ti taie cu bisturiul dintr-o miscare... este o chestie. Dar sa-ti faca câteva taieturi lente este sadism. Terminat. Iesit eu. Anto... NICAIERI.
Gândit eu:
- Nu a mai avut rabdare si s-a dus sa faca fotografii în port.
Plecat eu de la dispensar cu relicva pusa într-un flacon si mers la o tutungerie sa-mi cumpar tigari pentru ca sa-mi alin durerea, cica. Revenit si dupa câteva minute bune dat de Anto care se ratacise cautându-ma:
- M-a sechestrat metge si apoi când am încercat sa te sun nu mi-ai raspuns.
- Ti-am spus ca mi-am lasat telefonul acasa. Obisnuinta proasta. Nu ma cauta nimeni.

Plimbat noi putin, facut ea câteva fotografii. Trecusera deja ore de când plecasem de acasa si desi am informat sefimea, stateam ca pe ace. Nimic nu-mi iesea. Vroiam sa petrec timp cu Anto si toate mi se complicau. Am mâncat noi castane asezate pe treptele de la primarie si luat drumul catre casa. Cinat, culcat pe señor. Venit Amalia, cinat si ea. Sunat X. Invitat pe el la un vin în compania a trei femei frumoase. Pornit la mine hemoragia la rana de pe spate. A trebuit sa ma culc pe burta în bratele lui X, care îmi apasa o sticla de apa rece pe spate. Vroia sa ne scoata în oras. Eu îmi asteptam laptopul sechestrat cu câteva ore în urma. Ajuns laptopul, venit si sefa, închis usa la señor. Eram prea multi si prea vorbeam toti deodata. Plecat pe la unsprezece noaptea jumatate dintre ei. Ramas noi cu Anto. Si au mai trecut orele pe nesimtite. EL uita sa mai plece acasa. Nu ca m-ar fi deranjat prezenta lui. Savuram compania a doua persoane dragi sufletului meu. Târziu în noapte a plecat si EL. Muzica catalana, poante. EL îmi facea gesturi si ma incita. Eu culcata pe jos, în patutul lui Pixi, apasându-mi rana si fumând càte o tigara la usa întredeschisa. Asta ca sa nu-i deranjez cu fumul pe cei doi care se distrau de minune. Fotografii de pe unde a umblat Anto, povesti, râsete în noapte. Vin, Martini la mine, care oricum nu aveam de gând sa-mi iau antibioticul pentru punga de puroi care mi se facuse la un incisiv în noaptea dinainte de a pleca la Barcelona.

- Sa-mi ai grija de fata asta ca prea a trecut prin multe. Sa nu o ranesti.
Draga de ea, protectoare cu mine. EL nu m-a ranit niciodata în atâtea luni.

De dimineata m-am trezit cu gândul sa apuc sa-i dau Amaliei lucrusoarele pe care si le ratacise la mine. Gàtit noi cu Anto un prânz delicios si pregatit de plecare. Venit EL cu întârziere. Nasoala zi. Tocmai Reyes, cavalcadele. Ajuns la Peñiscola, tur în forta. EL trebuia sa ajunga înapoi la familie, eu la Marta, care si ea trebuia sa vada sosirea regilor magi, Anto care trebuia sa se întâlneasca cu Amalia în oraselul vecin la dispensar. Abandonat pe ea în apropierea portului, pentru ca si ea vroia sa-i vada pe regii magi sosind. Doamne... mi-ar fi placut sa se dilate TIMPUL pentru ca sa pot fi cu toti.

Multe fotografii. Abia astept sa le vad. Le voi primi probabil mâine sau când va avea timp Anto sa mi le trimita.
- Esti asa de frumoasa cu parul pieptanat asa. Azi noapte la 3 nu dormeam înca. Vroiam sa ma întorc la tine.
- De ce nu ai telefonat? Puteai suna si la poarta.
- Numai aveam credit pe telefon si m-am gândit sa vin, ca sa vad daca aveti lumina aprinsa.
Doamne, e chiar nebun, gândeam. Ce ar fi spus acasa, dimineata?

Plecat cu EL spre al nostru orasel. Ascultam muzica LUI si pe el. Ma tinea de mâna:
- De ce taci?
- Mi-e bine lânga tine. Si apoi înca visez.
La despartire:
- Te quiero mucho.
- Yo tàmbien. Trec mâine pe la tine.
A plecat. Señor dormea când am intrat. Sefa venise sa vada daca am ajuns. Trebuia sa cobor în oras sa o iau pe Marta. SEñor de culcat. Amalia care ma suna în disperare:
- Nu dau de Anto si eu trebuie sa ajung acasa cât mai repede. Gaseste-o!!!
Sunat si eu. Nu raspundea. Eu trebuia sa plec iar cu treaba:
- Ce face Anto daca A nu poate sa o astepte?
Ma gândeam ca voi merge sa o caut. Ma întorceam din oras cu Marta, când mi-a raspuns. Erau pe drumul spre Barcelona. M-am linistit. Sunt frânta. Mâine ma apuc în forta de treaba. Curatenie la sefi, croitorie. Sefa nu m-a sunat sa mergem la jogging de dimineata. Astazi dimineata nu am vrut eu. Aveam rana aceea sângerânda. Acum nu ma doare nimic, chiar si compania LUI ar fi fost benefica. Dar, l-am rapit prea mult familiei, zilele acestea. El a insistat ca ne însoteste. Aveam noi cine s-a oferit si care era liber la orice ora. Asta este. Ne e drag de EL.

Dulce amara este dragostea mea. Am însa niste încântatoare fotografii cu el. Astazi si mai reusite. ERAM si eu frumoasa. Ma simteam iubita. MÂINE... Cine stie ce va fi mâine?


... Atât de scurt a fost timpul petrecut cu Anto încât am ramas cu senzatia aceea de frustrare. Stiu ca mult putin spus nu schimba faptul ca ne cunoastem de o viata. Nimic nu te surprinde la o persoana pe care o simti. Dulce creatura, mi-a fost tare bine cu tine. Am sa ma gândesc la cele spuse de tine. Parca v-ati fi vorbit cu P. Si Amalia ma streseaza pe aceiasi tema. Am sa rumeg problema.


Lunga a fost ziua. Tipul care mi-a reparat masina de spalat vase, interminabile discutii pe tema lui Pixi care a fost reclamat pentru ca în hoinareala lui porneste alarmele din curtea unor frustrati care în fata îmi spun ca nu au mai fost deranjati iar pe la spate fac reclamatii. Cristina, nepoata lui señor, care vrea sa se certe cu ei, eu calmând spiritele si prefer sa-mi tin pisioiul legat în casa. Dimineata în pijama cu Anto, care în treacat spus este o frumoasa sirena. Cred ca daca am petrece ani de zile închise în casa, tot am mai avea ceva de povestit. TIMPUL , prea scurt petrecut în compania ta, draga mea.