viernes, 24 de diciembre de 2010

Evadez... în soare...si vânt...

Îmi trag sufletul si-mi odihnesc spatele. Nu am apucat înca sa cos nimic. Trezit la noua... mic dejun prelungit în bucatarie. Vizita lui Enma... sa vada masina de spalat vase si sa cheme pe cineva sa o repare. Fetele de la farmacie ...cu medicamente pentru medico... scos deci si pe ale mele. Icre de facut... în timp ce señor înca mai mosmondea pe acolo. Întinerit eu pe el cu 20 de ani. Tuns, barbierit... spalat bine. Apoi... Marta la rând. Si daca lui señor abia ce am avut sa-i tai câteva fire de par... la Marta am curatat baia o juma de ora... Deh... are un cromozom în plus, limba mare si par mult. Iar dusat pe ea. Rufe la spalat... Terminat o uriasa portie de icre.... dus si la fetele de la farmacie si sper sa nu uit sa-i dau si lui medico... care stiu ca le va aprecia. Am învatat si lucruri utile de la socrela. Prepararea icrelor. Doua linguri de icre de hering sarate (arrenque sau sardine...cum spune señor) ,gris mult (cam 100 gr înainte de a se fierbe... ulei cam 500 ml... apa sau sifon ...o cana mare... o ceapa razuita si zeama de la o lamâie. Folosit noul primer si iesit pufoase... albe... si logic... deloc gretoase. Lui señor nu-i plac. Sefa...asa si asa.
... Acum astept sa mi se fiarba fasolea verde cu cartofi. Asa se manânca pe aici... Nu stiu daca am sa fac si carne lânga. Sincer ... nu am chef. Am mâncat cu totii sunca adusa de la seful. Feliute foarte fin taiate.
... Señor doarme, Marta topaie cu capul chelit si cu bluza de la pijamaua lui sefa. I-am dat-o ei pentru ca o are pe Betty Boop pe piept...si am zis ca daca ma vede C... si cu asta, ma va boteza. Si asa îmi tot zburleste parul scurt... mai scurt decât al lui si-mi spune... ungarra...
... Fost la seful sa pun stapânire pe dispozitivul mobil de internet. Încheiat cu el târgul...
- 11.80 pe luna si mi-l dai si mie când am nevoie în calatorii.
...Oricum e ceva. Mi l-a dat mie si nu asociatului sau.
... M-a prins o lene. Afara ... soare si mult vânt. Iar trebuie sa matur curtea. Nici astazi nu au venit sa-mi taie crengile copacilor. Le-as taia eu... daca as avea fierastrau electric.
... Motanul a revenit în casa. Ne-a giugiulit pe fiecare în parte si acum s-a culcat pe covorasul de lânga señor. Ar trebui... sa frec macar baile din casa lui sefa. Sa alimentez familia... sa cos. Ar fi bine: ... sa ies fugind din casa... sa fac o lunga plimbare. Nu ar strica sa mai alimentez frigiderul cu una alta. Dar... mi-e lene. Si nu am de gând sa gatesc nimic special. Nu-i pentru cine. Aici nu vor fierbe sarmalele în seara asta. Mâine vin copiii si aduc ei ... racituri, cârnati, caltabosi si slanina de la cuscrul. Sa nu uit de prajituri. Face nora. La noi nu se manânca de ale noastre soiuri. De celelalte avem. La cutie... bla, bla. Sa manânce din acelea daca asa sunt obisnuiti. Si apoi cum señor nu cineaza... eu nu vreau... iar Marta ar trebui sa slabeasca... nu ne agitam.
... Ce frumoasa zi de Craciun. 13 grade la noi... 12 acasa... Sforaie señor. Merg sa scot rufele din masina de spalat. Motanul s-a culcat aici lânga mine. Radio... în surdina, jaluzele trase, picioarele catarate pe marginea fotoliului. Te apuca somnul... zau asa, în timp ce în alte case... doamnele se agita cu specialitati de Craciun pentru a se îmbuiba în familie. Da ... îmi lipseste aerul acela de mister si de surpriza. Mi-e dor de anii când erau copiii înca mici. Asteptam noi cu nerabdare reactia lor la cadourile de sub brad. Sa nu uitam... si eu am primit. Si ce frumos a fost gestul... si urmarea...
... Fost medicul meu preferat ... dat la el icre preparate. El stie ce este bun. Señor decis ca astazi nu are chef sa-si ridice fundul din sofa...deci nici nu are chef sa manânce. Dat la el un suc de portocale... primit eu o plasa de la vecina... foarte dulci si zemoase ( ma cam iubesc vecinele... le cos de multe ori...fara bani ... si pe loc) .
... Deci...merg sa zburd prin oras..la minime cumparaturi. Sefa va veni sa ma culeaga... EVADEZ... Noroc ca am cusut ieri...si am ce proba la fete pe luni... Fustele sunt aproape gata si trei vestute... fara guler...dar e mai bine asa... sigur va trebui sa le intru pe spate... pentru ca sa fie perfecte. Hm... o zi...pierduta ... sau câstigata?!...

... Spus la mine señor într-o doara:
- Destrami o familie.
- De ce? Îmi da mie ceva de la gura copiilor? Sau este invers? Stau eu în fata televizorului la telenovole cât sta scumpa lui soata? Eu muncesc pe rupte desi nu ar trebui sa ma agit sa câstig un ban în plus pe lânga salariul pe care-l primesc de la dumneavoastra. Dar mie îmi place sa-mi câstig pâinea muncind. Si-mi place sa dispun la bunul plac de roadele muncii mele.Si nu ma resemnez în calcat si aranjat dulapuri, sau în spalat si frecat casa pâna la obsesiva cicaleala. Crezi ca s-a dus vreodata în toti anii de când sta aici sa frece casa si WC-urile cuiva?! NU... e mai comod sa astepte sa i se aduca acasa. Mai stiu asa cucoane. Si nu uita señor ca eu trimit si copiilor lui din ceea ce primesc pentru munca mea. Nu ceea ce-mi prisoseste... Sti ca la 8 dimineata C... iese din casa sa caute de lucru? Nu... Nu as vrea sa fiu în pielea lui. Eu doar tac...si-l ascult. Mie poate sa-mi spuna si nu trebuie sa-mi dea explicatii. Si-l cert când nu are rabdare cu soata. Cred ca le este greu... tocmai pentru ca sunt lipsiti de mijloace materiale acum. Nu a fost asa cu sase luni în urma când l-am cunoscut. L-am vazut doar pe parcurs afundându-se... Cautând cu disperare sa asigure un minim decent familiei. ... Si apoi... mata mi-ai povestit de I. ca o viata întreaga a avut amanta. Si-a distrus cumva familia din cauza ei?! Daca toti stiati de ea... sigur stia si soata. Dar soata ... se trezea pe la 2 amiaza. Probabil i-a convenit situatia. Bani...cu duiumul... trai decent... ( Ca si a dumitale soata... am vrut sa adaug... dar am tacut)
... Si mai stiu eu multe cucoane asa... Este usor sa pretinzi si sa fi cicalitoare. Greu este sa fi blânda...
... Atâtea mi-a spus ... în aceste multe luni... Nu pot sa fie toate minciuni. Nu sunt spuse cu rautate. Doar cu resemnare. Îmi spunea odata ca nu ar fi cinstit sa-si paraseasca sotia dupa ce i-a luat toata tineretea. Si ma sfatuia sa fac pace cu sotul meu... pentru ca el sa nu sufere. Ca este foarte trist pentru un barbat sa se gaseasca singur la 50 de ani. Asa este... dar conversatiile noastre nu ar fi decât o continuare a suferintei ce i-am provocat. Si eu nu pot minti la nesfârsit. Chiar daca mint... din obisnuinta de a nu rani sau leza sentimentele persoanelor. Uneori reusesc sa trec sub tacere adevarul... dar este mai dureros pentru mine decât sa accept consecintele faptelor mele...
... Nu am continuat discutia... era inutil... A fost un las toata viata. Si a fost tinut sub papuc. Nu moralitatea l-a tinut în frâu... ci lasitatea. Si doamne... stiu ca a suportat destule. Si nu din prea multa iubire sau respect pentru conveniente. Da... e bine sa nu sti nimic. Sa nu cunosti trecutul si nici prezentul nimanui. Ma dezgust eu pe mine... ma dezgusta aproape toti din jurul meu. Privesc doar calitatile fiecaruia...

