unde am fost?! ... voi mai ajunge vreodata?!

As vrea sa stiu ce s-a întâmplat aseara.

Ieri seara... Flashuri îmi reveneau în memorie...dupa care aceea senzatie de malestar... rau... senzatie de voma, când nu-ti poti ridica capul, nu-ti poti coordona miscarile... dominare, posesie carnala, cuvinte pe care abia le distingeam, cuvinte pe care le îngaimam. Si apoi trupuri dezlantuite, de fiecare data în alt colt al patului, pe alte frenetice ritmuri. Minute care pareau ore. Atingeri insuportabile...

El abia ce îsi aruncase jerseul. Ma urmarea stând în picioare lânga pat. Astepta reactia mea. Eu culcata. Eram cu spatele la el...cu ochii închisi. Tricoul alb cu gaurele, chilotei de dantela roz, sutien roz... Simteam doar ca se apropia...îngenunchea ca la o ofranda, extaziat în fata rotunjimilor unei Venere care i se oferea. Ma devora cu privirea. O simteam, asa cum îi simteam si respiratia sacadata, de taur în calduri. Înca se stapânea. Nu vroia sa grabeasca nimic. Ma provoca nemiscarea lui. Eu stiu ca pluteam. Îmi alunecau picioarele pe cerceaful moale. Mi se frecau unul de celalalt involuntar. Incontrolabile serpuiri. El urmarea gesturile si comportamentul meu. Eu... ma pierdeam undeva în necunoscut, în abisul simturilor...Sarutari si usoare atingeri cu limba. Pe gât... pe spate... pe coapse... pe vârful degetelor de la picioare. În sus si în jos...Minute în sir... Nu... timpul numai curgea... se oprise în loc. Si apoi numai stiu de mine. Încercam sa deschid ochii... sa pot domina situatia. Încercam sa-i recunosc chipul drag. Ma întrebam daca este el sau altcineva?! Tricoul lung disparuse dintr-o miscare. Si celelalte alunecau în jos... lin. Stiam ca nu as vrea sa pierd nici o secunda. Vroiam sa mi se întipareasca în memoria carnii si a sângelui care clocotea în arterele mele. Da... carnea are urmele furiei ce ne stapânea dar eu am pierdut succesiunea clipelor de extaz. Stiu...simt... aud cuvintele lui... îl mai vad, îl mai simt... Orgasme peste orgasme din neputinta de a ma reculege dupa unul, si altul, si altul... Si iar atingeri, sarutari pe tot corpul. Vàrfurile degetelor trecute ritmic peste tot corpul , ca o tortura a maximei placeri. Torceam ca o pisica... Îmi mângâia si saruta gâtul încordat... Îl posedam eu... Îl dominam... Asa cum ma învatase tot el... Îmi multumea... Îi multumeam la rândul meu cu alte sarutari... Mi-a fost greu sa ma ridic de doua ori sa ajung sa ma reîmprospatez, sa ma spal cu apa rece care sa-mi racoreasca trupul încins... Râdea de mine si-mi spunea ca este inutila orice tentativa de scapare...Primele dati nici nu am putut...asa ca bogatia lui a inundat o data, si înca o data, si înca o data interiorul meu. Nu a fost real... sau poate el a fost doar o fantasma. Sau poate chiar l-am amenintat ca ajunsa din nou la luciditate am sa-l omor pentru ceea ce mi-a facut si-mi facea în continuare. Râdea la mine cu fetisoara aceea de înger în decadere si ma poseda, ca un demonio. Îmi înfigeam unghiile în carnea lui si cautam cu disperare sa ma dezmeticesc. încercam sa-l îndepartez si în acelasi timp sa-l simt mai adânc în mine. Aveam degetele crispate în cârliontii lui. Si muzica aceea care ma înebunea. Ma întreba din când în când daca sunt lucida sau nu. Cine stie câte m-o fi întrebat si eu i-oi fi spus. Deja se stia stapân peste femeia lui:

- Eres mi hembra LOCA... Ti-am spus sa ai rabdare si am sa-mi petrec o noapte întreaga cu tine. Îmi place carnea de pe tine. Vreau chiar sa mai pui câteva kilograme. Îmi place ca o femeie sa aiba rotunjimi... Picioarele tale ma înebunesc... Pulpele tale fine ma excita. Adândicimile tale îmi apartin... Tot corpul îmi apartine numai mie. Que rico... ce bogat si ce suculent e totul.
- Ma iubesti?... am îngaimat cu ochii întredeschisi?
- Mi-esti foarte draga...
- No es lo mismo... nu e acelasi lucru, am raspuns abia perceptibil. De ce m-ai acostat pe strada?! De ce nu am plecat mai departe?! Ochii tai jucausi m-au fascinat... Daca stiam ce o sa ma astepte... o luam pe alt traseu.
- Stiai ca adâncimile primitoare ale unei femei se adapteaza dupa barbatul care o stapâneste? Zi de zi esti mai mulata si mai pregatita sa ma primesti. Te-am domesticit. Acum numai poti fi a altuia. Nu ai mai simti nimic. Esti doar a mea.
- Macho latino... vrei sa ma stapânesti cu totul. Mâine, da... mâine am sa fiu lucida si nu am sa-ti mai deschid poarta raiului! Dar astazi, astazi îti apartin cu trup si suflet.

...Parca mai conta ce spunea ?! Mai aveam pe retina minutele când am dansat dupa ce au plecat sefii. Seful îl întâlnea pentru a treia oara si se lansasera în interminabile conversatii. Privirea aceea devoratoare, miscarile iuti, precise. Unduiri de corp... pasi de salsa, tango, pasodoble. Atunci m-a aprins... si nu am mai putut fi opriti.

- Nu stiu daca am sa pot prinde ritmul firesc ale miscarilor tale...
- Nu ai cum... m-am nascut în capitala salsei... e în sângele meu.

... Si acum încotro?! La ce nivel poate ajunge placerea si extazul?!
... Era ca o stare de hipnoza... din care parca m-am trezit la un pocnet de degete. Îmi spusese ca asa va fi. Dar mi-a spus dupa ce... Era prea târziu atunci deja. Jur ca am sa-l omor. Asta peste ceva timp... acum mai am de descoperit înca alte si alte taine. Acum doar ce am sa-l chestionez despre ce fu, cum fu si de ce eu nu-mi amintesc decât flashuri. De ce mi-a rapit vroit ...amintirile?! Sau poate fac parte din experienta?! :
- Unde ai învatat nebunule sa oferi atâta placere?! Si de ce doresti sa oferi si nu sa si primesti?! Supune-ma! Sunt a ta!
- Poate ar fi trebuit sa ma fac prostituat de lux. Îmi câstigam mai usor existenta decât în constructii. Ti-am spus doar sa ai rabdare... si am sa fiu ca înainte. Esti a mea... Si mi-ai oferit placere... doar ca nu-ti mai amintesti. Las ca-ti vor reveni în memorie...poate mâine.

... Stiu doar ca ma dorea. Îmi cânta, desi eu nu desluseam cuvintele. Îmi cânta si pe engleza... si abia daca-l întelegeam. Trebuie sa-i dau lectii. Macar în ceva e si el nestiutor. Se suprapuneau melodiile lui cu muzica de pe KissTv. Parca spusese Miquel Bose... Sevilla.
Acum stiu... mi-a cântat aceasta melodie si ce mult seamana vocea lui calda cu a lui Bose. Pacat ca nu a putut sa se realizeze ca si muzician. Ce diferita ar fi fost viata lui. Iar eu... nu l-as fi cunoscut. Oare trebuia sa se întâmple asa?! Oare nu putea sa fie soarta marinimoasa cu el si sa ma lipseasca pe mine de aceste clipe minunate?


