Ma despart 24,20 Euro, dus întors de Barcelona... mai putin decât costa un cartus de tigari

Poate aceasta melodie se potriveste cel mai bine starii de spirit din acest moment. Sunt relaxata...asa cum este si aceasta melodie superba. Tocmai am iesit din vana cu apa fierbinte. Da... la orele 17:00... îmi permit luxul de a ma relaxa în apa din vana în timp ce în curte pustii fac baie în piscina.

Eu abia acum am terminat parte din munca acestei zile. Peste o jumatate de ora sefii mei vor ateriza la Barcelona. Netul meu merge ca naiba. Se apropie o ploaie, pe care as fi amânat-o cu drag pâna màine pentru ca îmi propusesem sa-mi întind oasele la soare, pret de câteva minute.Nu a fost sa fie nimic asa cum mi-am propus de dimineata, dar parte din zi a fost mai placuta chiar decât speram.

Momentele de dolce far niente de pe terasa lui metge, de pe terasa mea... când el îsi noteaza cuvinte în limba maghiara... Cafea cu gheata toata ziua. Astazi am refuzat sa manânc cu ei. Simt ca sunt prea încarcata si cu alimente, si cu alcool. Dar si ei au aceiasi senzatie. Ne-am facut de cap serile trecute. Ieri am baut chiar si tequila. Sare pe dosul palmei, paharul dat pe gât si imediat o bucata de lemon. Tequila original... adus din Mexic... si totusi nu mi-a spus nimic. Prefer... Aqua de Valencia... foarte bun... si Martini al meu. Dar cum stiti, tot omul e dator sa încerce. Mari Carmen a spus ca o sa-mi faca câteva sedinte de acunpunctura. Cica ca sa-mi treaca anxietatea. Hai sa o vedem si pe asta. Ma obliga doctorii astia sa ma las de fumat în timp de o luna. Ce stiu ei ce dependenta îti da nicotina.

Îmi vând ei mie gogosi cu ambitia mea de a slabi. Nici nu se compara... Si apoi motivele sunt diferite. Bla, bla-ul cu este bine pentru sanatatea mea nu functioneaza la creierul meu. Sunt profund impregnata de nicotina. Si apoi ...orice mi-as spune... nu merge pur si simplu. Economia de bani, sanatatea si frumusetea... nu ma motiveaza. Le tot cer tratamente contra altor simptome care ma deranjeaza... dar ei le considera normale si ma obliga sa ma accept asa cum sunt. Parerea mea proasta despre mine li se pare deplasata. Superficialitatea de care consider eu ca ma fac vinovata... ei spun ca este doar în imaginatia mea. Si va asigur ca ei stiu mult mai multe decât voi despre tot ce mi se întâmpla.

Poate ar trebui sa ma reevaluez eu. Ce stiu eu. Poate nici acum nu ma adaptez mentalitatii diferite care exista în acest occident. Vorba lor... trebuie sa merg înainte, fara a ma uita atâta în urma. Da... acest dolce far niente... este contagios. Aceasta complicitate sugubeata este de vina. Nu as vrea sa credeti ca am prietenii interesate. Abia daca îmi cunosc ceilalti vecini... Pur si simplu nu caut niciodata sa intru în vorba cu nimeni. Ei mi-au fost dragi din primele zile si eu, draga lor. Si nu as da pe nimic clipele ... minutele petrecute cu ei. Señor ma întreba adineaori daca si seara aceasta se lasa cu cina. NUUUUUU... sunt ca un balon umflat si ca un burete îmbibat cu alcool... Astazi sunt la dezintoxicare... Sa nu credeti ca alcoolul se compara cu cantitatile industriale obisnuite la noi în tara. Aici se bea... mult diluat si... toti la fel. Dar a fost mult pentru MINE si când le-am spus ca am fost ametita vineri seara... ei au spus ca ... nu li s-a parut... deci probabil disimulez bine. Dar eu nici astazi nu sunt bine. Bat-o vina de excese de toate felurile. Tratati-ma ... medicilor, ca doar sunteti trei în jurul meu. Taiati-mi toate apetiturile ...

UPDATE: 19:18.... am iesit câteva minute din casa, curte... spuneti-i cum vreti. Ca sa o conducem pe MC...la gara. Vreau si eu la Barcelona...du-ma cu tine!!!! Spune-mi sa ma urc în tren, sa calatoresc cinci zile fara oprire si apoi altele, multe, într-o tacere muta... Vreau peisaje care sa se perinde pe retina mea. Chipuri care sa se succeada ritmic. Vreau... sa plec, sa uit, sa visez, sa ajung... Nu ma ìntrebati de ce am aceasta stare... surprinsa asa de bine de MC:

- Biata de tine, parca a-i fi într-o închisoare... hai cu mine...
- Am sa vin într-o buna zi si am sa colind strazile singura, pe ploaie daca se poate...

Da, afara ploua... asfaltul este înspumat... aerul insuportabil... vapori calzi care urca si te sufoca. Si muzica din masina... Mike Oldfield... Doamne de când nu am mai ascultat-o.

Îmi spunea ieri Irina:
- Giulia , pari mult mai fericita anul acesta decât anul trecut. De ce nu-ti place noua stare de spirit?
- Sunt momente de exaltare, care nu au nimic de a face cu starea de bine. Fericirea nu poate fi asta. Îmi lispseste linistea si pacea launtrica. E ca si cum m-as îndrepta cu pasi rapizi spre sfârsitul inevitabil.

...
Si iar mi-au repetat...
- Apuca-te de scris... asterne pe hârtie tot ce simti. Scrie tot ce ne spui si mai ales ceea ce nu poti sa spui nimanui...

Usor de spus... abia am timp sa ma reculeg. La 3:30 vroiam sa scriu... aveam asa un feeling. Dar mai apoi, m-am gândit ca eu nu am duminica. Nu pot sa fiu astazi leguma, am pe toti în grija mea.
Fur doar clipe trecerii timpului. Prima o poi... mai devreme sau mai târziu... parca conteaza când...

La monotonie tue l`amour... de tinut minte...