... Trecut înca câteva minute. Sunat C... va trece pe aici. Hm... nu e prea întelept. Venit Enma... pleca la cina. Numai ei trei... Chiar e mai bine sa cinezi la restaurant decât sa te strofoci la tine în bucatarie. Un sot asa trebuia si la mine. Rasfatat ei cu cadouri scumpe. Obiectiv mai puternic la camera foto a Cristinei, telefoane mobile, pulovare si camasi de marca... Cerut eu 50...din contul lui señor... cadou pentru Cristina. Da... eu ma gândesc de fiecare data la nepoti, soferul de pe furgoneta care o duce pe Marta la scoala. Bucurat pustioaica... Povestit cu draga de Ema... Salivez la gândul bunatatilor preparate. Dar si eu m-am îmbuibat astazi ...cu câteva felii de pâine cu icre si chiar sunca. Prea mult... pentru cineva care nu vrea sa faca excese...

... Stau cu picioarele catarate pe margine fotoliului. Nici cizmele nu le-am dat jos din picioare. Pixi... lânga mine. Mai màngâi din când în când capsorul lui plin de cruste de la nenumaratele cicatrici, semn al luptelor pentru teritoriu. E pedepsit. Adica eu încerc sa nu-l las niciodata sa iasa din casa, dar mai scapa din când în când. Afara... un vânt teribil. Bine ca a fost frumos când am coborât eu în oras. Limpezit eu ochii în marea învolburata. Încarcat bateriile si sporovait un pic cu Alba la casa de marcat. A trebuit sa-mi marcheze ea numarul de telefon al Cristinei. Eu... nu mai vad deloc fara ochelari... Mi-au obosit ochii si mi-a întinerit spiritul. Am sa fiu o baba simpatica, cam chioara... asta daca am sa ajung vârste venerabile.

Dulce-amara este viata... Cum am sa petrec seara de Craciun?! Cufundata într-o vana de apa calda... lumânari pe marginea vanii... un pahar de Martini.... si câteva tigari la îndemâna...
... Asta dupa ce am sa culc familia. Poate va veni si Pixi cu mine. Îi place sa se suie pe marginea vànii... si sa-mi dea pupici. Si mai apoi... Pixi se va culca pe partea libera a patului dublu. Daca se va întâmpla sa cobor noaptea... ma va însoti. Ca sa nu ma piarda din vedere....
... Haide... E Craciunul si nimeni nu te obliga sa stai sa-l asculti pe Rafael... care plictiseste o tara întreaga de vreo 50 de ani. Da... Barça nu a càstigat meciul de cupa pe Camp Nou. Eram eu ocupata cu cusutul si nu am fost alaturi de ei....

... Stau de câteva ore cu cele doua tablouri pe ecarnul laptopului... marind fiecare detaliu... Superbe si atât de perfect executate...

jueves, 23 de diciembre de 2010

Doua provocari...


deci...astea sunt obsesiile mele ...
Nu sunt înca decisa daca am sa le fac în creion sau voi folosi culori. Sunt splendide. Nu am timp deocamdata. Am cusut, croit... Ma doare spatele si atunci fac si pauze de dans. Misc umerii... fac flexiuni pe scari... Am spus fetelor sa vina pe luni dimineata. Pe mâine sunt gata de probe. Croitoria la comanda... este o provocare. Trei domnisoare vor vestutele foarte decoltate pentru ca sa poarte sutiene îmbracate în alt material, probabil alb cu paiete negre pe margine. Ele au burtica...deci vor veste care sa ascunda. Cristina... printesa noastra... vrea fusta la zece cm sub buric... deci vesta ei chiar daca este perfecta pe corp... are nevoie de câtiva cm pe partea din fata. Rezolvam cu negru. Señor este dâcos... eu irascibila. C.... a plecat în urma cu doua seri ... si dus a fost cu oala mea de presiune. Nu vazut ochisorii lui smecheri. Tuns pe seful... chemat pe mine când croiam eu mai bine. Iesit bine... deci amortizat pe jumatate costul masinii de tuns. Stricat la mine masina de spalat vase... tipic de sarbatori, nu-i asa... deci folosit eu gingasele mele mânute. Când spalam mai bine... vase... señor se vroia deja în pat. Asa mi-e dat mie. Toate lasate pe jumatate. La fel si fugaritul alà de telefon care suna numai atunci cànd sunt în garaj... la întins haine. Mai streseaza la mine creierul si unul pofticios la suncile mele... si care nu întelege ca si C... e deja prea mult si exista si sentimente la mijloc. Prostit eu destul pe astazi. Pupacit cu Amalia ... de ramas bun de sarbatori. Da... m-a întristat faptul ca poate ne vom avea prin preajma doar pâna în martie, când îi expira contractul. Spunea ea la mine ieri seara ca regreta asa de mult pentru ca nu a avut niciodata o prietena ca mine. Da... spune sefa ca sunt sociabila si de aceea se ataseaza persoanele de mine. Dar cine stie... poate ne vom mai vedea. Este destul de nebunatica...si nici eu nu sunt mai normala:
- Ai sa vii la mine la Barcelona... cu C... daca vrei si va dau unul din apartamente sa-l folositi. Scapati si voi si hoinariti în voie...
... Hmmmm... sincer... as prefera sa ma plimb cu ei ... amândoi sau macar cu A...
- Giulia... ar trebui sa te bucuri de viata. Sa mergem în excursii... sa chiuim în voie.
- Da draga mea... promit ca la vara ne prostim pe malul marii... la tine acasa. Gasim noi pe cineva sa ne distreze daca nu... la discoteca cu oasele noastre batrâne...
... Cine zice ca sunt batrâna?! Si seful îmi spunea astazi ca supa buna se face pe gaina batrâna... si i-am raspuns ca asa o fi... altfel nu ar veni junele... S-o fi gândit el la smechere tratamente... dar cât de mult se înseala. Ciudate gusturile lui C... în materie de amor. Atât de pure si atât de mult îi multumesc pentru asta. Totul doar pentru mine...
... Deci la culcare Giulia. Mâine mai ai de cusut. Si nu putin. Si apoi sâmbata... sper sa fie zi frumoasa, pentru ca sa merg cu copiii la Peñiscola. Sper ca duminica sa nu am deranjeze nimeni... si asa sa pot desena.... Nu ca nu as croi... dar este sarbatoare. Da... anul acesta nu am vrut sa ascult nici o colinda. Mi-ar fi adus aminte de ... acasa. Si nu am vrut. Am prea multe sa-mi reprosez. Una ar fi... tristetea pe care i-am provocat-o sotului meu...

... Dragilor mei prieteni... Sarbatori fericite... Multumesc de urari... Carmen. Nu vreau sa ma gândesc la sarbatori. Eu voi fi... singura. Mint... vor trece copiii pe aici... Si nu este putin...

... Dragul meu prieten... am iesit si astazi din casa. Zece minute ... cât sa matur curtea. Si doamne ce frumos iesise soarele. Dar am aceste doua tablouri pe retina... si-mi ajunge. Va doresc toate cele bune. Iar mi-a luat seful ... chestioara aceea... si nu am laptopul cu semnal... lânga mine...
... da mi-am adus aminte de un banc... pe care mi l-a spus C...

... Într-un bar lucra un ecuadoarian... fara contract. Pe o furtuna... seful si angajatul... au ramas blocati. Crezând acela ca vor muri... se lamenta:
- Parca si vad ziarele de mâine: ¨- În urma destrugerilor provocate de furtuna si-au pierdut viata... o persoana si un imigrant¨...
... astept alte bancuri care sa-mi însenineze zilele... Pup... pe toti.

Anonima mea preferata... am ascultat de multe ori melodia aceea. Sti ca-mi face bine sa te vad conectata!!! Uneori vorbesc cu tine... în gând. Nu sunt chiar asa de nebuna precum par. Ma tratez!!! cu indolenta crasa. Ma doare în spit... de toti si de toate. Acum... dansez... Ma ridic de la laptop si ... misc solduri... umeri. E super aici la mine... la mansarda. Afara... ard luminite care-mi împodobesc balustrada... în spirala. Am si un Mos Craciun mare care urca pe hornul casei. Sti...ginerele lui señor, Ramon... spune ca li se spune...¨români¨... Nu conteaza... Pixi...motanul este aici cu mine. Doarme pe covor...iar eu... mi-am luat doza de Martini.

... sa nu-mi spui ca nu are ritm bun... de text nu spun nimic. Craciun fericit... draga mea.

