domingo, 19 de diciembre de 2010

Rie sin la alegria que te robè....

Ascult muzica...fara sa o aud. Te citesc si recitesc. Caut acel plan B. Caut în memorie chipuri si acea licarire. Nu am vazut-o la nimeni asa ca nu stiu cum este. Am câteva pahare de Vermouth la bord. Mai mult gheata decât licoare care sa ma amorteasca. Da stiu... efectul este doar de câteva ore, dupa care te trezesti la realitate.

... C. a trecut pe aici. Cu aceiasi fata trista... Nu am cum sa-i rezist. Ma întrebam daca-mi face bine sa-l revad?! Eram distanta si detasata. A început sa-mi cânte... si m-am înmuiat. Cancion para ti.... Si atunci uit sa ma întreb daca-mi face bine sau nu. Stiu doar ca ma domina cu privirea si vocea lui. Si... uitam... Cine de cine are nevoie?! Eu de el... sau el de mine? Si-mi cânta la nesfârsit aceiasi melodie.... si are o voce asa de calda si buze atât de dulci. Venin... amestecat cu miere. Ma domesticeste... îmi saruta mâinile si buzele, si ochii. Bestie seducatoare... doar atât apuc sa spun...

... Dar nu am sa ma mai implic emotional. Poti si vei avea corpul meu. Si am sa privesc la fel corpul tau. Fara continut. Am sa ma ametesc si am sa ma bucur de tot ce-mi oferi... fara sa ma întreb nici de ce eu si nici cât timp va dura. Am sa ma daruiesc cum nu am mai facut-o. Sa vedem daca voi ajunge la acea stare... Nu am sa mai am scrupule... Asa cum nici tu nu ai. Am sa schimb cipul. Am sa devin ca si tine. Prezent si absent. Am sa privesc aceasta relatie dinafara... distanta. Doar doua corpuri crispate, îmbratisate în noapte...

- Am vrut sa vin sa-ti cânt cu chitara... dar ma asteapta acasa sa cântam colinzi în fata Belenului. Era chitara în living, dar nu aveam cum sa ies cu ea acum. Vin zilele astea.

- Sa-mi compui un cântec. Sa vad ce simti cu adevarat. Nu-mi ajung mângâierile tale. Si nu ma mai incita. Pleci fara sa ma bucur de tine. Du-te ca te asteapta...

- Esti aici... cu mine... în inima mea... Sa-mi înregistrezi si mie Cancion para ti. Am auzit-o ultima data prin 94... si mi-am adus aminte de ea... când am vrut sa sti ce simt pentru tine. Trebuie sa te am cu mine... prin aceasta melodie.



Mi-a cântat si în poarta...înca si înca o data aceleasi versuri... Dar nu am sa ma abat de la calea mea. Este doar o idila. Nu-mi umple zilele si noptile. Este doar o diversiune placuta de la cotidian. Un drog... Cearta sau discutia de acum doua zile a fost binevenita. Acum fiecare stie ce simte si ce asteapta celalalt. Eu... stiu ca am reusit sa ma detasez de emotional. Am sa fiu bestie fara inima ... cum este si el... desi îmi cânta la urechi... cu mâna mea în mâna lui. Dar am sa ma caut pe mine. Am sa ma folosesc de serviciile lui...în lipsa de altceva. E tânar... bata-l cucul si stie ... sa se faca placut si util.

It´s not so bad...



Trezit eu la realitatea acestei zile ploioase. Am dormit- nedormit o noapte fara iluzii, fara vise. Nu am putut fara pastile. Dar nici acelea nu au efect fara televizor. Stiu ca nu este sanatos, dar sunt proastele obiceiuri adânc înradacinate. Îi întorc spatele si-l las sa mearga în surdina. E ca si cum nu as fi asa de singura în camera. Am vrut sa ma ridic si sa scriu dar stiam ca am nevoie mai mare de orele de somn chiar fortate decât de scris...

... Maestre... catârul nu stie ce ar vrea. Înca mai astepta aseara sa-i fie infirmate presupunerile. Dar stia ca este mai bine ca s-a terminat ceva ce nu-i multumea decât simturile primare. Ce era bine?! Ca nu suferea. Era mai degraba un sentiment de usurare. Îi venea catârului sa iasa în ploaie sa zburde. Nu chiar în camasuta de noapte neagra sexi... Nu... aceea avea doar sa devina un accesoriu zilnic. O obisnuinta. Nu o necesitate...

... Deci ridicat la 4 dimineata doar pentru ca aveam imperioasa nevoie de dulce. M-am întrebat daca îmi face bine...si am ajuns la concluzia ca daca îmi mai ofera 5 ore de somn si ma linistea... pai face bine. Asa cum acum îmi face bine sa-ti scriu. Ar trebui sa ma ocup de cei ai casei. Mai ales de señor care face nazuri cu mâncarea în ultimele zile. Dar nu-mi face înca bine sa-mi asum corvoada zilnica. Nu merita nimeni sa ma mai sacrific inutil. Nu mi se va ridica statuie. Deci... EU...în mod egoist, dar sanatos. Si PROMIT ca am sa ies din casa chiar si asa pe ploaie. Si am sa fac kilometri în nestire. Bine înfofolita... cu ploaia care-mi va biciui fata. Si am sa merg sa fotografiez tabloul acela în casa lui metge. Si am sa-l pictez. JUR... Era un amestec de alb, bej...nisipiu si urme fine de negru. O plaja, cu dune ...dar fara mare... cred. Doar ierburi uscate în bataia vântului. Am nevoie de acele culori sa-mi umple venele.

... Sunt atât de calma numai datorita tie.
... Faceam involuntar bilantul anului ce sta sa treaca. Parca nimic nu conteaza... Parca nimic nu s-a întâmplat. Parca nimic nu m-a atins. Vad doar pasarea flamengo.... cu picioare lungi... care alearga spre soare apune. Nu mai simt ritmurile de salsa. Nu simt decât razele soarelui care ma învaluie si ma îmbratiseaza. Aud doar frânturi din respiratia sacadata... si aroma de eucalipt. E chestie de vointa sa te regasesti. Elimini... pe toti si pe toate. Îti recâstigi timpul irosit cu insipide fiinte. Nu vreau astazi sa-mi aduc aminte de dulceata buzelor sale. Trebuie luat ansamblul... si ansamblul era fara continut. Speriat de cum evolua relatia. Si cum mie nu-mi este frica sa rup ceva care este destructiv pentru mine... s-a terminat cum trebuia sa se termine. Fara lacrimi si fara reprosuri. Cu o usoare stare de dezamagire... atât de cunoscuta mie. Doar stii ca nu ma multumesc jumatatile de masura... Înca nu...

UPDATE: 14:21... mi-am împlinit parte din promisiune. Am alergat si ne-am plimbat cu Enma. 9 km total din care 2,5 alergati...la întoarcere. Abia ma tin pe picioare. De fapt sunt tolanita în fotoliu. Doamne... ce eliberator este sa iesi din casa. Cad zidurile pe care le-ai ridicat singura în jurul tau. În cele câteva secunde câte ma despart de casa Enmei a iesit si soarele. Asa ca m-am ales cu o pereche de ochelari de soare, care acopereau bine toata partea ochilor. Ba chiar parca iluminau mai bine aceasta zi. Da... soarele iesise sa-mi surâdà. Am sporavait pret de câteva minute. Musafiri care ar putea veni, vizita la medic pe marti, despartirea de C. Apoi... casti si la drum cu sârg. Catre Cala Sol de Riu. Ba chiar am luat curba si am ajuns pâna la caretera 340. La întoarcere m-am pus sa alerg si Enma nu s-a lasat mai prejos. Deja dadusem jos hanoracele si ramasasem amândoua în bluzite subtiri cu mâneca lunga. Dar chiar si asa ne-am supraîncalzit si ne-am oprit la un moment dat. Am dat un ocol pâna pe faleza si am îmbratisat marea si valurile care se spargeau de rocile de la cala. Mi-am continuat alergarea zburdalnica. Eram o caprita scapata din tarc. Îmi miscam umerii pe ritmurile muzicii. Ba, mai mult, daca muzica o cerea... dadeam pumni aerului. Ca boxerii. Loveam aerul si alungam superficialul...

... M-am umplut de culori. A fost suficient sa-mi pun adidasii negri, colanti negri si ceva roz... Siempre ... roz. Blond cu roz... Ochelarii mei încalzeau culorile. Erau artificial stralucitoare. Dar soarele era acolo, marea se unduia... pescarusii zburau peste câmpuri... semn ca urmeaza zile reci... zice Enma. Muzica îmi inunda auzul... Fara cuvinte, fara ritmuri... doar sunete care nu-mi spuneau astazi nimic. Acopereau doar un zumzait indefinit de voci. Din când în când o cuprindeam pe Enma de mijloc sau îi sarutam mâinile gingase. Ne zâmbeam fara sa ne spunem nimic. Si alergam... Când ea în fata... când eu.

... Si acum. La întins rufe, pus alta tura la spalat. De gatit ceva... si apoi... vom picta. Am uitat sa iau camera foto de la sefa. Si apoi... trebuie sa intru în casa medicului sa-i fotografiez tabloul. Sigur este facut de domnia sa... tatal decedat. Avea talent domnul. Lucrase în costructii ... avea ochiul format. Eu mai am mult pâna sa am acuarele de calitatea celor pe care le-a facut el. Dar totul încetul cu încetul. Sa încerc ca nu ma abat de la drum. Culori...

miércoles, 15 de diciembre de 2010

el cariño es como una flor

Tortilla de verduras...

Ar trebui sa merg sa dorm sau macar sa încerc. Am urcat însa sa mai ascult o data melodia mea. Sa mai prelungesc un pic visul acestei seri gospodaresti...

... Amalia a sosit pe la 21:30... Apucasem sa cos niste nasturi pe vestuta unei domnisoare, privind din când în când ecranul televizorului. Nu... nu la stiri... la o comedie buna cu Cuba Gooding Jr. Pe señor l-am închis în camera în compania lui Pixi, care astazi a aparut dupa 24 de ore schiopatànd. Poate asa învata sa numai umble pe coclauri.
... Deci abia apucasem sa schimbam câteva vorbe ca na... vino el profesor de baile... adica C:
- Am întârziat? La ce ora ne vorbisem?!
- Ha, ha... se pare ca astazi nu ne vom bucura de muzica. Dar fa-te tu comod si treci la gatit. Fa tortilla aceea faimoasa.
... Si uite asa m-am trezit eu facând ture la sefa acasa dupa tigai mai mari, mai apoi dupa condimente, care oricum nu au fost multumitoare lui musiu. Se misca ca un titirez prin bucatarie. Eu... punându-i la îndemâna cele trebuincioase. Si chiar si asa era poruncitor si nemultumit ca nu sunt cu ochii lipiti de tigaia lui.
Tortilla ... jos cu palaria. Am sa va dau reteta si voua.
... În uleiul încins (mult ulei) se pune un dinte de usturoi razuit, cartofii (5) taiati în cuburi mari de 2 cm se prajesc fara sa se arda. Cànd sunt pe aproape prajiti... se adauga un morcov taiat rondele fine si o ceapa taiata marunt. Se razuieste alt dinte de usturoi. Se prajeste pâna când ceapa straluceste. Apoi se scoate cu spumiera si se pune în castronul unde s-au batut 5 oua cu putin lapte. Se adauga acolo condimente... delikat în cazul nostru si patrunjel taiat marunt. Din tigaie se retrage uleiul si se pune nu mai mult de o lingura de ulei. Se varsa amestecul si se da la foc foarte încet pentru ca sa se patrunda. Apoi... se pune o farfurie deasupra si se rastoarna... Se pune în tigaie alta lingura de ulei si se prajeste tortilla... adica omleta noastra si pe cealalta parte.
... I-a iesit columbianului meu... mai bine decât îmi iese mie. Pisicile lui. Între timp gura nu-i tacea. I-am si spus ca este groaznic. Poruncitor si autoritar:
- Apoi daca ar trebui sa traiesc cu tine... m-ai stoarce. Nu e destul ca ma exploatezi în alte încaperi... acum te-ai dat si la bucataria mea. Bine ca macar ti-a placut prajitura cu mere. Ca doar pentru tine am facut-o.
- Deci eu te fac sa suferi? Acum esti bine, nu-i asa?! Ti-a trecut pe dimineata?! Apoi eu când muncesc nu ma làlài. Trag ca un nebun. Asa si în casa si în pat. Nu pot sta locului.
- Astazi chiar ma gândeam la ce bine e ca nu locuim împreuna. Convietuirea stinge focul pasiunii. Dispare... metafora. Asa... la mine vii binedispus. Oferim amândoi ceea ce este mai bun si mai frumos în noi. Nu avem toane si nici nu ne ratoim unul la altul. Trist este doar ca eu tresar la fiecare masina care trece... si te am pentru foarte putine ore. Dar e mai bine decât nimic...

