Lanturi, lanturi...

Pauza de masa, dragele mele. Pentru mine nu as face-o, dar señor trebuie alimentat si mai ales trebuie tinut departe de orice stare de apatie. Cum ma simt astazi? Rau. Ca dupa o noapte prea intensa. Ca dupa o cearta. Am ìncercat inutil sa rup lanturile care ma tin ìn aceasta relatie stupida. Am aruncat vorbe pe care nu trebuia sa le scot pe gura. Uitasem de blàndete. Vroiam sa tai raul din radacina. Când sunt obosita sunt prea putin îngaduitoare cu cei din jurul meu. Nici cu mine nu sunt mai buna. Stiam ca ar fi bine sa tac dar mai stiam si ca ar fi bine sa ma linistesc si sa scot pasiunea din viata mea. Deci am fost lipsita de delicatete si de întelegere. Cele câteva minute s-au terminat cu:
- Este prea complicata viata ta si nu ai timp suficient pentru mine. Bea-ti paharul de Martini si du-te, ca te asteapta ai tai. Termina piesele ce le-ai început. Dupa aceea fiecare pe drumul lui.

Asta a fost sâmbata. A fost secunda aceea în care nu vrei sa fi rationala. Apoi ieri, când mi-a adus ce trebuia sa aduca, tot eu am fost cea care si-a cerut scuze. Poate daca as fi putut trece peste acele câteva minute de despartire dureroasa astazi as fi cu o alta pagina întoarsa în viata mea. Dar nu a fost asa. Pasiunea a învins. Nu ne-a interesat ca abia cu trei zile în urma avusese scandal monstru acasa. Nu ne-a interesat nimic. Am baut, am fumat si ne-am daruit. Ne-am dus în alte lumi. Departe de rational si gingasie. Ne-am lovit si ne-am plesnit. A explodat din noi furia acumulata. Neputinta si neîntelegerea a rupt barierele normalului. Erau doua noaptea si EL ìnca nu se putea ridica sa plece. Nu cred ca-l mai interesa ca urma un nou scandal în casa.