UPDATE: 0:00... venit C... frumos îmbracat, ca un înger... cu un cadou. Abia apucasem sa-mi pun eu babypijamaua... ca am si auzit pietricele în fereastra. Nu cadoul în sine... ci privirea si cuvintele lui... Chiar am un Craciun nesperat de fericit. Cred ca si dupa ce nu vom mai fi împreuna au sa-mi sune în urechi vorbele si vocea lui. Atâta eleganta în exprimare nu am întâlnit la nici un spaniol. Înclin sa-i dau dreptate ca la ei ... s-a pastrat si îngrijit castellana pura. Atât de frumos vorbeste si asa patimas saruta... Chip de înger, glas atât de cald si placut, pofta de viata... ritm si stil de dans... la care se adauga o inima cum rar am întâlnit... A plecat ...cu pofte. Nu era timp de zbenguieli. Dinadins îsi lasase masina prost parcata în curte...pentru ca sa aiba o scuza sa iasa. Ma întreb cum a putut sa ambaleze cadoul? S-o fi ascuns în baie. Ambalaj rosu...
¨Para Julia con todo mi corazón en estas Navidades, Carlos , 23.12.2010...¨
... Doamne... de ce trebuie sa fie asa de dulce? ...
... Stiu eu de ce vine la ore asa de imposibile:
- Ti-ai ascuns amantul sub pat?... ma întreaba sugubat daca ajung mai greu la poarta...
- Da... l-am trimis la mansarda si i-am spus sa stea chitic... ca te rezolv una doua!

... E placut sa primesti si sa dai cadouri.
...Plecat el... cu claxoane... lungi si pe ritm... Creste la mine tensiunea. E ca o serenada . Eu la geamul camerei mele... el ... în marsalier... privind mai mult la mine decât la curba pe care trebuie sa o ia pe contrasens. Copil... ce mai. Chiar... are un profil de copil de 16 ani. Este invidios pe fata mea fara riduri si mi-o mângâie cu atâta gingasie. Macar ca la coltul ochilor el are destule riduri care sa-l mai îmbatrâneasca un pic. Gàinà...la culcare, cocosul avea treaba în ograda lui... Dar va trece poate si mâine...

... te mai ascult o data si înca o data ... dragul meu...
con todo mi corazón... rie sin la alegría que te robé...
guardame tu promesa... que tal vez un dia serás alli...
- Ciao... ungara mea blonda...
- Viszlád... columbiano guapo...

miércoles, 22 de diciembre de 2010

De-ai sti sufletelul meu...

doamne ce m-ai lovit ... anonima mea preferata...

I´m tired... using technology...

... Ce pot sa fac... ochii vad...

- Sefa... nu ma pot vindeca de a aruncatul cu privirea. Ne masuram din priviri cu medicul din cabinetul alaturat. Argentinian cu ochi albastri... L-am cunoscut acum câteva saptamâni... si a ramas cu mâna mea lipita de buzele sale... dar cum noi atunci ne grabeam sa luam prânzul la restaurant... ne-am blocat ìntr-o privire. Astazi ma privea si-l priveam de câte ori s-a deschis usa... Trebuia sa-mi dai una pe dupa cap... dar nu stiai despre ce este vorba.

... Deci... vizite la doctorii ¨mei¨... Luat pe mine fara rând abia ce m-a vazut... Pupaturi si prosteli:
- Da-mi si mie o foaie de boala. Am nevoie de vreo doua saptamâni sa zburd.

... Sefa care nu întelege gluma... îmi explica ca tu nu poti avea... pentru ca nu cotizezi. Tac...pentru ca e mai bine :
- Glumesc draga mea...
... Apoi vizita la a lui señor doctorita. În treacat i-am mentionat întimp ce eu eram cam euforica... sa se consulte cu al meu medic... care este la usa vecina... sa-mi trateze chimic nebunia. A si batut la usa lui... si acesta s-a si prezentat:
- Stii ca sunt cam dusa cu pluta. Trateaza-mi nebunia.
- Nebunia mea... care este mai avansata o tratez cu Tranchimazin... cred ca si a ta s-ar putea trata cu asta. Scrie-i tu...
... Si asa dintr-o gluma în alta... au decis ca sunt dusa rau de tot si trebuie sa ma îndobitoceasca. Asta bineînteles dupa ce mi-au spus ca sunt BOBA... adica toanta...

... Povesteam cu Enma în masina:
- Seara trecuta am plâns când m-am dus acasa de la tine. Atunci când tata mi-a spus sa dau mai încet televizorul din living. Ti se pare ca e normal ca cineva trebuie sa-i suporte toate toanele?!
- Hahaha... draga mea... ti-a crescut tie tensiunea... ca stai cu el numai câteva minute. Dar eu ca-l suport zilnic... Întelegi deci de ce îmi urca tensiunea la ceruri si as omorî pe cineva ... dar dau câtiva pumni aerului si ma razbun pe ce pot. Acum pe C...

... Deci nu sunt mai nebuna decât ar fi de asteptat. Domnule nu pot fi în jurul meu persoane pozitive?! Normale... Parca-i atrag ca un magnet. Femei frustrate, gratioase, educate la calugarite. Doua bucati. Nebuna din vecini... nebuna din curte... nebuna de aici din casa. Probabil asa ma vad cei dinafara...

... Cheltuit bani... dar nu ai mei. Cumparat sefa un nou aparat de tuns... ca doar acesta avea toate accesoriile. Mie un mixer. Eu ca proasta... ales cel mai ieftin... Nu stiam ca va plati ea si aparatul de tuns... care este o achizitie inutila. Cumparat la mine Martini... ca doar avea ea cupon de reduceri si insista ca trebuie folosit si alte foarte putine chestioare strict necesare. Eu salivat... la sunci... la carnuri... la ciocolati. Era usor sa umplu carul... pe banii lor... dar eu am asa o jena... limitata . Bani... de împrumut de la ea... deci... nu cheltuit eu nimic. Nici copiii nu stau bine. Luati-mi grijile de pe umeri. Ma doare ca nu pot sa-i fac fericiti pe toti. E ca o vina pe care o port în mine... M-am facut ca uit de cei de acasa... dar stau acolo... în tainitele sufletului meu îndurerat... Pe moment i-am pus la pastrare...

a place without sorrows...