... Amalia plecase de mult. Noi povesteam. Mai bine zis ...el povestea. Eu doar îi sorbeam cuvintele. Orgoliul lui fiind gâdilat ... se lansa în lectii de istorie si lexic. Eu ìi priveam doar ochii aprinsi. El... cum se stia ascultat... se lansa. Bancuri, zicatori... pe îndelete explicate. .. Mai apoi a plecat. Stia ca am sa ajung la fereastra pe când întorcea masina. S-a uitat la mine... si a început cu claxoanele ... pe ritm... pâna mai departe decât în alte seri. Nebunatic... dominator. Dulce... venin al buzelor sale.

lunes, 13 de diciembre de 2010

I feel good

Numai pentru ochisorii prietenelor mele. Sa stiti ca ma gândesc la voi... înainte si dupa... Va doresc numai nopti de iubire.

Daca as spune ... I feel pretty ar fi nepotrivit . Cred ca cel mai bine se muleaza ... I feel good !... Siceramente... Amortita, maltratata, adorata... Hmmmm... I feel good.
... Deci... venit la mine, adus o pereche de cizme terminate acasa, luat laptopul si plecat. La repetitii. Pai bine. Eu am sa mai muncesc câte ceva, ici pe colo... ca doar astazi am cam huzurit. Cu sefa la cumparaturi. Bani nu aveam ieri decât 5 euroi si zau ca-mi cam lipsea una alta. Vin la señor, fructe la amândoi, salata,ton, rosii, masline, ardei iuti...pentru mine. Si cum pomenisem eu ca nu l-am chemat pe puiut sa ma duca cei 50-60 km ce ma despart de copil pentru ca nu aveam bani de benzina... înfuriat acesta si tras la mine niste cuvintele... nu înjuraturi.

- Pai cum adica nu ma chemi? Acum aveam benzina în masina... si nu era nevoie sa-mi dai nimic. Când nu avem... e altceva.

... Deci linistit eu la el... ca am ajuns cu prietenii mei. Si bine a fost. Ieri seara puiul la plecare... cu forta mi-a lasat 50 ... ca doar încasase ajutorul de la stat. O suma imensa... cca 400. Gestul lui m-a surprins placut. Deci... fost si nu mai sunt. Când ies cu sefa asa se întâmpla întotdeauna. Minimul minimorum la Mercadona... si dusi au fost 37. Vizita la Lucy, chinezoaica cea frumoasa... m-a mai golit si de alti 10... dar cu folos. Cumparat eu un Babyroll... sexy... dar sexy... Negru ... cu o groaza de volanase pe partea de sutien si apoi.... jos si pe o diagonala. Si niste chilotei... numai volanas... în fata. Transparent.... si ieftin, dar foarte bun materialul. Cine spune ca nu se gasesc chestii faine la chinezi... pai se înseala. Deci... cheltuit eu bruma de banuti... pe desuuri. Bani cheltuiti cu folos. Asta pentru ca ... dupa vreo o ora de povesti inofensive în bucatarie, la un Martini... se gândea puiul sa ajunga la casa lui:

- Numai o secunda. Trebuie sa vezi ceva.

Gaina puse desuurile si se uita în oglinda. Latino... încâlzit dintr-o privire si trecut la el... numai dupa o ora si. Deh... pornit - greu de oprit. Ce place la mine? Mami, mamacita, mi hembra, mi amor... privirea aceea de toreador care nu iarta si nu slabeste prada nici macar cât sa-si traga suflarea. Sarutarile pe umeri, spate, solduri... Apucat de gât ... si tras cu brutalitate câtre el. Privirile care se patrund si se devora. Ca si cum ar fi pentru ultima oara. Ca si cum ar fi pentru prima oara. Si nu înteleg. Pofta creste mâncând? De atâtea ori?! Irepetabile nopti... Inolvidabile priviri. Posedati. De ce? Ca doar nici macar nu bem 50 ml de Martini? Toata viata am visat privirea patrunzatoare a lui Antonio Banderas. Nu stiam eu... ca am sa gasesc aceiasi privire patrunzatoare la un columbiano guapo.
- Nesatulule... nu am sa te mai iubesc anul viitor, adica luna viitoare. Hai... poate am sa te mai iubesc si în februarie. Dar numai pentru ca mai trebuie sa învat câte ceva si pentru ca am nevoie sa-mi îmbraci cizme. Nu stiu ce îmi mai poti oferi ... dar am sa stau la taifas cu fetele si ma voi informa. Pleaca... esti o bestie dezlantuita.
- De vina esti tu... Daca te îmbraci asa ... asta ai. Uite ce fain te-ai rotunjit. Începi sa ai carne... asa cum îmi place mie.
- De asta îmi tot tragi tu palmi pe solduri ? Pentru ca nu te doare. Lasa tu... iar le dau eu jos, kilogramele. Azi nu am mâncat nimic. Numai ceaiuri. Ca doar si medico a fost bolnav toata duminica. Galben verde... spunea azi Irina. Eu... nimic. Am continuat ieri la feciorul meu... dar numai un soi. Nu amestec. Astazi... cumintica. Recuperare...

... Povestit, râs... privit cu drag. Sarutat umerii lui albi, tatuati. Chiar ... nu am avut timp sa ma uit niciodata ce tatuaj poarta. Uite... azi nu mi-a cântat. Data viitoare trebuie sa-mi primesc si declaratiile susurate la urechi...

... Îmi fac socotelile uneori. Nici daca as fi cumparat serviciile unui iubit... nu as fi avut parte de ceea ce-mi ofera acest copil. Nu cere nimic... doar îmi daruieste exact cum si ce am nevoie. Astazi mi-a spus pentru prima data ... MI AMOR... M-am facut ca nu aud. Nu vad si nu aud când sunt posedata. Doar dansam... când ne iubim. El geme de placere...eu torc ca o pisica. Doamne ce vocabular au latinii astia. Ireproductibil. Si gura nu-i mai tace... si nici eu nu tac. Si-l înjur si uneori încerc sa scap din strânsoarea lui. Dar atunci este mai pornit. Ca un posedat. Parul i se ràsfira... si-l trag de par. Claie de par castaniu. Ca sa stie ca a fost ciufulit si i l-as smulge când ma raneste. Dar ar fi mai rau... Ar continua la nesfârsit. De placere... din dorinta de a se simti stapânul meu:
- Tu eres mi hembra. Nadie no te puede acariciar como lo hago yo. Me perteneces. Yo soy tu hombre.

... Pe moment sunt a ta. Probabil ca nu voi accepta sa ma mai atinga nimeni dupa tine. As pierde tot ce mi-ai daruit în lunile acestea. Sunt obosita de când te-am cunoscut. Obosita sa iubesc, sa astept sa vii. Nu-mi place viata asta. Depind si traiesc prin tine. De fiecare data ma surprinzi cu ceva. Nu cu zâmbetul tau... Acela nu mai are taine pentru mine. Te cunosc ca pe mana cea rea. Esti un clovn. Ma surprinzi cu latura ta umana. Si ma uimeste latura ta protectoare. Esti o canalie seducatoare.

... L-am condus la poarta. Asa... sumar îmbracata. Abia am avut timp sa urc la etaj... cât sa-l vad trecând. Claxoneaza ca un apucat. Si claxoneaza în mod repetat si prelung, chiar si dupa ce a luat curba... ca un chiuit victorios, asa cum fac fanii de fotbal. Doamne ce mi-ai daruit?!... Amintiri.... trairi... vise. Uneori as vrea sa se termine mai repede pentru ca sa-mi reiau monotona mea existenta. Ca si cum as astepta sfârsitul eliberator. Nebunul râde si-mi spune cum vom fi peste 30 de ani. Eu?! Ma gândesc pentru prima oara în viata ca-mi pare rau ca am vârsta pe care o am. 48 si el 38. Dar ce 38?! Pare de 30... doar ridurile de la ochi îi tradeaza cât de cât anii. Nici urma de grasime pe corpul lui. Solduri înguste... umeri de copil adolescent. Cu tocuri sunt mai înalta decât el... sau cam cât el. E nebun. E obsedat si pasional. Cum pisici mi-a iesit în cale?! Ceasul bun?! Ora fatala?!...

... Ar fi cazul sa mergi la culcare, Giulia. Trebuie sa-ti strângi patul. Au început sa-ti intre banutii. Hmmm... primele costume livrate. Multumiti clientii. Multumita eu. Terminat aproape al patrulea... al Cristinei. Linistita Enma... Era speriata ca nu am sa am timp sa-l fac tocmai pe al printesei mele. Astazi seara trebuia sa-mi mai vina trei baieti... de aici din curte. Nu au venit... las ca vin ei. C... trebuie sa învete sa croiasca. Pentru ca eu sa am spor la cusut. Am sa profit din plin de el. Desi înca nu înteleg bine cine de cine profita. Cert este ca ne bucuram unul de celalalt... Si ne daruim neconditionat...

... Da... si am alergat sâmbata dimineata. Ce-i drept fara chef... dar am facut cei 2,5 km. Enma a dus trena. Am facut si ceva gimnastica, desi as avea nevoie de mult mai multa. Ma doare spatele. Din variate motive. Însa nu ma las. Când simt ca ma doare... ma ridic de la masina de cusut...si dansez. E suficienta si o singura melodie. Apoi... pe scari în sus si jos... si iaca ... sportul în casa. Fac orice... dar va jur fetelor ca m-am saturat de jupuit iepuri. Cinci am avut si astazi. Mâine am sa fac iepure la cuptor. Am.... iara vreo cincisprezece în congelator. Ar fi cazul sa ma mai debaraseze Lizzie de câtiva.

... Deci... astazi nu mai sunt asa de saraca. Fortat pe C. sa ia înapoi ce mi-a dat. Mâine seara... adica astazi, pentru ca este trecut de miezul noptii... vine Natalia... si am costumul ei aproape terminat. Am câteva chestioare de retusat. Pantaloni. o vesta de strâmtat, o perdea de transformat, o geaca de scurtat si... blugii D&G ai lui sefa. Doamne!... dar nu se mai termina niciodata nu-i asa?! Dar e bine. Bani de tigari. Vin bine. Astazi... sefa facut la mine cadou tutun si tigari goale si masinuta de facut tigari. Iese la juma de pret si se fumeaza mai putin. Pentru ca trebuie sa-ti faci fiecare tigara. De lasat... nici o sansa. Mai ales acum. Când cos... trebuie sa ma si relaxez câteva minute. Si numai tigara ma ajuta.

domingo, 12 de diciembre de 2010

La Multi Ani...puiul mamei



Cu douzeci si cinci de ani în urma ... Eram la uzina. Iarna geroasa. Lucram la electroliza cuprului, la birouri. Era zi de salariu. Plateam împreuna cu o colega 250 de muncitori. Banii se luau de la caseria centrala...6-7 valize...de acelea mari de lemn, cum au tinerii recruti care merg în armata. Eram în sala mare de sedinte a uzinei, unde casiera repartiza banii. Am simtit ca mi s-au rupt apele:
- Draga mea Kati, cred ca astazi vei plati singura. Mie mi s-au rupt apele si nasc astazi.
- Esti nebuna? Cheama repede ambulanta.
- Nu este cazul. Nu am dureri. Hai sa luam banii si la coborâre am sa o anunt pe soacra mea.

