O seara de teatru ... memorabila

Pentru ca stiu ca voi beti cafeluta înaintea mea... uita ca mi-am pus castile, muzica italiana...ca sa ma inspire si hai la bârfa fetelor. Prea m-am lasat pe tânjala...deci:

Am fost cuminte si nu prea... Am fost la teatru ieri seara...si era sa adormim...toti cinci... Medico...iubita lui sotie, Irina, MariCarmen, iubita lui sora, din Barcelona, doctorita si ea, si Anna, fetita ei de 12-13 anisori. Am mers la o piesa de teatru numai de dragul lui Mari Carmen...dar a fost monstruoasa interpretarea unor amatori... treziti artisti pe plan local. Deci...vreau sa spun ca nu numai eu dormeam...ci toti... asta fiind comedie ceea ce noi vedeam, ma întreb daca genul ar fi fost drama... câti din sala am fi sforait? Ma foiam în fotoliul comod...pentru funduri... mai rotunde... nu ca si al meu... osos. Rochita...neagra sexi, scurta si sandale Tommy Hilfinger, mostenite de la o cucoana bogata, care s-a plictist de ei... spre norocul meu. Bineînteles, asa...eu eram cea mai înalta... dar si supla...Asta pentru ca fetele nu m-au lasat sa merg cu slapii mei de Cuba...din piele... superbi... dar maro...cica nu mergea cu rochia. Ma rog... lumea era oricum pestrit îmbracata.... iar eu nu voisem sa-mi pun tocuri...tocami pentru ca sa nu fiu mai înalta decât medico. Oricum... am coborât cu una din vechiturile lui, o masina de pe vremea lui pazvanti... asta pentru ca el are fixurile lui...si pentru ca Irina nu a vrut sa stea în fata... a trebuit sa ma pun eu... la vedere. O masina din aceea ...cu dungulite...în loc de rotunjimi... desi au si masina noua, cumparata anul trecut. Deci... memorabila seara de ieri, pentru ca vom avea motive sa râdem... câtiva ani de acum înainte, iar Anna, fetita lui MariCarmen... va putea sa-i arunce lui maman în fata:
- Mama.... eu nu mai am încredere în locurile astea simandicoase.... asa ca lasa-ma în casa, la calculator.

Astazi... Pai astazi, dupa ce m-am saturat de spalat caca lui Marta...de pe chiloti si de schimbat señor de doua ori în decurs de prima ora dupa ce abia l-am ridicat din pat, mi-am luat lumea în cap, MP3 cu castile în urechi, pe voi dragutele mele în gând, no hai... erai si tu cu mine, vecine..., în companie aleasa... m-am pornit la o lunga plimbare... 8 km , dus-întors într-o ora si un sfert...toata Costa Norte... pâna la ultima plaja , Cala Sol de Riu. Marea... starlucitoare, un amestec de albastru mediteranean cu pete mai deschise, acolo unde se vedea fundul nisipos...Asta ca sa-mi spal naduful de dimineata. Abia intrata în curte... fetele au sarit pe mine. Adica... eu, trebuie sa spal onoarea familiei lor...si sa particip la maratonul organizat în satucul unde are proprietati familia lui medico. Eu, proasta cum sunt... nu am putut sa-l refuz, asa ca am acceptat... pentru ca mi-a spus ca este vorba de 2 ore cu totul. Ma rog, spre norocul meu... nu a venit rândul veteranilor... decât la orele 19:30, când eu oricum nu am mai putut sa ramân, tocmai pentru ca nu-mi permit luxul de a-l abandona mai mult de 3 ore pe señor, singur în sofa, pentru ca Marta înca dormea... la 3 ore de cànd plecasem eu.

Sa nu credeti ca nu i s-a plâns lui fratele lui sefu, care si-a petrecut ceva ore la noi în aceste doua zile, pentru ca eu îi facusem cunostiinta cu MC si pentru ca s-a simtit bine în piscina în compania celorlalte vecine tinere. Cica... cum vine duminica... o tulesc. Dimineata într-un loc, dupa amiaza în altul. Las ca am sa-l iau astazi în suturi...pentru ca nu am stiut ieri... de comentariul lui. Adica...O DUMINICA ies si eu, cu stirea lui sefa...restul mi le petrec în pestera-sauna, adica livingul nostru, pentru ca nici baie în piscina nu prea fac... si bate din gura. Asta este... nimeni nu se uita la ce faci ci doar la ce nu-i convine. Dar ieri era dus cu pluta... avea obsesii si privirea aceea rautacioasa. Iar astazi trebuie sa-l duc sa vada ca în garajele de sub casa nu avem nici un camion încarcat cu cartoane...
Eu cu treaba. Clatite, doi iepuri de curatat, unul pentru metge... cadou din partea lui V, unul pentru mine.
Deci eu am scapat onorabil, retragându-ma din cursa, neparticipând... Închipuiti-va ... stradute înguste, urcusuri de pâna la 30 de grade... si 5,75 km. Pai eu chiar trebuie sa suport totul?! Bineînteles ca am scapat cu fata curata... pentru ca a fost diferit de maratonul de la noi... unde toata lumea participa, chiar si în scaune cu rotile, chiar si mamici si tatici cu caruciorul cu bebe în el, si poti sa faci parcursul ...plimbându-te. Eu... alergând în panta... cu pachetul de tigari în buzunar. Fetele râdeau de mine:

- Parca te vedem la linia de sosire, facând propaganda atletului fumator!!!
Pai daca înca nu am murit... ce vina am eu?

Sefii mei au plecat la Istambul. Animalutele în grija mea. Si astazi a trebuit sa scurtez toarta gentii lui Cristina...asta pentru ca nu s-a gândit timp de o saptamâna... numai azi, ca e de plecare. Deci... spor la munca dragele mele. Ne asteapta o saptamâna de relax... pe noi... stiti cum e cu soarecele care danseaza pe masa, când stapânul nu e acasa, nu-i asa?! Asa voi face si eu... dar sa nu mi se urce la cap... Am sa ma plimb si am sa chiulesc, chiar daca señor mârâie. Dar las ca-l mustruluiesc eu mâine... ca azi era dus cu capul ... Amesteca mintea lui... fabulatia cu realitatea.