Ca sa te disciplinezi ar trebui sa nu fi supus atâtior factori externi. Ar trebui sa ai timp... iarà timpul îmi lipseste, dragul meu prieten. Timpul pentru mine.
... Mi-am petrecut parte din noapte în compania Amaliei. Doamne... vine la 10 seara de la serviciu. Ora la care eu sunt satula de toti si de toate. Dar... stiu ca are nevoie de compania mea. Deci... la abia perceptibilele zgârieturi în usa...sar la fereastra. Închid usa la camera lui señor...pentru ca sa nu fie deranjat de vocea si râsul strident al ei. Si de zgomotul vaselor si farfuriilor din bucatarie. Abia ce începusem sa relatez derularea evenimentelor din ultime zile, la cererea ei... suna la poarta C. Pentru a treia oara ieri. Venise la 10 dimineata...si plecase pe la 14... Revenise pe la 18:00...si plecase la 20:30... dupa ce au plecat copiii si V. care se ocupase de masina fiului meu si mi-o adusese la domiciliu. Si cum nu ma costase nimic interventia si lui i se paruse cam dubioasa treaba... trebuia el sa revina cu un pretext... A si plecat repede. Linistit ca eu eram în pijama de copii si în compania Amaliei.
- DEci... ce s-a mai întâmplat?
- Am rupt-o si am reluat de la alt nivel. Eu numai astept sa ma iubeasca... el... nu ar trebui sa-mi daruiasca decât un singur lucru. Si te asigur ca si-a facut datoria cu prisosinta. Doar ca am hotarât ca schimbam orariile. Nu poate sa-mi dedice timp pretios seara... pai o face în timpul zilei. Asa ca eu nu-l mai astept serile. Sunt libera sa-mi fac de ¨cap¨ cu tine si cu televizorul. În continuare se refugiaza la mine... cu toate problemele lui... dar si eu m-am folosit astazi de el... Si am urlat de placere pentru prima data... Pentru prima data dupa ani... sau pentru prima data cu adevarat în viata mea. M-a dus la o stare necunoscuta mie. El îmi urla... în nebunia lui... Aguanta... nena... aguanta... Am... evadat din cotidian. La câteva minute dupa... el nu se putea urni sa mearga acasa... iar eu... as fi luat-o de la început. Asta înseamna boala curata. Tu... ar trebui sa ma vindeci tocmai de asta. A revenit dupa amiaza... dupa ce mi-a spus ca a stat ca o leguma în canapeaua de acasa... dar a dat tot peste copiii veniti de cu dimineata cu treburi pe aici. Eu între timp ...cu bateriile încarcate... am cusut, croit, plimbat pe malul màrii cu nora si cu tatal ei. Si apoi... pus el la interminalbile povesti cu fiul meu. Masini... masini... Si n-a plecat decât când au plecat toti... dar vezi ca a revenit. Cred ca este el acum într-o stare de neliniste si de confirmare. Nici el nu se poate darui total unei persoane... asa cum nici eu nu pot sa o fac.
- Tu... numai rationa atât. Daruieste-te clipei si nu filozofa. As vrea sa fiu în locul tau. Dar ma gasesc întotdeauna în situatii care-mi provoaca sila. Si atunci... ma închid în carapacea mea.
- Da... ma gândesc adesea la faza... cu chipul congestionat în timp ce facea amor cu tine .... unul si gata... îmi spun ca sunt nebuna sa nu ma bucur de fata de demon posedat a lui C. Iar el nu uita sa priveasca minute în sir fata si ochii mei de posedata. Cine cu a vazut acest licar în ochii celuilalt... nu stie despre ce vorbesc. L-am întrebat astazi daca acasa... nu da de banuit cu fata asta. Mi-a spus ca nu au ochi sa vada si sa stie despre ce este vorba. Asa o fi... Sigur asa este...pentru ca este greu de ascuns. În atâtea ore de povesti zilnice... se dezlantuie. Fata de copil jucaus... pus pe sotii. Priviri languroase ... ascunse de privirile celor din casa. Gesturi si mimici ca m-ar mânca acolo pe loc. da... cred ca i-a prins bine spalatul creierului. Apoi... privindu-l, fara sa-i spun nimic.... ma gândesc cu amâraciune ca ne folosim unul pe altul. Desi stim ca ne face bine... si ca nu ne mintim. Dar... nu ne spunem totul. Si de aici mi se trage aceasta stare de ... me da igual. Acum parca-l deranjeaza tocmai aceasta stare. Pai... asta a vrut. Neimplicare emotionala. Ca doar cum spunea... grijile unui matrimoniu le are deja în casa.
- Gândesti prea mult si nu savurezi. În loc sa fi fericita ca esti altfel plamadita decât majoritatea femeilor tu... vrei mai mult si mai mult.
- Da ... si el a spus sa o luam mai încet... de aceea vine si pleaca, si revine si iara pleaca. Atras ca un magnet aici... Ar spune si nu... Cu ce s-ar schimba banala realitate. Ca suntem doi posedati. Tu fa bine si ajuta-ma. Sunt sau nu atinsa de depresie? Da-mi solutii. Da-mi tratament.
- Tu-mi vorbesti de depresie?! Ai avut forta sa faci ceea ce foarte putini ar fi facut. Sa slabesti 40 de kg fara medicamente. Ar trebui sa floare la ureche sa te lasi de fumat si de alte vicii. Sexul nu este un viciu. Este o binefacere.
- Sunteti culmea. Toti îmi spuneti acelasi lucru... fara sa stiti despre ce vorbiti. Parca ai fi prietenul meu drag. Da... ce parere ai despre terapiile neconventionale? Si ce fel de medic este prietenul tau de aseara?
- Osteopat... medic de familie care în particular practica si osteopatie. Hm... nu am o parere pertinenta. Chiar si traumatologul sef de la spital spune ca nu opineaza asupra unui domeniu despre care nu stiu mai nimic. În nici un caz nu subestimam valoarea terapeutica a acestor practici.
... Au trecut orele. Eu tot nu am putut dormi fara pastile. M-am trezit obosita. Merg sa pregatesc gasca. Am ora la medicul lui señor si am sa cobor cu sefa. Si apoi... la cusut. Patru cliente mi-au venit ieri si am proba la ele...pe luni. Deci ziua si costumul. C... va veni sa-si faca partea de munca. Unde ramâne gimnastica mea?! Mi-am miscat ceva umerii si spatele ...acum în timp ce scriam... dar nu este de ajuns. Da... ieri a stat aici în casa tata nurorii mele. 52 de ani... de acasa sunt multi. Pumni ar trebui sa-mi dau. Sunt tânara si sanatoasa. Asa opineaza si C... si privirea lui pofticioasa. Pumni în aer... sa scot dracii din mine.

...si tot nu stiu maestre ce sa înteleg din concava... Chiar si pe o suprafata concava exista un punct de echilibru... spre care se tinde inevitabil si la care se ajunge fara doar si poate la un moment dat.

martes, 21 de diciembre de 2010

No te puedo comprender...corazon loco...

Nu pot dormi... Orice as face... Poate fizic nu sunt destul de obosita. Psihic ... sunt la extreme. Încerc sa citesc ... dar depaseste puterea mea de asimilare. Am limitele mele... Nu poti compensa anii de îndobitocire. Pe cine amagesc?! ...
Ajung atunci la aceleasi seriale. Doi barbati si jumatate... Desperate wives... Minti criminale... si apoi filme si iar filme. Nu ramân cu mare lucru... Poate doar cu un aforism care ma obsedeaza mai apoi câte o zi întreaga...
- "Si luchas con monstruos, cuida de no convertirte también en monstruo. Si miras durante mucho tiempo un abismo, el abismo puede asomarse a tu interior." (Friedrich Nietzsche)
... Es mejor escribir para uno mismo y no encontrar público, que escribir para el público y no encontrarse uno mismo”. Cyril Conolly...

...
Eu ma caut doar pe mine... Parte din mine, maestre. Printre picaturile de ploaie, printre razele de soare. Am ìntrat si aseara sa-mi clatesc ochii pe acuarela din casa medicului. A fost acolo în toti acesti ani... dar abia de câteva zile ma obsedeaza. Nu am ajuns nici acum sa o fotografiez. Dar voi ajunge. Si da... are un colt de mare , doar ca fiind pe nuante alb, bej, begru gri... nu am observat decât dunele albicioase. Poti sa te uiti de zeci de ori la un tablou si sa nu vezi totul... Ochii tai nu percep tot ansamblul...

... Doamne mi-e rau de oboseala. La 1 noaptea mi-am luat pastilele de somn... si acum mi se par putine orele de somn. Si ... trebuie sa-mi încep rutina zilnica. Apoi... daca am putere... gimnastica la Polideportivo. Bine ca macar nu merg la alergare. Nu alergarea în sine ma deranjeaza ci lipsa mea de motivatie. Sau poate motivatia Enmei. De a face efort cu orice pret, în speranta recâstigarii tineretii pierdute. Nu din placere ci din încapatânare. Eu... alerg si fac din placere lucrurile. Din pasiune... daca nu ... nu le fac. A face ceva cu scârba... dar cu un scop tâmpit... ma deranjeaza. Manânc... ce-mi pica bine. Si când îmi pica bine. Ciocolata si înghetata... ? Pai aia sa fie daca-mi face placere. Compensez cu o salata amârâta. Dar ma omoara îndârjirea inutila. Nu pot sa vad miscarile de nonsportiva. Nu pot sa mai vad zecile de exercitii facute cu jumatate de masura... doar însumând la numaratoare. Daca faci o fandare... fa-o pâna se întind muschii. Dezdoaie genunchii... desfa picioarele. Poate ma obsedeaza pe mine liniile perfecte. O fi deformatie profesionala... planse si schite ... Acolo nu exista decât curbe perfecte. Ca si corpul uman. Curbe perfecte. Picioare drepte... spate drept. Da... îmi verific si-mi fortez spatele. Trebuie...pentru ca orele de cusut la masina mi le curbeaza inevitabil. Dar încerc sa le corectez... din când în când. Maestre... mai omorât cu atâtea întrebari. Nu mi-ai spus ce fac când raspunsul la întrebarea ... ¨îmi face bine?¨... este NU... si totusi trebuie sa o fac... din jena de a spune NU...
... Îmi face bine sa ma ridic din pat? ... Nu... dar daca nu o fac... are sa ma mustre constiinta. Nu are sa ma primeasca señor cu acel tont...Hi... în loc de buna... când voi intra în camera lui si nu o voi vedea nici pe Marta ... îmbracata în rochie de vara ... în zi de ploaie. Nu... nu am voie sa fiu deprimata. Nu ma pot lasa învinsa de toane si imbecilitate. Trebuie sa-mi afisez zâmbetul de încântare. Amalia spunea ca femeile care au îngrijit-o pe mama ei toate au ajuns deprimate. Dar eu cu un bolnav de Parkinson si cu un Sindrom down? Am voie sa nu vreau sa-i vad macar o ora pe zi. Ca sa-mi încarc bateriile? Am voie sa-mi fie scârba de atâta rahat cât am spalat în acesti ani? Am voie sa ma rup de ei? NU... nu am voie. Depind economic de ei. Traiesc în Paradis. Ce-i drept cam întunecat...Ce-i drept cam în tacere... nu suportam nici macar un minim volum la televizor. Dar... ma refugiez în castile mele... si trag câte o înjuratura în gând... printre dinti. Si mai arunc o privire màrii... de dincolo de grupul de cladiri....