... Asa a si fost. Au venit dupa mine, dar nu m-am dus la spitalul judetean. Eu acolo nu mergeam decât dupa ce o gaseau pe Ani moasa, prietena lui soacra. Asa ca mi-am petrecut sase ore...între magazie si toaleta. Soacra...speriata ca va cadea copilul în toaleta. În sfârsit a aparut si Ani moasa. Lucrase pe tura de noapte si fusese toata ziua cu masina în service. Telefoane mobile înca nu existau.

Deci...aterizat eu la maternitate. Însotita de Ani si de Pisti, asistentul sef de la urgente chirurgicale. Dureri... câte ìncapeau. Dar nu de la dilatatie. Aveam crampe în muschii de la picioare. Cârcei. Când ma prindea câte unul...strigam si ma întepau cu ace în muschi si-mi usurau durerea. Dupa medici nu venise timpul sa nasc. Dupa prima miscare a copilului... pe 25 iulie, tocmai se împlineau douazeci de saptamâni în zilele acelea. Si apoi... dupa spusele fetelor, trecute prin cele ale facerii, când elimini un dopusor de mucozitate... cam ti-a venit timpul. Ei, eliminasem de câteva zile acel dopusor...si spusesem ca uite mai am câteva zile. Deci nu eram surprinsa.

... Cu mine în sala de travaliu...o fetita mamica, pe care au mai trimis-o de câteva ori acasa. Cica nu-i venise timpul. Dar fata...urla de dureri. Ma rog, dupa ce a facut cadou o oaie si alte cele... au ajutat-o sa nasca. Da. Nu se mergea cu mâinile goale. Si prietenii nostri faceau pe rupte cafele la medicii si asistentele de serviciu. Altfel nu se uita nimeni la tine.

Ma rog. Mi-am continut plimbarile între pat si toaleta. Numai stiam ce pisici am. Vomitam în acelasi timp cu eliminarea apei. Pe la orele 18... chircita de dureri am mers la usa... ma cauta mama si soacra. Nici nu am putut sa ma uit la ele. Doar înjuram. Si pe vremea aceea înjuram. M-au urcat pe masa si mi-au spus sa împing. L-am împroscat pe medicul care statea cu capul între picioarele mele cu ultimii litri de lichid amniotic. Mi-a spus sa împing si... în fortarea mea m-am rupt.
- Asteapta. Te rupi toata.
M-a taiat. Pe viu.
- Împinge.
Si împins a fost. Adrian a iesit si... a fost un vis când l-am auzit pentru prima data. Mai apoi a urmat o ora de calvar. Cusut pe viu. Si astazi mai aud scrâsnetul firului tras prin carne. Medicul avea chef de glume:
- Stai sa te fac frumoasa. Ca acum esti ca o floare deschisa.
A trecut. Adrian s-a nascut pe la orele 20:00. Eu aveam o foame de lup ìn mine. Ma uitam catre blocul mamei mele... sperând ca ma va vedea. Ma plimbam pe holurile spitalului. Aveam niste usturimi de nedescris. Deja trebuia sa alaptez. S-a pornit greu laptele...dar nu s-a oprit un an si doua luni. Si atunci... l-am întarcat eu, de voie de nevoie.

... Nu am sa uit niciodata o faza din spital. Mergeam cu schimbul cu colega de camera, fetita aceea tânara ca sa aducem copiii la alaptat. Cu doi pui în brate m-a apucat prima diaree. Nu aveai voie sa porti chiloti si cu doi copilasi în brate nu aveam cum sa ma protejez. Si am lasat dâre dupa mine. Mi-am târât cum am putut picioarele si într-un râs isteric...am aruncat puii în bratele colegei, eu mergând sa spal dupa mine. Nu ne-am oprit din râs decât dupa vreo o ora.

... Adrian facuse icter si-l tineau în incubator. Acolo ce stiu eu cum se miscase si ajunsese cu gurita la fundul càcacios al unei fetite. Era Mihaela... mai pe urma vecina cu noi. Se nascuse pe 13... Pe parcursul anilor au fost buni prieteni. Îl luam la misto.... cu faza din spital...

Deci... La Multi Ani... puiul meu. Cea mai mare bucurie a mea în viata. Nu puteam sa am un copil mai iubitor. Ce noroc am ca s-a nascut sanatos. Pe deasupra si frumos si bun la suflet. Harnic si pasionat de munca lui. Acum am sa-i trimit un mesaj. Aseara s-au chefuit. Si astazi urmeaza sa continue. Eu nu am cum sa merg pâna la ei. Lizzie si familia vor trece pe la el... dar la o ora când eu nu pot sa o fac. Iara pe seara ar trebui sa merg si sa ma întorc cu trenul, ceea ce nu ma încânta. Nu face nimic. Ne-am petrecut împreuna 8 zile si a fost suficient. Au sa-mi trimita si mie tort si fotografii.

Înca o data ... La Multi Ani... ADRIAN!!!
Update 16:41... fost eu la copilul cu Lizzie si iar mâncat. Platouri care mai de care mai elegante si un tort de nota 10. Putin fost timpul petrecut cu ei. Cu drum cu tot... trei ore si jumatate. Dar ne-am distrat bine si ne-am povestit.

sábado, 11 de diciembre de 2010

Dezmat total...

Vin de la o petrecere unde nu întelegeam mai nimic din ce sa vorbea. Da... trebuie sa învat rusa înainte de a învata catalana. Sase ucrainieni, metge... care vorbeste ucraineana si eu... unguroaica-românca ... care întelege vreo o suta de cuvinte. Bla, bla. Dupa câteva pahare de vodca nici ei nu vorbesc pe întelesul meu...nici eu nu deslusesc prea multe. Rusii cum le spun eu m-au ginit când tocmai veneu. M-au claxonat deja din masina, asa ca oricum nu aveam scapare. Apoi medicul meu preferat a venit si el sa ma anunte ca nu scap... trebuie sa manânc cu ei. La 5.30 dupa amiaza te îndopi ca un apucat. Pentru ca asta facem. Castroane de carne facuta la gratar, frigarui, sângerete, càrnati, cartofi copti în coaja, salate de legume, ceapa cu varza... si mai apoi un tort. Vinul sau vodca, sau ambele... curge în pahare. Cum sa slabesc asa?! Eu mâncasem astazi la regim... câteva frunze de salata verde cu doua sardine amârâte dintr-o cutie de conserva...cu ceva ardei iuti. Nici fructe... nici alte dulciuri. Apucasem sa croiesc materialul pentru cizmulite si sa-l cos, apoi sa croiesc tot costumul de Carnaval al Cristinei... si chiar sa unesc piesele de la vestuta. La usa suna deja medicul. Si apoi... dezmat total. Patru ore. Am dansat... adica am încercat. Daca credeti ca este usor sa dansezi cu ei... va înselati. Eu am în mine orice ritm...mai putin ritmul labartat al rusilor. închipuiti-va...ceva în genul Katiusei... si a Kazaciocului...Brate în aer... pasi uriasi... de un metru... Si eu care de luni de zile am în mine pasi marunti de salsa si unduiri de solduri si miscari de pelvis. Pai... nu poti dansa pe muzica lor. Eu...sunt în inferioritate. De fapt dansul de la noi din tara se potriveste cu orice muzica... latina sau americana. Dar va asigur ca nu cu cea ruseasca. Seara s-a terminat cu o cearta ¨amicala¨ care ar fi degenerat daca nu intervenea malacul de Serioja... Asta pentru ca metge nu ar putea sa o faca. Nu stie ce sa faca cu oamenii beti. Doamne... parca eram între ai nostri... pusi pe paruiala... haha... Eu acum ascult muzica mea... bachata, salsa... Sunt la mansarda... Mami... no me hagas eso... Sabes que te quiero... me quemo por dentro...por sentir tu amor. Parca suna mai bine.
Mami... mamacita... nu are nimic în comun cu mami... cum îmi spuneau mie acasa...

Deci... la un dus Giulia. Dar numai dupa înca un dans... mai senzual de asta data.

viernes, 10 de diciembre de 2010

povestiri în miez de noapte

Mi-e rau. M-am trezit cu greu. De vina e stomacul prea plin. Am mâncat ca spartele aseara. Amalia are o pofta extraordinara. Si vazând-o pe ea... îmi vine si mie. Numai atât îmi trebuie. Sa ma pornesc. Apoi nu ne mai oprim. Cum sefa a adus o sumedenie de prajiturele din Galicia plus patru ciocolati... sunt rezolvata. Adica le-am rezolvat ìn compania Amaliei. Nu ne-am putut opri... De la fructe , care de care mai exotice am trecut la prajituri, ciocolata... salata cu peste si maioneza, si mai apoi pàine cu alioli...Si cum nu m-am saturat... am continuat cu carnea din supa. Mi-e rau...

... Coseam aseara. Aproape terminasem o noua vestuta pentru Carnaval. Ar fi fost ideal sa am timp sa cos în voie. Dar nu puteam sa o las pe Amalia singura în bucatarie. Deci... m-am sacrificat. Si rau am facut. Rau pentru ca am mâncat si nu pentru ca am stat cu ea pâna la ora unu din noapte. Doamne cât putem sa palavragim. Când deschide subiecte care ma ating... sar în apararea alor mei. Poate reusesc sa schimb mentalitatea ei. Ai mei sunt si tiganii. Ai mei sunt si toti emigrantii care ajung sa fie vizitati de ea. Deja a început sa fie mai indulgenta cu ei. Daca la ìnceput îi ataca ca s-au îngrasat de cànd au parasit tarile de origine... si asta aduce cu sine toate problemele de sanatate implicite, acum e mai docila. Pleaca urechea si asculta. Îi povestesc ca tiganul acela nenorocit care cauta mâncare în containere... nu este hot. Acela gaseste cel putin ceva cu care sa-si umple stomacul. Daca s-ar duce acasa nici asa ceva nu ar avea. Îi povestesc de sutele de familii care traiesc pe câmpurile de gunoaie si care traiesc în case de carton pe gerul cel mai cumplit. De nenorocitii care scot fiecare bucata de fier vechi de acolo pentru ca sa poata cumpara pâinea zilnica pentru droaia de copii. Apoi trecem la ajutorul pe care tarile dezvoltate ar trebui sa-l dea la origine... pentru ca cica sa nu-i împovareze pe ei aici...bietii de ei. Si apoi eu atac.
- Voi... ati luat si stors vlaga din toate popoarele astea si asteptati ca acum ei sa se ridice din propriile forte. Este datoria voastra morala sa-i ajutati si nu numai sa va extindeti afacerile profitabile în tarile lor. Voi nu vreti nimic dinafara dar vreti ca pietele lor sa absoarba si produsele si serviciile voastre. Nu e corect. Sunteti bogati... pai ajutati-i si pe ei sa devina suficienti. Este atâta injustitie pe lumea asta. Nu stiu eu solutiile dar macar nu-i priviti de sus si cu ranchiuna. Nu este vina lor ca s-au nascut unde s-au nascut. Nici ca educatia lor este mult inferioara.

