Caminante

Nu am dormit. Am facut tot posibilul, dar nu am reusit sa pun geana pe geana. Am schimbat patul pe fotoliu de acum o ora. Garou... Belle... Si nici acum nu stiu ce simt. Nici cafeaua cu gheata nu-mi reduce temperatura corpului. Nu... nu este prea cald. Doar corpul meu este prea fierbinte. Nu... nu am temperatura. Doar fiori care mi-au circulat prin toti porii, ca o mângâiere abia perceptibila a degetelor TALE. Si daca în alte nopti, spre dimineata trebuia sa-mi pun macar cearceaful subtire, în noaptea aceasta abia daca o suportam câteva secunde... acoperind doar soldurile. Secunde doar... Ard. Ca o torta. Ma doare daca ma ating. Miroase a ars. Miroase a senzualitate. M-am trezit de câteva ori uitându-ma la coapse. Si apoi mai sus, la soldurile frânte în unghi drept la îmbinarea cu pântecul supt.

Cum spune Enma:
- Niciodata nu voi fi osoasa ca tine.

Mai aveam si azi noapte... aceea stare de bine. Îmi vedeam parul razvratit în soare. Îmi mai vedeam picioarele lungi reflectate în vitrinele din oras. Rochia care se ridica subtil ca urmare a pasilor grabiti. Îmi iubesc picioarele subtiri. Îmi iubesc mersul ostentativ, ca al manechinelor, care involuntar pun un picior înaintea celuilalt, când pasesc pe pasarela. Îmi iubesc genunchii... îmi iubesc dezinvoltura cu care strabat stradutele. Nu este nimic studiat. Exista în mine dinainte. FEMEIA felina era acolo la pânda si astepta doar momentul potrivit sa se dezbrace si sa se arate luminii.

Lâncezesc în fotoliu. Mai am o jumatate de ora si am sa tâsnesc pe strazu, însotita de Enma. Am sa-mi pun castile si am sa alerg. Departe... tot mai departe de Tine, pentru ca mai apoi tot la Tine sa ma întorc... Nu trebuia sa spui ce ai spus... Nu trebuia sa spun ce am spus. Trebuia sa tin acolo ascuns... într-un colt al sufletului meu. Aveam acum raspunsul la întrebarile mele. Stiam foarte bine de ce aveam acea neostoita sete de senzatii. Stiam de ce nu puteam fi fericita. Nu îndraznisem sa-i dau nume... desi Tu-l stiai mai bine decât mine. Si acum ... încotro?...

Hai sa mai spunem un banc... e mai bine. Am aterizat aseara în timpul publicitatii de pe PROTV... din timpul serialului 2 barbati si jumatate, singurul în stare sa ma destinda, la Brancu... si Duran... si am zabovit acolo pret de câteva bancuri bune. Inevitabil misogine. Mai apoi am ajuns la Dr.House... care a trebuit sa-mi argumenteze si demonstreze ceea ce era de demonstrat: nu exista casnicie perfecta.