La treaba Giulia... Gimnastica s-a amânat. Vin copii cu tata cuscru. Hai sa-l ridicam pe señor si sa zâmbim... Chiar daca afara ...ploua mocnit. De iarna... nada. Poate doar o toamna ploioasa. Vive con la nostalgia que te dejè...

lunes, 20 de diciembre de 2010

sick of doing nothing...


Dansez... în fotoliu... melodia...este la întâmplare aleasa... Ajuta la digestie si la relaxarea musculara. Terminat... rochita lui Kinga... señor de alimentat... Ma asteapta înca perdeaua. Am cartea deschisa. Jurnalul fericirii... Am apucat sa citesc câteva rânduri.... interesant... Amânam... sunt alte lucruri pe lista de prioritati. Cotidianul. Rutina... La munca Giulia... nu te lasa molesita de la amârâta aia de salata. Nici caldurica din living sa nu te patrunda. Ai trebusoare de facut. Maestrul spune ca trebuie sa te disciplinezi. Fara lamentari si inutile scuze. Everything is gonna be allright... Munceste si nu gândi...
...acum da o melodie super ritmata... Don´t cha...pussycat dolls... deci ma ridic... sa dansez... si sa cos. Apoi... disciplinam simturile. Ok profesore... da-mi o bataie. Merit. Poate nu ar strica sa-mi faci si o transfuzie totala de sânge. Ceva de la un sarpe veninos mi-ar prinde bine...
Eram curioasa ce înseamna metaforic cuvântul concava... nu m-am lamurit si zau ca nici acum nu înteleg. Scobit... fara continut?! Am citit o postare interesanta... dar tot nu m-am lamurit...
http://liviu-vacariu.blogspot.com/2010/06/oameni-si-locuri-stari-echilibru.html

mai am pâna sa gasesc starea de echilibru. între ce? Stari extreme? o pendulare între stari de maxima si minima intensitate? O persoana aparent calma ...este echilibrata? Calmul meu afisat poate însela ochiul obisnuit sa vada dincolo de vorbe si fapte?

îmi face bine?!

Îmi face bine sa chiulesc acum?! Pai... da... Mi-e frig. Am fost la jogging si cum am transpirat... m-a cam luat cu frig. Nu am timp sa fac un dus... pentru ca señor trebuie ridicat din pat, stat cu el în bucatarie la micul dejun... o clienta cu o perdea la refacut, bucataria de strâns si pe când scap... cu o cafea cu gheata în stomac si vreo doua-trei tigari fumate pe apucate... ajung sa ma întreb ce vreau sa fac. Da... culc pe señor în sofa:
- Mi-e asa de frig.
- Daca te-ai întinde lânga mine.... nu ti-ar mai fi.
Atâta mi-a trebuit. Mi-am scos ghearele.
- Señor... abia duci lingura la gura. Nu vezi ca sunt o femeie în draci? Ce crezi màtaluta?! Nici C. nu-mi face fata. Vineri m-am certat cu el. I-am spus sa nu mai vina. Eu sunt amanta. Pai amanta are nevoie de amor... Are 38 de ani si abia daca-mi face fata. Si aseara mi se lamenta ca uneori este bolnavior si nu se poate. Pài ... mi-e mila de el si de mine. Voi barbatii... aveti impresia ca daca sunteti uneori zei... este destul. Pai nu e. Sunteti jalnici. Patetici. Egoisti. Limitati. ...

Tace señor. Tac si eu. M-am cocotat în fotoliul meu. Mi-am pus 40Principales... Nu aud... dar îmi misc umerii si îmi contract muschii. As da si pumni aerului... cum am dat si astazi pe când alergam. Soarele inunda dintre nori un petec de mare. Stralucea si orbea în splendoarea lui... Ma mângâia si-mi spunea... Life can realy be fun if you wanted too... Dansam... cu un stâlp de iluminat... facând ture în jurul lui... Îmi miscam soldurile pe ritmul muzicii. Doi, trei, patru,... la dreapta... patru la stânga... Nu ma atinge nimic. Mi-as pune acum tocuri înalte si rochia neagra scurta... cu colanti negri... si m-as plimba pe strazile unui oras aglomerat... M-as holba la vitrine, la arhitectura edificiilor... porti forjate... fântâni vechi, portaluri ovale... si dincolo de ele... oameni, facându-si veacul anost....

... Privesc fetele celor cu care mi-e dat sa ma intersectez. Nu-mi spun nimic... C... un copil care are nevoie de protectie. Fuge de acasa... cica sa ma mângâie pe mine în singuratatea mea. Ce stie el de bogata mea viata interioara. Ce poate sa-mi dea... înafara de câteva minute de placere... pe apucate de multe ori. Mi-e sila de micimea noastra. El fuge din caminul corvoada... si tot acolo se întoarce, jucându-si mai departe rolul de tata de familie si sot iubitor. Vine... face pe Casanova la mine, nestiind ce gândesc cu adevarat când îl privesc. Îl folosesc. Ma las folosita... Rezultatul... Ceva care pe moment multumeste simturile. Dar la plecare ramân cu acelasi gust amar... Exista iubire adevarata? Sau numai aceasta betie a simturilor?! Ce este fidelitatea?!

domingo, 19 de diciembre de 2010

Rie sin la alegria que te robè....

Ascult muzica...fara sa o aud. Te citesc si recitesc. Caut acel plan B. Caut în memorie chipuri si acea licarire. Nu am vazut-o la nimeni asa ca nu stiu cum este. Am câteva pahare de Vermouth la bord. Mai mult gheata decât licoare care sa ma amorteasca. Da stiu... efectul este doar de câteva ore, dupa care te trezesti la realitate.

... C. a trecut pe aici. Cu aceiasi fata trista... Nu am cum sa-i rezist. Ma întrebam daca-mi face bine sa-l revad?! Eram distanta si detasata. A început sa-mi cânte... si m-am înmuiat. Cancion para ti.... Si atunci uit sa ma întreb daca-mi face bine sau nu. Stiu doar ca ma domina cu privirea si vocea lui. Si... uitam... Cine de cine are nevoie?! Eu de el... sau el de mine? Si-mi cânta la nesfârsit aceiasi melodie.... si are o voce asa de calda si buze atât de dulci. Venin... amestecat cu miere. Ma domesticeste... îmi saruta mâinile si buzele, si ochii. Bestie seducatoare... doar atât apuc sa spun...

... Dar nu am sa ma mai implic emotional. Poti si vei avea corpul meu. Si am sa privesc la fel corpul tau. Fara continut. Am sa ma ametesc si am sa ma bucur de tot ce-mi oferi... fara sa ma întreb nici de ce eu si nici cât timp va dura. Am sa ma daruiesc cum nu am mai facut-o. Sa vedem daca voi ajunge la acea stare... Nu am sa mai am scrupule... Asa cum nici tu nu ai. Am sa schimb cipul. Am sa devin ca si tine. Prezent si absent. Am sa privesc aceasta relatie dinafara... distanta. Doar doua corpuri crispate, îmbratisate în noapte...

- Am vrut sa vin sa-ti cânt cu chitara... dar ma asteapta acasa sa cântam colinzi în fata Belenului. Era chitara în living, dar nu aveam cum sa ies cu ea acum. Vin zilele astea.

- Sa-mi compui un cântec. Sa vad ce simti cu adevarat. Nu-mi ajung mângâierile tale. Si nu ma mai incita. Pleci fara sa ma bucur de tine. Du-te ca te asteapta...

- Esti aici... cu mine... în inima mea... Sa-mi înregistrezi si mie Cancion para ti. Am auzit-o ultima data prin 94... si mi-am adus aminte de ea... când am vrut sa sti ce simt pentru tine. Trebuie sa te am cu mine... prin aceasta melodie.