... Argumentam în noapte. Apoi... terminam cu un tratament facial. Am dermatologul meu personal. Nu-i cer eu. Este deformatie profesionala a ei. Mi-a aplicat aseara o lotiune si astazi dimineata m-am trezit cu fata decongestionata. Parca mi-au disparut vinisoarele acelea de pe fata. Sa vedem rezultatele. Acum ea ma cearta. Ca prietenele... adica eu... sunt greu de tratat pentru ca nu urmeaza întocmai sfaturile ei. Ma cearta ca nu mi-am luat crema aceea scumpa de protectie împotriva razelor solare. Bine... dna doctor. Promit sa fie prima achizitie din viitorul salariu.... Adica peste 20 de zile. Da... C se plângea ca zile trec repede. Eu ca nu trec destul de repede pentru ca sa simt din nou fosnetul a ceva bancnote în buzunare. Deci... la munca. Am doau costume de facut. Maine merg sa copiez tiparele de la cei de la comparsa La Colla. Pinochio si Cenusareasa. Dragute costumase. Trebuie sa-l pun pe C... sa învete sa croiasca. Aici se munceste când nu se face altceva. Deci... la munca.

miércoles, 8 de diciembre de 2010

Mi-ar fi placut sa ramân grasa si imbecil de fericita cu rotunjimile mele dizgratioase

Dragele mele ...aveti grija ce va doriti. Eu mi-am dorit doar sa fiu iubita de un anume cineva. De mult am uitat numele lui si ce m-a determinat sa-mi schimb look-ul. Pentru ca nu am tinere de minte. Ma debarasez de balast. Daca ma întrebati acum cum este mai bine... pai grasa si stearsa e mai sigur. Traiesti comod, nu te balacesti în situatii de promiscuitate. Eu ma cunosc foarte bine si stiu ca mi se aprinde sângele în vine la cea mai mica scânteie. Ma inunda lava si pot sa-mi tin predici dupa predici. Nu folosesc. Chiar ar trebui sa ma calugaresc. Cu conditia sa nu aiba gradinar sau popa pe acolo. Problema este ca nu-mi fac mustrari de constiinta. Nu cred ca am constiinta. Sau nu include si aceasta latura a existentei. Sunt corecta în afaceri si în relatiile interumane. Nu si în cele care implica latura sentimentala. Se amesteca în mine notiunile de fidelitate cu dorinta. Fidelitate?! Fata de cine? Fata de mine însami... poate. Poate am devenit egoista, poate sunt pe ultima 100 de metri a feminitatii care mai poate fi dorita. Dupa 50 cred ca o femeie este trecuta la categoria hoaste batrâne. La fel cum si eu îi trec acolo pe barbati. Astept doar sa ma resemnez cu starea de fapt. M-am cam îngrasat. Am contribuit destui factori. Anxietate... dorinta, copiii în casa, Amalia... cu copioase mese în miez de noapte, înghetata...

... Mi-ar fi placut sa ramân grasa si imbecil de fericita cu rotunjimile mele dizgratioase. Mi-ar fi placut sa am ascunse undeva într-un colt al memoriei carnii toate aceste experiente, fara ca sa mi se fi întâmplat în realitate. Ca o pelicula care se deruleaza uneori si aduce un zâmbet în coltul buzelor, în timp ce eu as sta si as tricota hainute la nepoti. Credeti-ma ca nu ati vrea sa aveti toate memoriile mele din acest an. Bucurati-va ca nu le aveti. Le-as sterge cu buretele dar este imposibil. As vrea sa fi stiut sa ma opresc, sa aleg mai bine. Nu mi-a fost dat si acum ma tortureaza. Ce frumos ar fi sa poti spune ca nu ai nimic sa-ti reprosezi. Îmi reprosez atât de multe clipe întâmplate anul acesta. Prea multe. Poate daca as fi învatat ceva din ele... ar fi fost utile. Dar repet la infinit aceleasi greseli cu aceleasi persoane. Mi-a fost dat sa cunosc fata ascunsa a prea multor persoane. La fel au avut parte si ei. Pai... nu suntem frumosi dezbracati de hainele noastre de oras. Somnul ratiunii naste monstri... Eu mi-am pierdut uzul ratiunii. Cu foarte multi ani în urma... Am avut oare parte si de ratiune?! Pot sa ma disculp cu scuza ca fiecare are dreptul sa traiasca dupa propriile canoane?! Ca nu toti suntem facuti la fel?! Nu are rost sa ma îmbat cu apa rece....

eu ..si copiii...



Pentru ca Adrian era dispus sa faca pe fotograful nostru personal... ne-am ales cu fotografii. 233... la numar. Ei...mai multe...eu câteva. Va pupam...









mami si puiul ei...

Costume pe 2011

Primele doua costume de anul acesta... Adrian si Cristina... pe post de manechine.

Pe primele...înveti... Gulerele astea ma omoara. Si captuseala care este diferita ca elasticitate de partea de catifea... superelastica. Iara cizmele cu materialul lipicios...sunt un dezastru. Am uitat sa-i pun lui Adi si fasele... asta e...

S-a întâlnit puiul cu gaina batrâna...

Nu stiu de ce fac jocul asta stupid. Poate de frica ca sunt prea implicata emotional:
- Sunt patetica la vârsta mea sa ma comport ca o pustioaica. Sigur ai dedicat aceasta stupida melodie la destule femei.
- Nu. Niciodata.
- Cum pot eu sa ma îndragostesc de un barbat mai tânar cu zece ani decât mine?! Este irational. M-ai facut sa-mi schimb modul de viata. Tresar la fiecare masina care ia virajul càtre casa mea. Ma uit la orele care trec si sper sa vii. Nu am mai alergat ... pentru ca trebuia sa fiu acasa, în caz ca veneai. Nu m-am culcat luni seara la mansarda la 7 seara desi eram frânta de oboseala. De frica ca poate vii si nu aud soneria de la poarta.
- Eu nu vreau sa-ti schimbi viata pentru mine. Nu vreau sa suferi.
- Poti iubi fara sa suferi?! Poti sa-ti impui sa nu iubesti?! E patetica iubirea la vârsta mea.
- Iubirea nu tine cont de vârsta celor doi implicati. Câti ani are sufletul tau?
- Nu stiu. Cred ca nu a trecut de adolescenta. De asta ma comport atât de stupid. Uite... am plâns doua zile din cauza melodiei acelea stupide. Si-mi spuneam ca trebuie sa te scot din suflet înainte ca sa ma ranesti. Ma omori cu zilele si nu ma pot concentra la nimic. Si nu vreau sa ai probleme acasa din cauza ca vii aici.
- Problemele le am cu mult înainte de a te cunoaste pe tine. Tu doar ma ajuti sa ma linistesc. Uite, faptul ca vin si numai pentru câteva minute sa te vad... e atât de relaxant pentru mine. Esti refugiul meu.

... Si mi-a cântat din nou si din nou... privindu-ma în ochi, sarutându-mi mâinile, sarutându-mi lacrimile.
...No encuentro palabras que puedan decir
lo maravilloso que es poder sentir
el calor de un hogar
que refugias en ti

- Doamne ce frumosi ochi ai!...
- Ramâi? Începe partida de fotbal. Barça are nevoie de sufletul meu alaturi de ei. Nu au câstigat niciodata cu Rubin Kazan... asta pentru ca nu m-au avut pe mine de suporter.
- Giulia, cu ce ma ajuta pe mine si pe tine daca astazi Barça câstiga?! În disperarea mea ... mi-e totuna.
- Pe tine nu... dar pe mine... ma emotioneaza jocul lor. Deci?! Ramâi...sau nu?!
- Nu pot. Am trecut doar sa te vad.
...Avea astazi o fata atât de trista si de speriata. Aproape ca plângea. Chiar a crezut ca vreau sa-l parasesc.Cred ca nu ar trebui sa ma mai joc cu el...ci ar trebui sa ma bucur cu adevarat de fiecare minut pe care viata ni-l face cadou. Ma tot leg de el ca ma va parasi când de fapt nici un gest de al lui nu-mi da de înteles asa ceva.

... Mi-a sunat între timp telefonul fix. Nu ne-am înteles....asa ca am pus receptorul în furca.
Apoi... a sunat mobilul...si deja stiam ca numai A. putea sa fie. M-a chemat sa o însotesc la multicine. C. era în curte, vorbea la telefon. Eu m-am dus sa-mi pun repede colanti negri cu pietricele argintii si un tricou tip barca... foarte decoltat. Ma fardam si-mi puneam fond de ten. C... nu a rezistat, desi stia ca A era pe drum. Parca poti si vrei sa-l refuzi?! Este visul fiecarei femei... Unde te apuca... dar sa fie!!! Asa ca am ramas pe jumatate fardata. Soneria care te scoate din minti când nu trebuie.... La poarta A... eu fuga:
- Asa vii? Puneti ceva pe tine.
- Un moment... Nu stiam ca iesi asa de repede de la consultatii.
... Si în timp ce eu topaiam ... ca sa las totul în ordine... a iesit si C... si s-au povestit doua minute. A... a plecat la masina. C... si din poarta înca mai saliva.
- Hai cu noi.
- Nu pot. Dar daca vreti va duc eu. Dar mai apoi cum va întoarceti?!
... Salivaaa... Hm... ce placere pierduta. Dar asta este. Adrenalina a existat. L-am lasat cu poftele. Eu... încalzita cum trebuie am alergat spre masina Amaliei. Doamne ce placut e sa vezi un barbat tânar si frumos salivând. Hm... cred ca m-am dilit.

- Unde vrei sa mergem? La film, restaurant sau discoteca?! Sincer vorbind... de discoteca nu sunt în stare astazi, dupa doua nopti nedormite si un schimb dublu astazi.
- Unde vrei tu. Daca tot mi-ai întrerupt o partida de amor pe întunericul bezna din baie ... mergem unde vrei tu.
- Nu-mi spune. S-a dat la tine...stiind ca vin imediat?
- Pai daca atunci m-a vazut prima data în colantii astia. Se ruga doar sa aiba timp sa termine. Sorry... Sincer vorbind chiar îmi vin bine si stiam dinainte de a-i pune ce reactie va avea. Acum sa-mi para rau ca pot sa-l incit...cica fara sa vreau?! ha... s-a întâlnit puiul cu gâina batrâna. Atâta doar ca nu m-am gândit ca-mi va trage hainele de pe mine... acolo pe loc. Doar sefa mi i-a ales la târg. Dar ea... doamne fereste nu si-ar pune niciodata asa ceva. Uite... cu bluzita-rochita bej, tricotata, si geaca asta visinie merge super.
- Da...tu eleganta si eu... vai si amar de curul meu.
- Ce sa-ti spun. Haine de dos duros. Chiar mi-a strigat fiica lui Enma, astazi la telefon, ca trebuie sa-i tricotez câteva...cànd vine acasa de Craciun. Probabil am sa-mi petrec noptile tricotând cu C. lânga mine. Dar macar tricotatul merge si pe întuneric. Chiar si cu ochii închisi.
- E ceva ce nu stii face?
- Deh... sunt destule trebusoare care mai au nevoie de exercitiu. De pilda salsa. Dar am progresat. Cu asa profesor nu ai cum sa nu prinzi miscarile.
- Si chiar ati facut-o acum?
- Da...Ca doar eu nu sunt rece ca tine. Eu nu am nevoie de rugaminti. Si apoi ce pisici am facut pâna ai venit tu? Doar am si vorbit, chiar prea mult. Am vrut sa renunt la el. Dar are o fetisoara de înger... si nu pot.
- Cum sa-l parasesti acum, în plin amor?! Esti nebuna? Te-ai anchilozat la cap, fata draga?! Asa ceva nu se face.

... Am ajuns cu destule peripetii la zona comerciala din oraselul vecin, facând mult mai multi km decât era nevoie. Asta este... Ne-am oprit sa mâncam un kebab si apoi altceva, asemanator. La tele ...meciul. Eu...cu sufletul acolo... La Barça, care logic... ma avea si pe mine în tribune. M-am ridicat de câteva ori si am dansat... de bucurie... Câstigau ai mei. Clientii se uitau la mine zâmbind. Amalia...încântata ca sunt fan culè ca si fiul ei. Ha ha... nu stia draga de ea ce pasionala sunt?! Apoi daca fac ceva... pun pasiune în tot ce ma înconjoara. Munca, placere, hobbyuri... viata. Ne-am povestit cu sibianca de la restaurant si bineînteles ca am mai încercat sa schimb câte ceva din ranchiuna ei... contra a noi, toti stranierii. Eu o iubesc asa cum este... De brat ne-am plimbat prin tot complexul acela. Pâna când ne-am gândit ce film ne-ar placea... era deja prea târziu. Ne-ar fi dat bilete pentru miezul noptii. Am amânat pe alta zi. Ei i se închideau ochii.
- Ai vrea sa conduci tu masina catre acasa?!
- As vrea si as putea... dar cum nu stiu pe unde am carnetul de conducere prin casa... as risca sa ma bage la puscarie...si acolo m-as face lesbiana, ca s-ar da alea la mine. hahaha...

