viernes, 13 de agosto de 2010

Ploicica, ploicea... bine ai venit în curtea mea ...

Deci...zice Carmen ... vineri si 13. Hm... mai cred oare în superstitii? Poate mai târziu am sa ma gândesc la ele. Deci... aseara iar ne-am facut de cap. Mama, mama... se pare ca ma obisnuiesc si cu vinul. Tequila este deja la ordinea zilei. Facut eu un diplomat, fara frisca...pentru ca nu aveam... si nu aveam nici chef sa cobor în oras. Oricum s-a mâncat cu înghetata cu aroma de whisky.

Dar am început cu carne a la Serioja, marinata câteva ore înainte de a o frige, mititei, jumatati de cartofi copti la cuptor, ceapa dulce cu otet, salata verde cu rosii si porumb. Metge m-a întrebat daca nu vreau sa merg însotita. I-am spus ca am în suflet cea mai nesperata companie, asa ca nu e cazul sa se alarmeze ca am sa ma simt prost.

Ieri am vorbit prostii. Si am râs ca tâmpitii, si ne-a udat ploaia totentiala, si nici nu ne-am sinchisit. Copii faceau baie în piscina...pe ploaie. Noi... amestecam. Vin... tequila... si iar vin ... si iar tequila. Nu am sa spun nimic din ce am scos pe gura aseara. Imposibil de reprodus... pentru a nu jigni urechiuse sensibile. Ale noastre au trecut demult deja de faza de pudoare. Am povestit mult cu pisoiul... 27 de ani... si ma surprindeam privindu-l. Doamne... e aproape de vârsta fiului meu si totusi pare cu 10 ani mai în vârsta. Cu Serioja am povestit cel mai mult. M-a surprins parerea lui extraordinara despre mine:

- Povestim cu Mira acasa despre tine... si nu putem decât sa-ti dam dreptate. Traieste-ti viata asa cum doresti. Esti fenomenala. Atâta dezinvoltura si atâta sinceritate în cuvintele tale...

Eu m-am retras la 0:3o... eram constienta ca dimineata ma asteapta jogging si nu am sa fiu în stare daca nu dorm suficient. Nici nu am fost...sincer vorbind... nici eu, nici Enma. Asa ca am facut jumatate din traseu povestind. Ea, cu fata de dezacord cu ceea ce-i povesteam. Deh... ea face parte din clasa sotii neglijate . Eu din ... tabara adversa. Oricum ajunge sa-mi dea dreptate... desi o deranjeaza sa admita.

Ajunse acasa am urcat sa facem gimnastica. Cu chiu cu vai... asa ca i-am propus sa-i fac un masaj cu ulei de corp. Si am continuat cu terapia...:

- M-am saturat sa va tot ajut sa aveti o viata intima mai buna cu sotiorii vostri. Va tot învat si nu prindeti nimic. Monotonia ... omoara pasiunea. Ce oferiti pentru ca sa primiti? Uite... îti fac un masaj. Asa sa-i faci consortului si nu-mi spune ca nu vei avea parte de cea mai frenetica noapte din viata ta.

Si i-am facut un masaj de la degetele picioarelor, pe brate, pe corp, pe solduri, pe spate si i-am aratat ce trebuie sa stie. Sper sa-i fie de folos. Nu... nu va gânditi la prostioare...NICI TU!!!

Am mai urcat sa facem abdominale... dar cum ea era prea relaxata... nu mai avea putere. Ma rog... acum îsi face curatenia în casa, pe care EU ar trebui sa o fac. Dar eu am de cusut. Si de ocupat de familion. Apoi trebuie sa ma si recuperez dupa excesele din ultimele saptamâni. Vineri si 13... na... este doar o superstitie.

Acum trebui sa cos în forta. Mi-a adus si Lizzie doua capoate de facut. Cum sa fur minute si pentru mine? Bine macar ca nu mai este zapuseala. Curtea mea o mierda de frunzulite. Si am uitat sa culeg rosii si pentru rusi. Mâine... sau când vine rândul la ciorba aceea... pe care ei o numesc bors... Cum o fi un bors facut cu sfecla rosie, nu stiu... dar suntem deschisi la toate noutatile. Eu va trebui sa-i învat cum se face un gulyas... Stiati ca în ucraineana ... varza, kaposzta în maghiara se numeste kapusta? Învat cuvinte noi cu ei. Davai.... vamos ... haide... Dasnarovia, dasvidania.... si înca multe altele. Stam cu pisoiul si ne uitam la ei... porniti în conversatii aprinse. Metge întelege... destul... noi... ciulim urechea. Desi pisoiul ar trebui sa fii învatat ceva în cei 5 ani... Nu-i spun eu pisoi de capul meu... ci Olga... superba lui iubita ... gattito...

Acum eu ma întreb uneori:
- Eu îi duc la rele pe ei... sau ei pe mine..., sau cine se aseamana se aduna?

Cert este ca în toata urbanizatia asta sunt destule porti interioare, dar numai a mea si a lui metge sta mereu deschisa. Restul zici ca se baricadeaza... Si adevarul este ca e un du-te vino între curtile noastre. Dar asta se întâmpla numai vara.

2 comentarios:

  1. Daca te simti bine, n-are rost sa te mai intrebi cine pe cine corupe, hihi !
    Inchin si eu un pahar : na zdorovie !

    ResponderEliminar
  2. @ Leo draga mea.... mi-ar face nespusa placere sa închini cu noi un pahar. Te asigur ca ti-ar placea compania. Chiar îi spuneam lui Enma... ca trebuie sa invite la o paella... familionul nostru... ca sa vada diferenta. Ramâne la latitudinea lor sa faca primul pas.

    ResponderEliminar