Mi-a cântat si în poarta...înca si înca o data aceleasi versuri... Dar nu am sa ma abat de la calea mea. Este doar o idila. Nu-mi umple zilele si noptile. Este doar o diversiune placuta de la cotidian. Un drog... Cearta sau discutia de acum doua zile a fost binevenita. Acum fiecare stie ce simte si ce asteapta celalalt. Eu... stiu ca am reusit sa ma detasez de emotional. Am sa fiu bestie fara inima ... cum este si el... desi îmi cânta la urechi... cu mâna mea în mâna lui. Dar am sa ma caut pe mine. Am sa ma folosesc de serviciile lui...în lipsa de altceva. E tânar... bata-l cucul si stie ... sa se faca placut si util.

It´s not so bad...



Trezit eu la realitatea acestei zile ploioase. Am dormit- nedormit o noapte fara iluzii, fara vise. Nu am putut fara pastile. Dar nici acelea nu au efect fara televizor. Stiu ca nu este sanatos, dar sunt proastele obiceiuri adânc înradacinate. Îi întorc spatele si-l las sa mearga în surdina. E ca si cum nu as fi asa de singura în camera. Am vrut sa ma ridic si sa scriu dar stiam ca am nevoie mai mare de orele de somn chiar fortate decât de scris...

... Maestre... catârul nu stie ce ar vrea. Înca mai astepta aseara sa-i fie infirmate presupunerile. Dar stia ca este mai bine ca s-a terminat ceva ce nu-i multumea decât simturile primare. Ce era bine?! Ca nu suferea. Era mai degraba un sentiment de usurare. Îi venea catârului sa iasa în ploaie sa zburde. Nu chiar în camasuta de noapte neagra sexi... Nu... aceea avea doar sa devina un accesoriu zilnic. O obisnuinta. Nu o necesitate...

... Deci ridicat la 4 dimineata doar pentru ca aveam imperioasa nevoie de dulce. M-am întrebat daca îmi face bine...si am ajuns la concluzia ca daca îmi mai ofera 5 ore de somn si ma linistea... pai face bine. Asa cum acum îmi face bine sa-ti scriu. Ar trebui sa ma ocup de cei ai casei. Mai ales de señor care face nazuri cu mâncarea în ultimele zile. Dar nu-mi face înca bine sa-mi asum corvoada zilnica. Nu merita nimeni sa ma mai sacrific inutil. Nu mi se va ridica statuie. Deci... EU...în mod egoist, dar sanatos. Si PROMIT ca am sa ies din casa chiar si asa pe ploaie. Si am sa fac kilometri în nestire. Bine înfofolita... cu ploaia care-mi va biciui fata. Si am sa merg sa fotografiez tabloul acela în casa lui metge. Si am sa-l pictez. JUR... Era un amestec de alb, bej...nisipiu si urme fine de negru. O plaja, cu dune ...dar fara mare... cred. Doar ierburi uscate în bataia vântului. Am nevoie de acele culori sa-mi umple venele.

... Sunt atât de calma numai datorita tie.
... Faceam involuntar bilantul anului ce sta sa treaca. Parca nimic nu conteaza... Parca nimic nu s-a întâmplat. Parca nimic nu m-a atins. Vad doar pasarea flamengo.... cu picioare lungi... care alearga spre soare apune. Nu mai simt ritmurile de salsa. Nu simt decât razele soarelui care ma învaluie si ma îmbratiseaza. Aud doar frânturi din respiratia sacadata... si aroma de eucalipt. E chestie de vointa sa te regasesti. Elimini... pe toti si pe toate. Îti recâstigi timpul irosit cu insipide fiinte. Nu vreau astazi sa-mi aduc aminte de dulceata buzelor sale. Trebuie luat ansamblul... si ansamblul era fara continut. Speriat de cum evolua relatia. Si cum mie nu-mi este frica sa rup ceva care este destructiv pentru mine... s-a terminat cum trebuia sa se termine. Fara lacrimi si fara reprosuri. Cu o usoare stare de dezamagire... atât de cunoscuta mie. Doar stii ca nu ma multumesc jumatatile de masura... Înca nu...

UPDATE: 14:21... mi-am împlinit parte din promisiune. Am alergat si ne-am plimbat cu Enma. 9 km total din care 2,5 alergati...la întoarcere. Abia ma tin pe picioare. De fapt sunt tolanita în fotoliu. Doamne... ce eliberator este sa iesi din casa. Cad zidurile pe care le-ai ridicat singura în jurul tau. În cele câteva secunde câte ma despart de casa Enmei a iesit si soarele. Asa ca m-am ales cu o pereche de ochelari de soare, care acopereau bine toata partea ochilor. Ba chiar parca iluminau mai bine aceasta zi. Da... soarele iesise sa-mi surâdà. Am sporavait pret de câteva minute. Musafiri care ar putea veni, vizita la medic pe marti, despartirea de C. Apoi... casti si la drum cu sârg. Catre Cala Sol de Riu. Ba chiar am luat curba si am ajuns pâna la caretera 340. La întoarcere m-am pus sa alerg si Enma nu s-a lasat mai prejos. Deja dadusem jos hanoracele si ramasasem amândoua în bluzite subtiri cu mâneca lunga. Dar chiar si asa ne-am supraîncalzit si ne-am oprit la un moment dat. Am dat un ocol pâna pe faleza si am îmbratisat marea si valurile care se spargeau de rocile de la cala. Mi-am continuat alergarea zburdalnica. Eram o caprita scapata din tarc. Îmi miscam umerii pe ritmurile muzicii. Ba, mai mult, daca muzica o cerea... dadeam pumni aerului. Ca boxerii. Loveam aerul si alungam superficialul...

... M-am umplut de culori. A fost suficient sa-mi pun adidasii negri, colanti negri si ceva roz... Siempre ... roz. Blond cu roz... Ochelarii mei încalzeau culorile. Erau artificial stralucitoare. Dar soarele era acolo, marea se unduia... pescarusii zburau peste câmpuri... semn ca urmeaza zile reci... zice Enma. Muzica îmi inunda auzul... Fara cuvinte, fara ritmuri... doar sunete care nu-mi spuneau astazi nimic. Acopereau doar un zumzait indefinit de voci. Din când în când o cuprindeam pe Enma de mijloc sau îi sarutam mâinile gingase. Ne zâmbeam fara sa ne spunem nimic. Si alergam... Când ea în fata... când eu.

... Si acum. La întins rufe, pus alta tura la spalat. De gatit ceva... si apoi... vom picta. Am uitat sa iau camera foto de la sefa. Si apoi... trebuie sa intru în casa medicului sa-i fotografiez tabloul. Sigur este facut de domnia sa... tatal decedat. Avea talent domnul. Lucrase în costructii ... avea ochiul format. Eu mai am mult pâna sa am acuarele de calitatea celor pe care le-a facut el. Dar totul încetul cu încetul. Sa încerc ca nu ma abat de la drum. Culori...

miércoles, 15 de diciembre de 2010

el cariño es como una flor

Tortilla de verduras...

Ar trebui sa merg sa dorm sau macar sa încerc. Am urcat însa sa mai ascult o data melodia mea. Sa mai prelungesc un pic visul acestei seri gospodaresti...