Mergeam catre masina. A... se cam clatina. Nu bausem decât apa... dar se vedea cât este de obosita.
- Tu te bucuri de multe libertati aici în casa asta. Vine familia la tine, sta cât vrea, ai un amant si traiesti cum vrei, primesti pe cine vrei. Prieteni, clienti de croitorie.
- Pai eu asa am gasit starea de lucruri. Cea dinainte statea aici cu fiica si cu doi copii...ma rog din când în când. Dar cum nu a vrut sa locuiasca 24 din 24 aici... adica vroia sâmbetele si duminicile libere... si mai si pleca pe furis noaptea si seful, facând patrula prin oras a vazut-o nu o data, pe la doua noaptea venind din oras... în orele când era platita...pai... a trebuit sa plece. Adica cealalta lua bani si de aici si din alt loc... si alerga biata. Dar señor era gasit de fiecare data cazut pe jos si înghetat de frig. Si apoi o chemau pe sefa si seful, în miez de noapte, sa-l ridice de pe jos pentru ca el se încapatâna sa nu vrea sa fie ridicat. Cu mine nu i s-a întâmplat asta... decât din cauza halucinatiilor provocate de medicamente. Dar eu zburam de la etaj si-l ridicam fara sa-mi dau seama de unde am forta necesara. Si apoi... mi-am cerut voie sa am un amant care sa ma viziteze.
...La spusele mele... pe Amalia a apucat-o râsul în hohote.
- Da auzi...la voi toata lumea este asa de directa? Chiar ti-ai cerut permisiunea sa te viziteze un amant? Poate ai spus si tu ...un coleg, un amic...
- Ce?! Tu crezi ca eu ma ascund dupa degete?! Pai nu mai sunt copil si nici pudoarea nu mi s-a predat la scoala. Ce am în gura si-n capusa. De asta eu fac amor...iara tu numai visezi la cavaleri blonzi, curtenitori. Acum vad ca ti-a trecut somnul si vei putea conduce cei 10 km pâna acasa... hahaha
... Am ajuns acasa si... i-am pus melodia si textul de la Cancion para ti. I-a placut si ei. Am ramas sa mergem mâine la Morella, la restaurant sau ce o fi. C... poate va veni mâine sa ne dea lectii de dans. A. ma tot convinge sa merg cu ea într-o excursie în State. Chiar a cautat o croaziera în Caraibe.
- Nu pot, stii bine. Cu cine sa-l las pe señor?
- Esti materialista. Spuneai ca nu-ti cumperi luna trecuta cremele pe care ti le-am recomandat pentru ca nu ai bani. Nici acum nu le-ai cumparat. Ce ai facut cu salariul tau?
- Ce? Doar stii ca mi-am cumparat bijuteriile si i-am umplut portbagajul fiului meu. Si... datoria la sefa...si imediat mi-am cheltuit banutii...în câteva zile. Ce? Am eu contul burdusit ca al tau?
- Hai tu.... închiriem în State o masina...si avem parte de aventura... Nu fii zgârcita. Stii ca locuiesc în vila asta rece... numai pentru ca fiu aproape de tine. Altfel ar fi fost si financiar mai rentabil sa platesc doar o camera.

... A... a plecat. Ce stie ea câte gauri am eu de astupat?! Si mai am si grija lui C. Nu puteam sa întâlnesc un bocotan?! Nu... Acela ar fi fost arogant si nemernic. Asta... e dulce si-mi pupa degetele de la mâini si de la picioare. Nah... nu-l gaseam asa. Ce vorbesc?! L-am cautat eu? Mi l-au adus picioarele bronzate si parul meu blond, ciufulit, acum exact 6 luni... pe 7 iunie... cândva, în miez de zi... pe când ma fâtâiam eu tantos pe troace, îmbracata în rochita mea roz, cam scurtuta ce-i drept. Sa-mi fie de bine si la vara... cald. Da... si metge sa faca bine sa-mi spuna merçi pentru ca are chiriasa numai datorita mie. Ia sa-i spun sa-mi faca si mie rost de o foaie de boala platita. Ce vorbesc?! Mi-ar face oricare dintre ei ...si zece... dar nu se poate. La ce-mi folosesc ei mie?! Pai ... sunt prietenii mei si nu ai familiei indigene, ceea ce înseamna foarte mult pentru mine. Da... cred ca acum stiu cine ar sari sa ma ajute la orice ora din zi si din noapte. METGE... al meu. El este prietenul meu cel mai bun. Ce ironie a sortii, nu-i asa?!... Cred ca ar mai fi cineva, nu-i asa, cerebralul meu prieten ?!... Unde-mi esti?! Cum sa-mi caut eu prioritatile în viata?! Poate fi C.?! E drept sa fie el?! Sa ma las purtata de val si sa traiesc clipa, fara sa ma gândesc la viitor ?! Da-mi macar un indiciu... sa stiu si eu ce sa pun pe lista aia...

martes, 7 de diciembre de 2010

O multitudine de îngeri care se joaca cu inima mea...

... nu nu credeti ca-mi petrec ziua... în fata laptopului.
Mai cobor din când în când la señor. Acum dadeau pe CADENA SER aceasta superba melodie. Nu m-am putut abtine sa nu-mi misc umerii obositi pe muzica asta îngereasca. Eu... cos, fac reparatii cerute de prietenii copiilor. Va asigur ca as coase un costum nou...în loc sa strâmtez câte un cm dintr-o pereche de blugi. Am pus-o pe nora mea sa desfaca cusaturile...ca sa înteleaga munca ce ti-o dau ...niste asa zise cusaturi de 5 minute. O ora pe cel putin...desfacutul si apoi...de zeci de ori de înfilat ata care se rupe din cauza grosimii materialelor suprapuse. Masina mea nu este profesionala...iar atele, fie ele scumpe sau ieftine... se comporta la fel.
Deci înca ma misc pe ritmuri. Copii fac curatenie generala la sefa în casa. Eu... am parte din perdele la mine în masina. Am profitat de harnicia norei mele si acum exploatez tânara generatie. Mai am câteva bucati de terminat. Salopeta lui Adrian... la care trebuie sa-i adaug la mijloc o bucata. Fiul meu este foarte înalt... Ce sa-i fac...asa a iesit. Are 1,91. La munca deci ....Giulia. PIXI... cumintel doarme în scaunul pe rotile. Marta... statuie. Señor sforaie. Becurile bradutului articial pâlpâie. Nu e iarna alba... dar e bine. Moralul meu... acceptabil. Inima... cu palpitatii din cauza celor prea multe cafele zilnice. Si acum...am sa-mi misc soldurile pe acest ritm. Si la umeri face bine.

Smile...no matter what they tell you...


Smile, without a reason why
Love, as if you were a child,
Smile, no matter what they tell you
don´t listen to a word they say
Cause life is beautiful that way.

Tears, a tidal wave of tears
Light, that slowly disappears
Wait, before you close the curtain
There is still another game to play
And life is beautiful that way

Here with his eyes forevermore
I will always be as close as you
remember from before
Now that you´re out there on your own
Remember what is real and
what we dream is love alone

Keep the laughter in you eyes
Soon your long awaited prize
We'll forget about our sorrows
And think about a brighter day
Cause life is beautiful that way.

We'll forget about our sorrows
And think about a brighter day,
Cause life is beautiful that way
there´s still another game to play
And life is beautiful that way.

Curatenie în dezorganizata mea viata...

Dragul meu prieten... Ce magic este acest cuvânt. PRIETEN. Chiar aseara am urmarit un film francez ... exact cu acest subiect. Cel mai bun prieten. Sau... ma rog mai multi. Desi unu este putin cum spunea Alberto în Italia, sotul Antoanetei si doi sunt deja prea multi. Eu ce ma fac?! Am multi si multe. Ce este un prieten?! Acel pe care poti sa-l suni la 3 noaptea si te poate ajuta la nevoie. Pe mine sigur s-ar putea baza multi. Eu? ... Cautam acum un nume... Care ar fi acel sau aceea care ar face orice pentru mine. Chiar si dincolo de legalitate. Pe parcursul anilor au fost destui si destule. Eu, chiar si peste ani as face pentru multi dintre ei acelasi gest. Acum ar trebui sa caut printre ei. Nu este niciunul pe care as putea sa-l caut la nevoie. Niciunul care sa-mi raspunda la primul apel...

Dar hai sa lasam aceste filozofari. Ne pierdem timpul pretios. Señor deja si-a pus radio...semnalul care ar trebui sa-mi atraga atentia ca este dispus si nerabdator sa se trezeasca. Ma fac ca nu aud. Am nevoie de aceste câteva minute pentru mine. Sunt la a doua cafeluta rece. Si la a nu stiu câtea tigara. Mofturile si placerile mele diurne....

Deci... prieten drag. Ma tot gândesc la tema de casa. LISTA DE PRIORITATI. Daca as fi avut... traseul meu în viata ar fi fost altul. Chiar daca as avea o lista de prioritati nu stiu sa-mi impun disciplina. Nu stiu sa urmez o cale fara sa ma abat de la ea. Ma domina impulsurile de moment. Nu ma tin de promisiuni. Ar fi foarte usor sa-mi propun numai ceea ce stiu ca voi duce la bun sfârsit. Dar eu... încerc sa-mi propun teluri înalte în speranta ca macar parte din ele le voi atinge. Cotidianul acesta influenteaza mult în acest lung si sinuos drum. Ma abat de la el obstacolele aparute pe parcurs. Nedorite si greu de evitat. Ajuta-ma tu care esti asa de cerebral...

...Ieri seara am fost egoista. Eram obosita... psihic nu fizic. Incapabila sa ma sacrific. Ar fi trebuit sa-i sun pe ai mei. Asteptau apelul meu. Nu am fost în stare sa le spun ca nu am bani... pentru ca mi-am cheltuit pe bijuterii 1000 de euro. Ca am facut achizitii pretioase la pret de dumping... O investitie rentabila, din care as iesi oricând în câstig. Nu am avut curajul sa le spun ca descurcati-va cum puteti, luna aceasta am avut ocazia sa-i fac fericiti pe copii si sa ma fac fericita pe mine. Si nu mi-a mai ramas si pentru voi. Nu mi-am cumparat pentru mine nimic în toti acesti ani, sau si putinul ce mi-am cumparat... vi l-am daruit voua. Aveam mustrari de constiinta ca ei nu vor avea pe masa de Craciun cele necesare în timp ce eu mi-am împodobit degetele si urechile. Sunt obosita. Toti vor ceva de la mine. Toti ma sfatuiesc sa-mi fac economii si sa-mi pun ceva de o parte pentru zile negre, uitând ca ei, toti, sunt cei care ma asalteaza. Nu direct... cerându-mi. Doar spunându-mi cât de greu o duc. Acum ma doare sa le spun ca am planuri pe viitoarele câteva luni ... si nu am de unde sa le dau la toti. Nici pe casa de acasa nu sunt dispusa sa mai cheltui cine stie ce. Nu. Am trecut pe ... EU ... si numai EU. Mai apoi vom mai vedea. Daca nu va multumeste... asta este. Nu exist. Vreau sa traiesc numai pentru mine ... urmatoarele luni. Acum sa vedem daca voi si putea sa o fac. Vreau sa-mi regasesc linistea. Tânjesc sa pot iesi la plimbare fara sa fiu stresata ca sunt lucruri mai importante de facut. De fapt... nu sunt. Sanatatea mea fizica si mentala ar trebui sa fie unicele care sa ma preocupe. Si... cautarea linistii interioare. Pictura si desenul ar trebui sa fie primele pe lista de prioritati. Si tocmai de ele nu am avut timp în aceste luni. Eu stiu... am avut parte de o mare schimbare. Fizicul a adus cu sine mari schimbari de comportament. Înca nu s-au decantat lucrurile... Sunt atâtea stari noi care ma surprind si pe mine. Nu este usor sa te regasesti în corp nou. E ca si o reîncarnare... Deci... prieten drag... foloseste mentalul tau... si ajuta carnalul meu. Scoate-ma din aceasta promiscuitate a simturilor. Ajuta-ma sa uit de carnea si sângele meu clocotitor.

lunes, 6 de diciembre de 2010

mi tocchi come può toccarmi il Sole...

Muzica pentru suflet meu si al lui señor...

pentru ca señor m-a întrebat daca cunosc Dama cu camelii... ne-am delectat cu Traviata lui Verdi, în diferite interpretari. Nu stiu sa aleg dintre toate aceste încântatoare voci. Pot doar sa ma las purtata pe bratele muzicii. Doamne ce pace îti poate aduce în suflet, pe o zi ploioasa ca aceasta. Idilica atmosfera din casa noastra. Am sa cobor acum sa urca bradutul pentru Marta.