Parca-mi cânta Mi Gitana de Shakira. Da... câte ceva îmi revine în memorie. Se pare ca nu eram destul de dusa dac-mi mai aduc aminte ca-i traduceam din engleza. Sau totul venea din ungherele subconstientului meu. Îmi vorbea, turuia, râdea, ma înebunea... si iar ne apropiam. Parca îi adusesem patru croisanti cu ciocolata!? Îi era foame... si totusi le-am gasit trei intacte si unul pe jumatate, pierdut printre cearceafuri. Se pare ca nu am avut rabdare sa-l termine nici pe acel unul. Eu sau el?! Cred ca eu... pentru ca revad felina care se apropia iar si iar de gâtul, umerii si buzele lui...si apoi iar se rupea filmul... si ma trezem doar dupa ce ma inunda... Se revarsa în mine. Si iar aveam un moment de luciditate si iar îl amenintam... si iar ma pierdeam si iar ma poseda si iar îl posedam.... Îmi aminteam cuvinte, el îmi repeta altele pe care le spusesem eu. Oare am vorbit în spaniola sau în alte cele limbi¿ Oare el mai tine minte ceva?!

Mai apoi... a plecat. De la fereastra îi vedeam masina. Muzica data la maximum... el dansând pe scaunul masinii... masina demarând în viteza si eu cu o urma de îngrijorare... Oare va putea ajunge acasa întreg si sanatos?... Oare a fost vis sau aievea?...

Stiu doar ca am nevoie de ceva sa ma reîmprospatez. O baie fierbinte. Gimnastica la sala... desi nu sunt în stare deocamdata nici sa ma gândesc. Sau mai bine curatenie... vine mâine Karina. Trebuie sa fie totul perfect. A fost vis sau a fost aievea? Oare e întreg? Nebun e EL.... LOCO... nu eu. Si doamne ce nebun tânar si frumos mi-a scos în cale soarta pe 7 iunie 2010.
Rochita roz, ochelari de vedere, blonda cu picioare bronzate. De ce tocmai eu?!

... Mai rasuna în auzul meu vorbele lui...spuse în clipe pierdute în ceata simturilor:

- Ti-am spus ca ai sa ai parte de nebanuite placeri. Lasa-te doar purtata de val... abandoneaza-te si nu încerca sa te abtii de la nimic. Nu mi te opune... nu ai cum sa-mi rezisti... Esti femeia mea...

... Ma întreb daca asta mi-am dorit. Ca sa-ti doresti... trebuie sa fii ìn cunostinta de cauza. Sa poti decide. Eu...nu am cunoscut aceasta stare...deci nu as fi putut sa mi-o doresc. Din necunoastere si nepricepere. Si uite... am mai apucat sa am parte de alte si alte nebanuite senzatii. Acum poate sa nu mai vina ... luni de zile. Nimic nu mai este cum a fost. Eu m-am transformat si m-am gasit. Abia acum l-am cunoscut. Era mai bine sa nu-l fi cunoscut?! Mai aveam parte de furia sexului dezlantuit?! Mai pot da înapoi?! Vreau mai mult?! Regret ceva? Cred ca l-am cautat si asteptat. Nu am sperat. Era imposibil de imaginat. Visez. Nu vreau sa ma trezesc din vis. Nu acum. Nu în aceasta zi cetoasa. Da... am stat pentru câteva minute în bratele lui... cu spatele la el. Ma simteam fragila, protejata, dorita, apoi din nou posedata. Mi-am dat jos scuturile si numai sunt femeia puternica. Sunt dependenta de farmecele lui. Pe pisici... îmi vreau autocontrolul înapoi. Nu am sa ma las eu sedusa, dominata. Hai, trebuie sa-mi vin în fire. Promit sa-l cert când va veni astazi. Promit sa fiu rea cu el. promit sa nu ma uit pofticios la mâinile si ochii lui. Promit sa ma îmbrac gros, urât, sa ma ratoiesc la el. Promit sa fiu o bestie. LOCA...auzi la el. Eu?! Para nada... sunt un îngeras...

La plecare mi-a cerut sa-i cobor toate melodiile de la Def Leppard... texte, acorduri...
... deja auzeam melodia aceasta din masina lui...era pe discul facut duminica... Mi LOCO... Ai grija de tine, mi amor !!! Oare cine are mai mare nevoie de compania celuilalt?! Eu sau el?! Mai am nevoie de el? Ar fi fost mai bine sa nu cunosc aceasta senzatie?! Nah.... trebuia sa se întâmple. A fost scris sa fie.