... Amalia a sosit pe la 21:30... Apucasem sa cos niste nasturi pe vestuta unei domnisoare, privind din când în când ecranul televizorului. Nu... nu la stiri... la o comedie buna cu Cuba Gooding Jr. Pe señor l-am închis în camera în compania lui Pixi, care astazi a aparut dupa 24 de ore schiopatànd. Poate asa învata sa numai umble pe coclauri.
... Deci abia apucasem sa schimbam câteva vorbe ca na... vino el profesor de baile... adica C:
- Am întârziat? La ce ora ne vorbisem?!
- Ha, ha... se pare ca astazi nu ne vom bucura de muzica. Dar fa-te tu comod si treci la gatit. Fa tortilla aceea faimoasa.
... Si uite asa m-am trezit eu facând ture la sefa acasa dupa tigai mai mari, mai apoi dupa condimente, care oricum nu au fost multumitoare lui musiu. Se misca ca un titirez prin bucatarie. Eu... punându-i la îndemâna cele trebuincioase. Si chiar si asa era poruncitor si nemultumit ca nu sunt cu ochii lipiti de tigaia lui.
Tortilla ... jos cu palaria. Am sa va dau reteta si voua.
... În uleiul încins (mult ulei) se pune un dinte de usturoi razuit, cartofii (5) taiati în cuburi mari de 2 cm se prajesc fara sa se arda. Cànd sunt pe aproape prajiti... se adauga un morcov taiat rondele fine si o ceapa taiata marunt. Se razuieste alt dinte de usturoi. Se prajeste pâna când ceapa straluceste. Apoi se scoate cu spumiera si se pune în castronul unde s-au batut 5 oua cu putin lapte. Se adauga acolo condimente... delikat în cazul nostru si patrunjel taiat marunt. Din tigaie se retrage uleiul si se pune nu mai mult de o lingura de ulei. Se varsa amestecul si se da la foc foarte încet pentru ca sa se patrunda. Apoi... se pune o farfurie deasupra si se rastoarna... Se pune în tigaie alta lingura de ulei si se prajeste tortilla... adica omleta noastra si pe cealalta parte.
... I-a iesit columbianului meu... mai bine decât îmi iese mie. Pisicile lui. Între timp gura nu-i tacea. I-am si spus ca este groaznic. Poruncitor si autoritar:
- Apoi daca ar trebui sa traiesc cu tine... m-ai stoarce. Nu e destul ca ma exploatezi în alte încaperi... acum te-ai dat si la bucataria mea. Bine ca macar ti-a placut prajitura cu mere. Ca doar pentru tine am facut-o.
- Deci eu te fac sa suferi? Acum esti bine, nu-i asa?! Ti-a trecut pe dimineata?! Apoi eu când muncesc nu ma làlài. Trag ca un nebun. Asa si în casa si în pat. Nu pot sta locului.
- Astazi chiar ma gândeam la ce bine e ca nu locuim împreuna. Convietuirea stinge focul pasiunii. Dispare... metafora. Asa... la mine vii binedispus. Oferim amândoi ceea ce este mai bun si mai frumos în noi. Nu avem toane si nici nu ne ratoim unul la altul. Trist este doar ca eu tresar la fiecare masina care trece... si te am pentru foarte putine ore. Dar e mai bine decât nimic...

... Amalia plecase de mult. Noi povesteam. Mai bine zis ...el povestea. Eu doar îi sorbeam cuvintele. Orgoliul lui fiind gâdilat ... se lansa în lectii de istorie si lexic. Eu ìi priveam doar ochii aprinsi. El... cum se stia ascultat... se lansa. Bancuri, zicatori... pe îndelete explicate. .. Mai apoi a plecat. Stia ca am sa ajung la fereastra pe când întorcea masina. S-a uitat la mine... si a început cu claxoanele ... pe ritm... pâna mai departe decât în alte seri. Nebunatic... dominator. Dulce... venin al buzelor sale.

lunes, 13 de diciembre de 2010

I feel good

Numai pentru ochisorii prietenelor mele. Sa stiti ca ma gândesc la voi... înainte si dupa... Va doresc numai nopti de iubire.

Daca as spune ... I feel pretty ar fi nepotrivit . Cred ca cel mai bine se muleaza ... I feel good !... Siceramente... Amortita, maltratata, adorata... Hmmmm... I feel good.
... Deci... venit la mine, adus o pereche de cizme terminate acasa, luat laptopul si plecat. La repetitii. Pai bine. Eu am sa mai muncesc câte ceva, ici pe colo... ca doar astazi am cam huzurit. Cu sefa la cumparaturi. Bani nu aveam ieri decât 5 euroi si zau ca-mi cam lipsea una alta. Vin la señor, fructe la amândoi, salata,ton, rosii, masline, ardei iuti...pentru mine. Si cum pomenisem eu ca nu l-am chemat pe puiut sa ma duca cei 50-60 km ce ma despart de copil pentru ca nu aveam bani de benzina... înfuriat acesta si tras la mine niste cuvintele... nu înjuraturi.

- Pai cum adica nu ma chemi? Acum aveam benzina în masina... si nu era nevoie sa-mi dai nimic. Când nu avem... e altceva.

... Deci linistit eu la el... ca am ajuns cu prietenii mei. Si bine a fost. Ieri seara puiul la plecare... cu forta mi-a lasat 50 ... ca doar încasase ajutorul de la stat. O suma imensa... cca 400. Gestul lui m-a surprins placut. Deci... fost si nu mai sunt. Când ies cu sefa asa se întâmpla întotdeauna. Minimul minimorum la Mercadona... si dusi au fost 37. Vizita la Lucy, chinezoaica cea frumoasa... m-a mai golit si de alti 10... dar cu folos. Cumparat eu un Babyroll... sexy... dar sexy... Negru ... cu o groaza de volanase pe partea de sutien si apoi.... jos si pe o diagonala. Si niste chilotei... numai volanas... în fata. Transparent.... si ieftin, dar foarte bun materialul. Cine spune ca nu se gasesc chestii faine la chinezi... pai se înseala. Deci... cheltuit eu bruma de banuti... pe desuuri. Bani cheltuiti cu folos. Asta pentru ca ... dupa vreo o ora de povesti inofensive în bucatarie, la un Martini... se gândea puiul sa ajunga la casa lui:

- Numai o secunda. Trebuie sa vezi ceva.

Gaina puse desuurile si se uita în oglinda. Latino... încâlzit dintr-o privire si trecut la el... numai dupa o ora si. Deh... pornit - greu de oprit. Ce place la mine? Mami, mamacita, mi hembra, mi amor... privirea aceea de toreador care nu iarta si nu slabeste prada nici macar cât sa-si traga suflarea. Sarutarile pe umeri, spate, solduri... Apucat de gât ... si tras cu brutalitate câtre el. Privirile care se patrund si se devora. Ca si cum ar fi pentru ultima oara. Ca si cum ar fi pentru prima oara. Si nu înteleg. Pofta creste mâncând? De atâtea ori?! Irepetabile nopti... Inolvidabile priviri. Posedati. De ce? Ca doar nici macar nu bem 50 ml de Martini? Toata viata am visat privirea patrunzatoare a lui Antonio Banderas. Nu stiam eu... ca am sa gasesc aceiasi privire patrunzatoare la un columbiano guapo.
- Nesatulule... nu am sa te mai iubesc anul viitor, adica luna viitoare. Hai... poate am sa te mai iubesc si în februarie. Dar numai pentru ca mai trebuie sa învat câte ceva si pentru ca am nevoie sa-mi îmbraci cizme. Nu stiu ce îmi mai poti oferi ... dar am sa stau la taifas cu fetele si ma voi informa. Pleaca... esti o bestie dezlantuita.
- De vina esti tu... Daca te îmbraci asa ... asta ai. Uite ce fain te-ai rotunjit. Începi sa ai carne... asa cum îmi place mie.
- De asta îmi tot tragi tu palmi pe solduri ? Pentru ca nu te doare. Lasa tu... iar le dau eu jos, kilogramele. Azi nu am mâncat nimic. Numai ceaiuri. Ca doar si medico a fost bolnav toata duminica. Galben verde... spunea azi Irina. Eu... nimic. Am continuat ieri la feciorul meu... dar numai un soi. Nu amestec. Astazi... cumintica. Recuperare...

... Povestit, râs... privit cu drag. Sarutat umerii lui albi, tatuati. Chiar ... nu am avut timp sa ma uit niciodata ce tatuaj poarta. Uite... azi nu mi-a cântat. Data viitoare trebuie sa-mi primesc si declaratiile susurate la urechi...

... Îmi fac socotelile uneori. Nici daca as fi cumparat serviciile unui iubit... nu as fi avut parte de ceea ce-mi ofera acest copil. Nu cere nimic... doar îmi daruieste exact cum si ce am nevoie. Astazi mi-a spus pentru prima data ... MI AMOR... M-am facut ca nu aud. Nu vad si nu aud când sunt posedata. Doar dansam... când ne iubim. El geme de placere...eu torc ca o pisica. Doamne ce vocabular au latinii astia. Ireproductibil. Si gura nu-i mai tace... si nici eu nu tac. Si-l înjur si uneori încerc sa scap din strânsoarea lui. Dar atunci este mai pornit. Ca un posedat. Parul i se ràsfira... si-l trag de par. Claie de par castaniu. Ca sa stie ca a fost ciufulit si i l-as smulge când ma raneste. Dar ar fi mai rau... Ar continua la nesfârsit. De placere... din dorinta de a se simti stapânul meu:
- Tu eres mi hembra. Nadie no te puede acariciar como lo hago yo. Me perteneces. Yo soy tu hombre.