Hotarât... nu ma mai multumesc cu firimituri...

... Si pentru ca sa-mi demonstrez ca sunt mai puternica decât smiorcaicioasele sentimente care ma pot domina uneori, am acceptat invitatia lui V. de a cina împreuna. Mi-a vazut cearcanele si fata transparenta si nu m-a lasat pâna nu am acceptat sa iesim împreuna. Venea de la vânatoare cu iepuri în portbagajul jeepului. Nu-mi prea ardea de curatat dar cum stiu ca am prieteni care se pot bucura de ei, nu-i refuz niciodata. Eu....sincer sunt satula de ei. Asa ca am facut astazi cadou patru la Lizzie si prea scurta mi-a fost bucuria ca am reusit sa-mi golesc un sertar al congelatorului. Au aparut alti doi. Na... i-am curatat în câteva minute si am scapat de ei. Apoi m-am schimbat si am iesit la restaurant. Prea bun si prea sufletist prieten al meu, V.

... Încerca sa ma trezeasca din vis si sa ma aseze cu picioarele pe pamânt. Da... lacrimile unei femei ard si înmoaie si inima celui mai înversunat si nemilos afacerist.
- No llores, Giulia... Ti-am spus sa nu te implici emotional. Deja te-ai daruit cu trup si suflet si te va costa. Pe zi ce trece mai mult si mai mult.
- Ce? Nu acum îmi spuneai ca te-a stors una. Lasa tu... am sa fac si eu la fel.

Nu plângeam, doar mi se umezeau ochii, fara a-i putea ascunde privirilor lui. Mai mai ca nu-mi arunca pahare de apa rece în fata. Mi-a trecut. Dar numai dupa un Martini si o jumatate de sticla de vin rosu. Suntem patetici amândoi. Liberi si nemultumiti. Amândoi implicati în relatii paguboase cu persoane ¨ocupate¨ si cu responsabilitati. Orele au zburat. Am cinat la el acasa. Servita si rasfatata. Foc în semineu, pui la gratar... asta dupa ce ne-am înfruptat cu jamon si o strasnica supa madrileña. Gateste bine ce-i drept si nu te lasa sa-ti bagi nasul în bucataria si castroanele lui. Nu m-a lasat nici sa pun masa, nici sa strâng platouri. Am fost o doamna, eu...servitoarea tuturor. Fara sa vreau îi spuneam pe numele... celuilalt:

- Ma pomeneste. Sigur o fi trecut pe la mine.
- Ti-am spus sa trecem pe la tine ca sa-i spunem lui Adrian sa te anunte daca vine, sa-ti poti petrece seara cu el, daca vrei.
- Nu... nu vreau sa fie sigur de mine. Nu las sa ma domine nimeni. Nu-i datorez nimic. Are obligatiile lui în timp ce eu stau si-l astept. Nu e drept. Eu nu l-am cautat... nici el sa nu ma caute. Nu am sa-mi petrec viata asteptându-l. Tu macar esti liber sa faci ce vrei. Desi nici tu nu suporti singuratatea. Ne avem unul pe celalalt... uneori. Ne uitam la un film împreuna sau la o partida de fotbal. Tu vii la mine când vrei... la fel si eu la tine. Nu ne mintim si nu ne amagim. Stim ca nu ne placem ... dar suntem buni prieteni. Nu e nevoie sa ne menajam sentimentele ...pentru ca nu exista. Ma scuturi ca pe o sora ... iar eu fac la fel cu tine.
- Ce fain ar fi sa ne petrecem noaptea de Anul Nou împreuna...
- Ar fi... dar eu trebuie sa toastez cu señor si sa mâncam împreuna strugurii sortii... Nu am cum sa-i lipsesc de aceasta iluzie pe señor si pe Marta. Iar tu nu vrei cu siguranta sa-ti petreci seara în compania lor. Poate te împaci pâna atunci cu fosta ta....

... M-am întors acasa dupa aproape cinci ore. Între restaurant si cina în vila lui, au zburat orele. Am uitat de smiorcaiala din ultimele zile. Copiii mi-au supravegheat casa si pe cei din ea. C... trecuse pe la mine. Probabil a fost foarte neplacut surprins când a auzit ca am iesit la restaurant cu V. Dar eu i-am spus fiului meu sa-i spuna unde am plecat în caz ca trece... Nu am vrut sa menajez sentimentele lui... pentru ca nici eu nu sunt menajata deloc. Nu am ce pierde... As avea doar de câstigat daca si-ar trage nasul. Am promis ca nu am sa mai pun pe nimeni la suflet. Deci... chiar si pe el ... care este un vis... am sa reusesc sa-l scot de acolo. Poate ma va costa ceva efort. Poate am sa ma ranesc pe alte fronturi. Dar am sa ies doar mai puternica. Lipsita de suflet si de slabiciuni. Nu am timp si energie de pierdut. Trebuie sa ma concentrez doar la munca mea. La datoria pe care o am fata de fiul meu, fata de familia de care am grija, de cei multi de acasa. Nu-mi pot lasa gândurile în deriva pe marea verde a sufletului meu... De MINE cui îi pasa?! ... Nimanui. Deci... doar eu trebuie sa am grija de mine... Nimeni altcineva nu a facut-o si nu o va face... vreodata. Brabatii, din spirit de fronda se menajeaza între ei. La fel si noi femeile. M-a surprins mila fiului meu fata de mutrisoara pe care a facut-o C:
- L-ai ranit. Nu ar fi trebui sa o faci.
- Da? Zilele trecute ai spus ca e foarte simpatic si de treaba, dar ca ar trebui sa fie acasa cu familia lui. Si acum ti-e mila de el. Pai eu nu l-am sedus... El mi-a intrat pe usa din dos în viata, stiind prea bine ca are responsabilitati. Daca eu accept sa fiu vioara a doua... sa accepte si el ca nu este stapân în doua inimi. Si apoi... nu l-am înselat. Nu te-am pus sa minti. Puteam sa-i spun ca sunt la Lizzie. Dar nu am vrut sa o fac. Nimeni nu merita sa fie menajat. Pe mine nu m-ai întrebat de ce am ochii plânsi. Hai ca nu mi-e mila de barbatii raniti în orgoliul lor de masculi feroci... As rani o suta... pentru neîmplinita mea viata. Prefer sa plâng astazi, un pic, decât peste ani si ani. Si am sa ma îmbat cu prietenele... si voi fi din nou cum am fost pâna anul trecut. Rece, distanta... si împacata cu viata. M-a lovit sub centura cu stupida cea de melodie care ar fi vrut sa spuna ceea ce el nu poate. Pai daca nu poate... sa nu ma mai caute. Deja nu-mi ajunge putinul. Vreau mai mult. Vreau sentimente puternice si adevarate. Si acum... am sa merg la culcare. Si am sa dorm ca un copil rau care a facut o pozna. Sau... ca si Scarlet O`Hara... Si mâine este o noua zi. Vom vedea ce ne aduce... Cred ca mie mi-a adus o bota Mos Nicolae. Prea am fost rea în acest an. Nici nu merit mai mult.

domingo, 5 de diciembre de 2010

Deja que el sueño sia dueño de ti...

Poate pentru ca este duminica si ploua sunt melancolica si am aceasta stare lacrimogena. Ascult la nesfârsit aceasta stupida melodie. M-am trezit aproape la 12... Adica m-am mai trezit si pe la ora 6... ca sa vad daca PIXI nu a aparut. Nu... auzeam doar urletul sfâsietor al pisicilor de peste drum. Era dovada ca daduse iama printre femele . Deh... fusese pedepsit si încarcelat câteva zile în casa, asta de când nebuna de vecina de la no. 4 s-a plâns ca-i distruge gradina si ca-i pune în functiune alarma exterioara. Da... au alarma în curtea asta minuscula si nu-si pun în functiune alarma interioara... pentru ca acolo au catelul acela prost. Nu te pui la cearta cu vecinii. Încerci doar sa le respecti dreptul de proprietate. Asa ca PIXI... este pedepsit sa stea în casa, ceea ce presupune ca de fiecare data când deschid usa de la intrare sau usile terasei sa caut mai întâi pisica... Ieri a scapat cumva... si dus a fost 24 de ore. Acum astept reclamatiile. Probabil va trebui sa-l ducem la castrat... ceea ce ne-ar întrista si pe mine si pe Amalia. Sa lasi tu animalul fara placerea simturilor...

... Este o atmosfera idilica în casa. Señor... culcat în sofaua lui, cu un zâmbet larg afisat pe chip. Marta... în fotoliul de lânga mine, imobila ca o statuie. Pisoiul, obosit de atâta vânzoleala, culcat în patutul lui de lânga sofaua lui señor. Eu... în fotoliul meu... cu picioarele catarate pe laterala de lânga fotoliul Martei. Castile pe urechi, laptopul în fata si ... cuvinte care nu cred ca pot sa exprime ceea ce simt undeva în adâncul cenusiu al sufletului meu...

...As vrea sa iubesc ... dar nu pot. Nici nu am sa ma daruiesc acestei povesti idioate. Entregate... spune nois. Nu am sa o fac... pentru ca nu este corect fata de mine. Si am învatat ca trebuie sa fiu egoista. Eu...si numai eu contez. Cei care îmi provoaca dezechilibre trebuie îndepartati. Trebuie sa cresc ca persoana. Iubirea nu te ajuta în acest sens. Te distrage. Te subjuga...

...AS avea nevoie de sfaturile tale, drag prieten întelept. Sunt înconjurata doar de prietene mai nefericite decât mine. Sefa chiar îmi spune ca le atrag ca un magnet. Eu stiu doar ca cei care se aseamana se aduna. Eu vad tristetea de dincolo de aparente. Ma uit la fata nemtoaicei cu care fac gimnastica, care s-a dedicat timp de 15 ani sotului bolnav la pat. Am întrebat-o daca si-a trait viata? Mi-a zâmbit trist ca nu stie ce înseamna pasiunea. Si acum... la 55 de ani ar fi imposibil sa mai gaseasca asa ceva. Este singura de 3 ani si jumatate. Nu este lipsita de mijloace financiare dar numai spera nimic în viata ei. Asteapta doar sa treaca anii.

Ma uit la chipul frumos si la superbii ochi ai Amaliei. Atât de frumosi si de jucausi. Niste ochi tineri... pe un chip de fetita. Are 58 de ani si nu-i afiseaza. C... chiar a spus ca pare de vârsta mea... ceea ce bineînteles ca a flatat-o nespus. Povestim... bârfim si ne facem intime confidente. Traieste visul meu cu maxima intensitate. Mi-ar placea chiar sa o ajut sa viseze din nou... sa traiasca pasiunea pe care a trait-o acum 16 ani... cu prietenul ei, care acum nu-i mai spune nimic. Poate trezind în ea pasiunea... va simti din nou fiori si va trece peste linia de demarcatie între prietenie... Eu una nu cred ca as putea sa-mi petrec fiecare sfârsit de saptamâna în casa mea în compania unui barbat cu care cu ani în urma am trait o pasionala poveste de amor. Dar ea nu iarta...

... Ma uit uneori la fata dragalasa a lui Enma... la buzele ei frumoase. Ma întreb de ce nu are parte de ceea ce merita. Ma uit la efortul si abstinenta ei inutila.... O iau în brate si-i sarut umerii fragili. Îi sarut mâinile delicate... O iubesc eu în locul celui care ar trebui sa o faca. Ea nu întelege cum pot pe mine sa ma încânte dulcegariile lui C. Nu întelege ca ma poate încânta ca-mi saruta mâinile, ca-mi vorbeste cu dumneavoastra uneori. Nu întelege ca respectul si educatia latina îl face sa vorbeasca cu dumneavoatra chiar si cu surorile lui. Cred ca sefa nu a citit prea multe romane cavaleresti. Señora... nu este un cuvânt depasit... scos din uz. Este doar uitat aici... în aceasta societate a lui TU... Nu poate întelege cât de îmbatator este acest amestec de senzatii... Vos, usted.... adica dumneavoastra cu ... mi hembra, femeia mea..., folosite pe parcursul unei zile, doar ca în ipostaze diferite...

