vivere una favola...

Am prins semnalul de la barul din fata. Dependenta de internet este ca un drog. Fac tot posibilul sa ma abtin. Fara prea multe rezultate însa. Acum ar trebui sa fiu la curatenie la sefa. Nu am ajuns pentru ca ne-am întins la o cafea si o vorba lunga cu o noua prietena, nemtoaica, vaduva, singura aici în Vinaros, doar în compania câinilor ei.

... Mi-am pus muzica, acolo unde am lasat-o aseara, când a plecat cometa... Muzica italiana, Vasco Rossi...ogni volta... Degeaba încerc eu sa ma înconjur de persoane serioase, culte.. daca-i deschid poarta de câte ori ma cauta. Îi spun motanului ca-l prefer pe el în noptile de singuratate... dar mai apoi vine si-mi danseaza pe Billie Jean în timp ce-si da jos hainele ca în 9 saptamâni si jumatate, dar cu rolurile inversate. Eu privesc...!!! si ma ia în brate si dansam... si-mi cânta la urechi pe toate melodiile pe care le am...si pe multe altele, cunoscute de el...si ma priveste cu acei ochi langurosi si ma duce în lumi demult uitate... Degeaba-l amenint ca nu mai vreau sa-l vad... intra pe unde poate... Si gura nu-i mai tace... Ascult confesiunile lui amenintându-l ca am sa-mi gasesc doi ... bogati, care sa ma rasfete, nu saraci lipiti pamântului ca si el. Râde, stie ca nu ar avea rival. Îmi argumenteaza cu dulci mângâieri si sarutari... Râde când pleaca... râde când vine... ce ma fac cu EL?!... Spunea Enma... : nu-mi pica bine personajul,... dar când se întâlnesc în bucatarie... este fascinata de vorba si de felul lui de a fi.

... Nu pot sa scriu... prea e frumoasa muzica lui Vasco Rossi... îmi strânge inima ca în niste gheare care vor sa ma lase fara un strop de sânge, într-un urlet sfâsietor. E nebun ca mine...senza parole... fara cuvinte...

... Vineri...iarasi este vineri. A mai trecut o saptamâna. Am mai îmbatrânit, am mai pus un kilogram pe mine. Vinerea trecuta...cina cu sefii... la restaurant, sâmbata...la ei acasa. Eu cu seful lansati în discutii, Enma, blânda... Sâmbata dupa amiaza iar ne-a pedepsit seful cu o tura de bicicleta. Ca sa nu ne faca sa urcam panta abrupta catre mànastire, ne-a dus pâna la câmpul de golf... panta lejera, înafara celor doua poduri, peste calea ferata si peste autopista... dar le-am urcat lejer...(eu si seful ). 30 km... cu o singura oprire... mi-am umplut eu bluza cu mandarine, ca deh...eu sunt pofticioasa la fructele interzise...

...Au început pregatirile pentru Carnaval. Mi-am lasat numarul de telefon si la comparsa, deja am cel putin doua noi comenzi de acolo. Apoi...din cele patru costume facute anul trecut pentru fetele aduse de Rosa, anul acesta deja s-au facut 8... desafio...provocare... adica modele noi, mai sofisticate si sa nu uitam ca anul trecut atâta m-au întors fetitele acelea cu pretentiile ca mi-am promis ca anul acesta am sa iau masuri... dar nu pot. Rezultatul a fost pe placul lor si asta e tot ce-mi doresc. Sa ma specializez. Lizzie si Kinga asteapta si ele sa le dau de lucru...asa ca la treaba. Vor urma luni de munca grea... care nu-mi vor lasa ragazul sa ma lamentez...