Vizita la copilasi... 50 km de la mine pâna la ei...

Am avut o duminica superba. Soare... mult soare, de la prima ora a diminetii. Am aruncat o privire chiar si marii din care rasarea un soare imens, o uriasa sfera de foc. Rasaritul nu este la fel de frumos pe cer senin. Doar ce iese si se si înalta vertiginos spre înaltul cerului un soare imens incendiar. Daca ai noroc de niste norisori la orizont...atunci da... este o simfonie a culorilor. Deci... nimic spectacular ieri. Si atunci... dupa câteva minute de conversatie cu prietene si copii... printre picaturi... (señor de spalat, barbierit si Marta de spalat pe cap si pe corp... deoarece ea ar sta doar sub jetul de apa fara sa faca nimic)... deci... pregatit eu sa merg cu sefa la plimbarea de duminica...

Schimbat traseul. Trecut prin cimitir si trecut si pe la noul stadion municipal... doar jucau veteranii, adica echipa lui seful. Iar încasat seful doua goluri...deci nu ma va mai chema sa-l vad... Probabil considera ca sunt o vrajitoare si-i aduc ghinion. Ghinion a avut si Fernando Alonso... dar acolo señor a fost de vina... tocmai în timpul cursei îi dadeam de mâncare si nu am putut sa-mi canalizez energia pozitiva si la Formula 1...

Mai apoi, copilasii m-au convins sa merg pâna la ei ...si cum nu existau trenuri care sa-mi fie pe plac... adica pe placul buzunarului meu... a venit Adrian dupa mine...si uite asa am ajuns sa vad unde locuiesc. Sa manânc o ciorba de burta si sarmale gatite de nora mea. Scurta vizita de abia o ora si jumatate. Si asta furata din timpul pe care trebuia sa i-l dedic lui señor. Pe Marta o luasem cu mine... iar señor... dezamagit pentru ca noi doua plecam... deja s-ar fi cerut în pat. Poate chiar ar fi trebuit sa-l culc, fara urma de remuscari... dar mai am o urma de constiinta. Asa ca am rugat-o pe Enma sa treaca pe la el, la doua ore dupa plecarea mea, pentru ca sa nu se simta chiar asa de abandonat. Cert este ca daca eu sunt în casa... doarme toata ziua, dar cum simte ca am plecat, sta treaz si urmareste atent fiecare miscare din casa. Vreau sa spun ca-i este frica. Unde este barbatul de odinioara?! Poate nici nu a existat...

... Deci... furat clipe în compania copiilor. Nora mea... mi-a facut complimente. Ce-i drept nu ma vazuse în blugi si pe tocuri... doar în haine de casa. Da... deci sunt placuta la privire îmbracata de oras. Mai mult decât complimentele celorlalti... e placerea cu care ma privesc eu pe mine. Când îmi aplic un machiaj sau când îmi închei cureaua în blugii care sincer îmi cam vin mari. Ma simt bine în pielea mea. Desi am 65 de kg. Am ceva burtica...din cauza portiilor zilnice de înghetata si a platourilor prea îndestulatoare. Dar sa vedem...poate reusesc sa ma mobilizez si fac din nou abdominale....

... Ieri ar fi trebuit sa ne facem tura de bicicleta...dar nu aveau chef sefii... asa ca am ramas doar cu vizita la copilasi. A fost mai bine asa...