... Trebuie sa ma trezesc din aceasta reverie. Se pare ca vor ajunge în câteva minute copiii. Numai vad conexiunea lor pe messenger. Merg sa ma târasc prin casa. Poate chiar am sa-mi pun tocuri, MP3 cu casti... si am sa urc la mansarda sa dansez salsa. Asta pentru ca sa fiu pe faza la urmatoarea lectie de dans. Nu stiam cu cine am de a face. Ritmul latin este ceva de neînteles pentru noi europenii. Îl privim, îl dorim... dar nu-l simtim asa ca si ei.

el calor de un hogar que refugias en ti...

sábado, 4 de diciembre de 2010

lo que nunca te pude decir...

Draga mea draga... tie ti-am scris postarea anterioara. E seara si este atât de placut la mine în casa. Ascult... Cancion para ti. De câteva minute a plecat nois... adica baiatul... în catalana... Mie îmi spune de câteva zile... noia, adica fata... chavala... Mi-a cântat, ne-am plimbat virtual prin Columbia si prin România. M-a facut sa plâng... desi am promis sa nu o fac. Dar am ascultat toata ziua aceasta stupida melodie. Si apoi... nu se oprea ... si-mi cânta din nou si din nou... Îmi susura la urechi si îmi saruta lacrimile.
- Doamne ce frumosi sunt ochii tai când plângi. Un verde asa de intens nu am mai vazut unguroaica dulce ce esti.
- Dispari columbiano. Nu vreau sa am ochi mai frumosi doar pentru ca sunt plânsi. Am spus clar ca nu ai sa ma faci sa lacrimez. Pleaca. Am sa am zece mai frumosi ca tine...

... A plecat. Cu gândul sa revina. Nu vreau sa-si faca probleme acasa. Nu vreau sa-l vad în seara aceasta, desi m-a amenintat cu alta lectie de dans ceva mai târziu, în noapte. Ma rog... acum am casa la dispozitia mea. Copiii au plecat acasa, la o zi de nastere. Nora mea s-a îmbracat cu cel putin zece inele. Nu... daca le punem la socoteala pe cele care sunt set de câte trei... cred ca avea chiar cincisprezece. Mai mai ca topaia de fericire. Mi-a cerut si din ale mele câteva... doar ca sa le faca cica în ciuda vecinelor. Se le arate ce soacra rea are. Ha ha... draga de ea. Mi-a frecat casa aproape în întregime. Oricum nu le-am ramas datoare nici înainte. Dar acum... zburda prin casa cu sase inele, cu cercei noi, bratara si lantisoara cu un minuscul briliant încrustat în litera C... asta pâna cànd sefa i-a recomandat sa nu expuna inelele la solutiile de curatat.

... Daca revine C... casa este doar a noastra... Întelept ar fi sa nu o faca. Avem timp sa ne vedem în timpul saptamânii. O sticla de Martini... si muzica. Eu... am sa mai ascult aceasta superba declaratie. Înca una... din atâtea ascultate pe parcursul tumultuoasei mele vieti. Minute înainte m-a cautat dragul meu prieten medic din Madrid. Mi s-a întrerupt conversatia asa ca nu ne-am putut spune mai nimic. Nici sarbatori fericite nu ne-am urat. Am început sa urmez sfaturile Amaliei. Distanta si nepasare aparenta . Adica... esti aici... doar pentru ca în momentul acesta sunt dispusa sa-ti fac aceasta concesie. Dar... nu esti indispensabil. Deci. I-am spus cu un zâmbet parsiv:

- Nu-mi cânta. Nu am sa ma gândesc la tine când ai sa ma parasesti. Poate am sa te parasesc eu întâi pe tine. Nu am sa ma gândesc la tine... când voi avea pe altul. Voi, barbatii, numai însemnati prea mult pentru mine. Ma folosesc doar de voi pentru placerea mea. Pot sa-mi permit chiar si luxul de a avea altul. Mai tânar, liber si fara compromisuri. Si apoi nu uita... am o invitatie pe seara aceasta... în caz ca sunt libera si nu vii tu. Poate chiar am sa-i dau curs.

- Da, da... Asta sa o crezi tu. Mai vorbim noi astazi.

- Daca am sa fiu acasa... Pot chiar sa deconectez soneriile si sa ma fac ca nu te aud.

...Da. Sincer mi-e totuna. Mi-am dat voie sa visez astazi. Eram prea obosita. De munca o fi fost, ca doar alte cele sunt doar sanatate curata. Este frig afara. Mi-am scos nasul de câteva ori, în cautarea lui PIXI... Fara rezultat. Apoi, vizita la sefa, dat mâncare la rottweiler. Fugit din nou la sefa. Se pusese alarma în functiune din cauza usii de la garaj, care de când a primit o masina în plin... e cam sifonata si se pare ca se opreste pe la jumatate si apoi se deschide din nou. Eu nu am observat si a ramas deschisa. Càinele a intrat si s-a pus alarma în functiune. Mai apoi, ca sa fie totul complet, s-a strecurat Drac afara pe strada si mi-am lovit dosul palmei de poarta. A trecut. Toate trec. Zilele, orele, minutele.

Deci, draga mea anonima preferata. Sunt bine. Nici mai bine, nici mai rau decât eram cu luni în urma. Zau daca simt ceva pentru copilul acesta. E o stare ca acalmie... Oare se apropie furtuna?! Nu cred. Sper sa nu mai apara furtuni în sufletul meu. Am sa merg sa ma cufund într-o vana de apa fierbinte. Cu un Martini lânga mine. A început meciul de fotbal. Valencia-Real Madrid. Barcelona... înca mai este în avantaj în meciul cu nu stiu cu ce echipa. Am sa arunc o privire pe la români, ca sa aflu. Am încercat astazi sa te citesc. Nu ma puteam concentra. Asta pentru ca ascultam aceiasi stupida romantica melodie. Mie sa faca bine sa nu-mi faca asemenea pocinoage. Sa fie imbecil si egoist. Asa totul va fi corect. Nici un sentiment... doar instincte. Asa cum a fost pâna acum doua luni. Nu place la mine de el. Nu mult. Si apoi faca bine si nu se tot aplece peste mine în fotoliul unde stau asa de bine tolanita, catarata cu picioarele peste laterala. Noapte buna, draga mea. Nu visa. Nu exista acest copil jucaus decât în imaginatia mea. Nu exista Columbia. Nu exista Cali, Palmira. Nu au existat aceste nopti, luni. Nu. Nu poate fi cineva atât de dulce. Nu-mi pupa mâinile si nu este curtenitor. Nu cânta bine, nu stie zeci de texte de melodii. Nu am dansat si nu ne-am iubit pe laptop si pe unde ne-a picat bine. Sunt doar fructul imaginatiei mele. Pup la tine si sa ai parte si tu de aceleasi senzatii. Ti-as trimite unul, în carne si oase... asa cum mi-a mai cerut o draga prietena. Dar nu am cunostiinta de altul, desi sigur este plin orasul de ei. Dar vezi tu... e nevoie de timp sa cunosti o persoana. Si este totul atât de diferit de cum era acum sapte luni. Si nici chiar asa nu e bine...

... Suferim de frica durerii pe care suferinta ne-o va provoca, desi suferinta în sine sigur nu ar durea asa de tare. Oare la tine am citit? Oare chiar am citit astazi si altceva sau am avut doar acele versuri superbe în minte. Nu conteaza. O bàicica buna ma va duce înspre tarâmurile lui mos Ene. Si... nu am sa visez ca va veni la mine în lumea viselor. Si nici nu am sa încerc sa aflu raspunsuri.

asa spune textul melodiei....

Y si en sueños pudiera volar
yo llegaría hasta ti
para entonces hacerte escuchar
lo que nunca te pude decir.

... Sunt egoista. Ma iubesc numai pe mine... si pe pisoiul asta nesimtit, care nici acum nu a aparut. Hai sa nu exageram. Mai iubesc ici pe colo, pe unii, pe altii. Uneori pe prea multi. Doar ca uneori trec pe unii pe primul plan si uit de multi altii care ar avea nevoie de un cuvânt sau un gest din partea mea.
... Uneori chiar ma gândesc ca as putea sa-l întreb daca nu are câte un prieten si pentru multele mele prietene... nemângâiate. Da... sunt câteva care ar pluti printre nori daca ar avea parte de numai a zecea parte de fericire ... din cât mi-a daruit mie acest vis latin. V. spune de multe ori ca sigur ma va costa mult acest tânar de neînteles. Eu sunt de acord cu el... pentru ca stiu ca pe el îl costa toate tinerele cu care se vede. Dar chiar ar merita efortul... Nu exista bani cu care as fi putut cumpara aceste luni... de neînteles chiar si pentru mine... pâna când nu am petrecut ultimele saptamâni împreuna. Acum stiu. Acest copil avea nevoie de cineva care sa-i faca fata, care sa-l domine uneori si care sa se lase dominata alteori. Avea nevoie de linistea unui câmin unde sa se odihneasca din când în când. E doar un copil. Sau oare nu?!

cali pachangero

... cali... palmira...o aruncatura de bat..

fara cuvinte



Cierra los ojos y con suavidad
deja descansar tu cabeza hacia atrás,
deja que el sueño
sea dueño de ti

Cuando la noche con lentitud
cuidadosamente apague la luz
deja que el viento
te traiga hasta mi

Y si en sueños pudiera volar
yo llegaría hasta ti
para entonces hacerte escuchar
lo que nunca te pude decir

Y siento la aurora a veces tocar
cuidadosamente mi puerta al pasar
y sin hablar me lleva hasta ti

No encuentro palabras que puedan decir
lo maravilloso que es poder sentir
el calor de un hogar
que refugias en ti

Y si en sueños pudiera volar
yo llegaría hasta ti
para entonces hacerte escuchar
lo que nunca te pude decir

Ríe sin la alegría que te robé
llora por la tristeza que te entregué
vive con la nostalgia que te dejé
guárdame tu promesa
que tal vez un día estarás allí
que de vez en cuando pensarás en mi

Si a tus sueños pudiera volar
yo llegaría hasta ti
para entonces hacerte escuchar
lo que nunca te pude decir

Ríe sin la alegría que te robé
vive con la nostalgia que te dejé
llora por la tristeza que te entregué
guárdame tu promesa
que tal vez un día estarás allí
que de vez en cuando pensarás en mi
que tal vez un día estarás allí
que de vez en cuando pensarás en mi

De zile asteptam sa pot coborî aceasta melodie. Am primit mesajul... copil dement.


...
obsesion... Nopti de vis. Amor, alcool si droguri. Ma rog... miros de silicon topit... care dupa 3 ore are acelasi efect. Dar cum a revenit la 11 noaptea cu cel putin 20 de CD uri... am asculta muzica. Si ... am început sa dansam, fara sa ne fi propus seara de dezmat. Lectie de dans în bucatarie... care se termina de fiecare data cum trebuie sa se termine. Ce sa fac daca nu prind miscarile senzuale?! Trebuie sa le mi le transmita si pe viu... si apoi ies miscarile perfecte. Adrenalina... Noapte... Melodia pusa... pe replay. De atâtea si atâtea ori.... Ochii jucausi, atingerile senzuale, soaptele si insinuarile nu pot duce decât la acelasi final. Dracul împielitat are dupa aceea mai mult chef de lipit materiale cu pistolul ...

...Azi noapte la 4 a terminat de construit o pereche de cizme pe un pantof de sport. Deci... suntem epuizati. De munca, de senzatii, de trairi, de povestiri... Nu înseamna ca daca ne spunem cele mai intime gânduri ... e bine. Începe sa fie dominator. Finut... dar tot barbat este. Prea... as putea sa spun. Sigur am avut noroc sa-l cunosc. Timid si rezervat, de fata cu ceilalti, totalmente transformat în intimitate. Doamne... cât am dansat în ultimele nopti!!! ... Si cât amor demential!!!...

Povestesc cu A... si ramâne perplexa de detaliile serilor noastre. Ea vine zilnic si nu-si poate crede urechilor ca mai pot exista asemenea povesti de iubire. E ca si cum ar citi un roman. Un vis neîmplinit, al fiecarei femei, niciodata scos la suprafata . Da... un vis, tainuit în sertasele prafuite ale monotoniei . Nu... nu am cum sa uit soaptele, unduirile pe ritmurile muzicii. Atâta doar ca e nevoie de dotarile si pasiunea unui amant tânar. Si ce amant!!! ...

... În atâtea ore petrecute împreuna povestim despre toti. Familie, fosti si actuali iubiti. Raspunsuri fara ocolisuri. Nu ne mintim. Nu are rost. Stim ca va dura ... doar cât avem noroc sa simtim acesti fiori de nestapânit. Stie ca nu însemna mai nimic pentru mine cu luni în urma. Doar un iubaret copil, dulce ce-i drept ... dar nimic mai mult. Acum... ne apropiem stiind ca ne putem desparti într-o buna zi... fara urme de regret. Nu ne leaga nimic. Doar amintirile. Si zilnic umplem cufarul amintirilor comune.

- Sa-ti aduci aminte Giulia ca am facut amor nebun pe ... obsesion . Ai învatat salsa... pe viu. Asa sa dansezi de fiecare data. Simtind ca sunt în tine, ca te mângâi, te acaricio... Stiu ca poti sa o faci. Stiam din prima zi, de aceea este atât de pasional amorul cu tine. Acum doar te-ai perfectionat...
- Copile... daca ai cu cine... dansezi si esti senzuala si voluptoasa. Dar nici chiar cu partenerul potrivit ... fara sentiment nu iese nimic. Poate am sa ma plictisesc si de tine. Deocamdata sunt într-un moment de pace launtrica. Mâine daca ne-am desparti... nu as suferi. Pentru ca am impresia de fiecare data ca mi-ai oferit tot ce am visat. Si apoi... apari cu ceva nou. Neasteptat si de neimaginat. Neregizat.... Adrenalina noptilor cu tine va fi întotdeauna în sângele meu. Acum nu te-as mai cauta daca m-ai mai abandona timp de o luna. Te-as lasa în plata domnului daca nu ai mai suna la poarta mea. Sincer as avea o viata mai linistita fara tine. M-as uita la aceleasi filme. M-as plimba pe aceleasi strazi, cu ochii pierduti în imensul albastru verzui al màrii... Soarele m-ar mângâia la fel... As alerga pe aceiasi muzica, doar ca as schimba pe corpul meu atingerile tale. Si... nu ar trebui sa distrug visul cu banalitatea traiului în comun. Da... ce folos daca ai acasa o frumusete de vreme ce tu esti aproape zilnic aici.
- Ne cunoastem de copii. Eram tata la 21... Am obosit amândoi. Ma refuza, plictisita si atunci... ca sa nu ma refuze nici eu nu-i mai cer nimic. Practic am trei copii de îngrijit. Ea, fragila si maniatica, certareata si nemultumita.
- Doar situatia economica de acum va face irascibili. Nu exista cearta decât când sunt doi implicati. Daca ai fi mai împaciuitor a-ti trece si peste aceste momente. Sigur ai si tu parte din vina.
- Recunosc ca si eu sunt badaran câteodata. Dar nu merg acasa niciodata pus pe cearta. Dar ies discutii din cel mai neasteptat nimic. Sunt obosit. Aici... ma reculeg, traiesc. Traiul în comun omoara pasiunea.
- Si cu mine ai sa fii badaran? Asa sa stii ca zbori cu prima ocazie. Îmi caut altul. Mai tânar, mai frumos si mai iubaret. Nu faci fata.
- De ce sa fiu badaran cu tine? Nu am nici un motiv. E asa de bine cu tine.
... Râdem si ne zburlim unul la celalalt. Ne uitam unul în ochii celuilalt. Ochii mei verzi se pierd în voluptatea catifelata ai ochilor sai caprui. Are pielea atât de alba... Nimic care sa dea o idee despre provenienta lui latina. Nici o trasatura comuna cu latinoamericanii... Un copil mare, cu parul destul de lung, ondulat. Zilele acestea va veni cu chitara... sa-mi cânte. Dar eu am toate înregistrarile cu el. Acum doua seri, pe când venea de la repetitii îmi spunea:
- Vor sa puna numele formatiei... C.. D... si trupa. Deja mi-e totuna. Nimic nu ma mai emotioneaza. Nu-mi mai fac iluzii. Am cântat prin toata Spania. Am cântat de toate. Am cântat în Columbia , cu trupa din care faceam parte chiar si în concert cu Juanes. Nu eram noi faimosi decât pe plan local... dar am cântat în concert... alaturi de el. Numai am vise. Ma relaxez doar cu muzica. Uit de cenusiul cotidian.
- De ce nu te întorci în tara ta?
- Ti-am spus. Nu pot sa ma dau batut ... asa cum fac ecuadorienii. Eu nu ma voi întoarce sub fusta lui mama, desi vrea sa-mi scrie o casa pe numele meu. Nu... eu nu ma întorc acolo cu coada între picioare. Sa se uite la mine toti prietenii si rudele ca la un ... fracasato... înfrânt. Eu nu ma las doborât de primul obstacol. Am sa-mi revin. Are sa vina apa si la moara mea. Eu trebuie sa ma realizez, aici. Apoi... poate am sa ma întorc sa pun de o afacere acolo.
... Mi-a povestit toate visele lui. Eu nu am sa-l trezesc la realitate. Îl las sa viseze pentru ca are nevoie de moralul ridicat pentru ca sa o ia de la capat în fiecare zi. Aceleasi porti închise. Aceiasi criza care frânge aripile si visele tuturor emigrantilor. Doamne mult am povestit în aceste ultime saptamâni. De aceea am aceasta senzatie ca nu as pierde nimic daca nu l-as mai avea în viata mea. Prea seamana vietile noastre. E ca si cum as fi cu mine însami când sunt cu el. Nimic nou... doar talentul si vocea lui. Lupta si tacerea lui îmi sunt cunoscute. Înversunarea din privirea lui este si a mea. Poate ne-am ¨simtit¨. Ne-am adulmecat. Doi pradatori ... doi supravietuitori. Îl iubesc?! Poate... asta daca pot sa ma iubesc pe mine. El... este copia sufletului meu într-o oglinda care distorsioneaza chipurile. Se vad doar forme, se percep doar asemanari. Nu se vede cu claritate nimic. Dar stii cine este celalalt din oglinda. Stii ca sunt doua suflete care se mângâie, înlatuite pe aceleasi ritmuri de salsa... si nu numai. Sa nu uitam ... acum doau seri... am dansat, ne-am soptit...si ne-am iubit pe replay... Chayanne... extasis. Si asa a si fost. Îmi mai lipseste ceva?

Am aceiasi senzatie cu A.... Îmi merge prea bine... trebuie sa mi se întâmple si ceva rau, care sa ma trezeasca din visare.
Amalia spunea ca este într-un moment financiar stabil, profesional, este la apogeul carierei... se simte bine în Vinaros si ma are pe mine. Eu sunt o influenta benefica în viata ei... La fel pot sa spun si eu despre ea. Ne petrecem multe momente din zi împreuna. Uneori la prânz si la cina. Vine cu toate cele necesare la mine în casa... si-si gateste. Palavragim. Bârfim. Încearca sa ma faca imuna la farmecele lui latin lover... dar vad si pe ea ca este fermecata de el. Acum ne-am propus sa mergem la un local în Morella... marti noaptea. Asta daca vor fi aici copiii... si daca nu-mi vor intra alte comenzi pâna atunci. Ea... sigur va fi obosita. Tura dubla. Dar e obisnuita. Asa face cel putin de 3 ori pe saptamâna. Hm... poate voi încerca sa-i scot un pic din suflet acest ghimpe pe care-l are împotriva emigrantilor. Nah... imposibil. Nici cu cei de aici nu am reusit. S-au mai moderat doar un pic în conversatii, asta daca-si aduc aminte ca sunt si eu cu ei la masa. Nu... nu poti sa le schimbi mentalitatea. Xenofobia si rasismul zac latent si germineaza în ungherele casei sufletului. Poate si eu as gândi la fel. Doar ca eu am fost întotdeauna o tolerata în orice loc în care am trait. Nu vad sau nu pot sa percep societatea din punctul lor de vedere. Toti au dreptate si nimeni... prea. Bla, bla, bla... Afara este un soare atât de placut. Eu... îmi pierd timpul în fata laptopului, debitând ineptii. Copiii, nu au revenit din oras... si nici eu nu am muncit nimic astazi. E nevoie si sa-ti refaci fortele. Sa te uiti din când în când la suflet. Sa-l periezi si sa-l tratezi. Da... am sa merg sa muncesc câte ceva. Prea sunt desconectata de la freneticul ritm al ultimelor zile. Ma asteapta ... blugi de scurtat, ceva la Amalia... de retusat, costumul Cristinei de croit... De gatit, de întins rufele... Misca-te Giu... sau Ju, sau Agnes... asa cum îmi spune uneori... si atunci eu îi spun ... Armando?!

UPDATE: 14:44... bestie sadica. Abia acum am avut timp sa ascult si sa citesc cu atentie textul de la prima melodie. De asta îmi spuneai de zile întregi sa caut aceasta melodie si textul ei. Lasa tu... Diseara am sa ti-o platesc eu. Fara sa stii... am sa ti-o pun si am sa am parte de vocea ta dulce.... si am sa încerc sa te înregistrez, fara sa stii. Seducator de inimi .

viernes, 3 de diciembre de 2010

La munca...Giulia, Agnes... bellisima...

Astazi...din întâmplare am semnal. Sa profitam deci...desi am atâta de lucru. Nu dorm de doua zile decât 4 ore pe noapte. Dar...ce nopti. De neuitat. Nu lipseste nimic. Ritmuri, salsa, munca epuizanta, vermouth, ochi si insinuari. Soapte...si miros de silicon topit. Cizme de Carnaval de îmbracat, zeci de cântece... susurate la ureche... incitante atingeri... Epuizare... poezie, arii de opera... câte un dans pe ritmuri de salsa între doua picaturi de silicon care ne arde degetele. Pupaturi de mâini... coapse... gât. Saptamâni de vis. Clipe de neuitat... conversatii memorabile, buzunare goale... istoria tarii mele...istoria poporului sau...printre declaratii de ... neamor. Nu te iubesc... Nici eu pe tine. ¨Dar atunci de ce-mi spui de fiecare data ca daca ma cunosteai cu ani în urma... te casatoreai cu mine?!¨ Zeci de càntece... cântate numai urechiuselor mele... în miez de noapte. Înger al decaderii.... Lume multa în casa... Zi si noapte. Copiii... vin si ma ajuta si ei. Cheltuit... salariul în doua zile. Leftera...dar cu o cutie de inele si alte maruntisuri. Copiii...înfruptat. Nora... lesinata... de fericire, iar acum de munca. Ea... freaca... la marea arta casa mea... eu aici...cu gândurile mele. Ieri... a început munca...cu câteva zeci de grame mai încarcate de inele. Da... Nu am urmat sfaturile prietenelor. Cadoul...nu se face de sarbatori...si nu cu masura. Eu... nu stiu sa fac lucrurile cu masura... Ma bucur ...de bucuria lor. DEci... sunt incorigibila. Si acum... de refacut pantalonii de matase... Màine trebuie sa predau primele doua costumuri... si trebuie sa recunosc... nu sunt perfect multumita de ele. Au un rever... de mierda. Sunt... extenuata, dar prea fericita. Amalia...lesinata si uimita de caracterul si limbajul lui. Eu... infinitamente... fericita. Ceea ce o femeie doar viseaza în materie de romantism... si delicatete... primit eu înzecit. Acum numai am ce experimenta. Numai am la ce visa. Am avut, ... am... si sincer ma intereseaza prea putin cât va dura. Deja este prea obositor... prea mult, prea bine.
Muzician mi-a trebuit mie?! Azi noapte, cu pistolul de lipit si cu cizmele de îmbracat în brate, ... batea ritmuri de tobe... pe picioarele, pe coapsele mele. Jazz... noaptea la 3... si apoi... soapte, soapte... Nu-i corect. Te aprovechas... Da... trebuia sa notez numele cântaretilor... dar nu am facut-o. Asa ca nu stiu ce melodii trebuie sa caut. Altadata...