... Pe moment sunt a ta. Probabil ca nu voi accepta sa ma mai atinga nimeni dupa tine. As pierde tot ce mi-ai daruit în lunile acestea. Sunt obosita de când te-am cunoscut. Obosita sa iubesc, sa astept sa vii. Nu-mi place viata asta. Depind si traiesc prin tine. De fiecare data ma surprinzi cu ceva. Nu cu zâmbetul tau... Acela nu mai are taine pentru mine. Te cunosc ca pe mana cea rea. Esti un clovn. Ma surprinzi cu latura ta umana. Si ma uimeste latura ta protectoare. Esti o canalie seducatoare.

... L-am condus la poarta. Asa... sumar îmbracata. Abia am avut timp sa urc la etaj... cât sa-l vad trecând. Claxoneaza ca un apucat. Si claxoneaza în mod repetat si prelung, chiar si dupa ce a luat curba... ca un chiuit victorios, asa cum fac fanii de fotbal. Doamne ce mi-ai daruit?!... Amintiri.... trairi... vise. Uneori as vrea sa se termine mai repede pentru ca sa-mi reiau monotona mea existenta. Ca si cum as astepta sfârsitul eliberator. Nebunul râde si-mi spune cum vom fi peste 30 de ani. Eu?! Ma gândesc pentru prima oara în viata ca-mi pare rau ca am vârsta pe care o am. 48 si el 38. Dar ce 38?! Pare de 30... doar ridurile de la ochi îi tradeaza cât de cât anii. Nici urma de grasime pe corpul lui. Solduri înguste... umeri de copil adolescent. Cu tocuri sunt mai înalta decât el... sau cam cât el. E nebun. E obsedat si pasional. Cum pisici mi-a iesit în cale?! Ceasul bun?! Ora fatala?!...

... Ar fi cazul sa mergi la culcare, Giulia. Trebuie sa-ti strângi patul. Au început sa-ti intre banutii. Hmmm... primele costume livrate. Multumiti clientii. Multumita eu. Terminat aproape al patrulea... al Cristinei. Linistita Enma... Era speriata ca nu am sa am timp sa-l fac tocmai pe al printesei mele. Astazi seara trebuia sa-mi mai vina trei baieti... de aici din curte. Nu au venit... las ca vin ei. C... trebuie sa învete sa croiasca. Pentru ca eu sa am spor la cusut. Am sa profit din plin de el. Desi înca nu înteleg bine cine de cine profita. Cert este ca ne bucuram unul de celalalt... Si ne daruim neconditionat...

... Da... si am alergat sâmbata dimineata. Ce-i drept fara chef... dar am facut cei 2,5 km. Enma a dus trena. Am facut si ceva gimnastica, desi as avea nevoie de mult mai multa. Ma doare spatele. Din variate motive. Însa nu ma las. Când simt ca ma doare... ma ridic de la masina de cusut...si dansez. E suficienta si o singura melodie. Apoi... pe scari în sus si jos... si iaca ... sportul în casa. Fac orice... dar va jur fetelor ca m-am saturat de jupuit iepuri. Cinci am avut si astazi. Mâine am sa fac iepure la cuptor. Am.... iara vreo cincisprezece în congelator. Ar fi cazul sa ma mai debaraseze Lizzie de câtiva.

... Deci... astazi nu mai sunt asa de saraca. Fortat pe C. sa ia înapoi ce mi-a dat. Mâine seara... adica astazi, pentru ca este trecut de miezul noptii... vine Natalia... si am costumul ei aproape terminat. Am câteva chestioare de retusat. Pantaloni. o vesta de strâmtat, o perdea de transformat, o geaca de scurtat si... blugii D&G ai lui sefa. Doamne!... dar nu se mai termina niciodata nu-i asa?! Dar e bine. Bani de tigari. Vin bine. Astazi... sefa facut la mine cadou tutun si tigari goale si masinuta de facut tigari. Iese la juma de pret si se fumeaza mai putin. Pentru ca trebuie sa-ti faci fiecare tigara. De lasat... nici o sansa. Mai ales acum. Când cos... trebuie sa ma si relaxez câteva minute. Si numai tigara ma ajuta.

domingo, 12 de diciembre de 2010

La Multi Ani...puiul mamei



Cu douzeci si cinci de ani în urma ... Eram la uzina. Iarna geroasa. Lucram la electroliza cuprului, la birouri. Era zi de salariu. Plateam împreuna cu o colega 250 de muncitori. Banii se luau de la caseria centrala...6-7 valize...de acelea mari de lemn, cum au tinerii recruti care merg în armata. Eram în sala mare de sedinte a uzinei, unde casiera repartiza banii. Am simtit ca mi s-au rupt apele:
- Draga mea Kati, cred ca astazi vei plati singura. Mie mi s-au rupt apele si nasc astazi.
- Esti nebuna? Cheama repede ambulanta.
- Nu este cazul. Nu am dureri. Hai sa luam banii si la coborâre am sa o anunt pe soacra mea.

... Asa a si fost. Au venit dupa mine, dar nu m-am dus la spitalul judetean. Eu acolo nu mergeam decât dupa ce o gaseau pe Ani moasa, prietena lui soacra. Asa ca mi-am petrecut sase ore...între magazie si toaleta. Soacra...speriata ca va cadea copilul în toaleta. În sfârsit a aparut si Ani moasa. Lucrase pe tura de noapte si fusese toata ziua cu masina în service. Telefoane mobile înca nu existau.

Deci...aterizat eu la maternitate. Însotita de Ani si de Pisti, asistentul sef de la urgente chirurgicale. Dureri... câte ìncapeau. Dar nu de la dilatatie. Aveam crampe în muschii de la picioare. Cârcei. Când ma prindea câte unul...strigam si ma întepau cu ace în muschi si-mi usurau durerea. Dupa medici nu venise timpul sa nasc. Dupa prima miscare a copilului... pe 25 iulie, tocmai se împlineau douazeci de saptamâni în zilele acelea. Si apoi... dupa spusele fetelor, trecute prin cele ale facerii, când elimini un dopusor de mucozitate... cam ti-a venit timpul. Ei, eliminasem de câteva zile acel dopusor...si spusesem ca uite mai am câteva zile. Deci nu eram surprinsa.

... Cu mine în sala de travaliu...o fetita mamica, pe care au mai trimis-o de câteva ori acasa. Cica nu-i venise timpul. Dar fata...urla de dureri. Ma rog, dupa ce a facut cadou o oaie si alte cele... au ajutat-o sa nasca. Da. Nu se mergea cu mâinile goale. Si prietenii nostri faceau pe rupte cafele la medicii si asistentele de serviciu. Altfel nu se uita nimeni la tine.

Ma rog. Mi-am continut plimbarile între pat si toaleta. Numai stiam ce pisici am. Vomitam în acelasi timp cu eliminarea apei. Pe la orele 18... chircita de dureri am mers la usa... ma cauta mama si soacra. Nici nu am putut sa ma uit la ele. Doar înjuram. Si pe vremea aceea înjuram. M-au urcat pe masa si mi-au spus sa împing. L-am împroscat pe medicul care statea cu capul între picioarele mele cu ultimii litri de lichid amniotic. Mi-a spus sa împing si... în fortarea mea m-am rupt.
- Asteapta. Te rupi toata.
M-a taiat. Pe viu.
- Împinge.
Si împins a fost. Adrian a iesit si... a fost un vis când l-am auzit pentru prima data. Mai apoi a urmat o ora de calvar. Cusut pe viu. Si astazi mai aud scrâsnetul firului tras prin carne. Medicul avea chef de glume:
- Stai sa te fac frumoasa. Ca acum esti ca o floare deschisa.
A trecut. Adrian s-a nascut pe la orele 20:00. Eu aveam o foame de lup ìn mine. Ma uitam catre blocul mamei mele... sperând ca ma va vedea. Ma plimbam pe holurile spitalului. Aveam niste usturimi de nedescris. Deja trebuia sa alaptez. S-a pornit greu laptele...dar nu s-a oprit un an si doua luni. Si atunci... l-am întarcat eu, de voie de nevoie.

... Nu am sa uit niciodata o faza din spital. Mergeam cu schimbul cu colega de camera, fetita aceea tânara ca sa aducem copiii la alaptat. Cu doi pui în brate m-a apucat prima diaree. Nu aveai voie sa porti chiloti si cu doi copilasi în brate nu aveam cum sa ma protejez. Si am lasat dâre dupa mine. Mi-am târât cum am putut picioarele si într-un râs isteric...am aruncat puii în bratele colegei, eu mergând sa spal dupa mine. Nu ne-am oprit din râs decât dupa vreo o ora.

... Adrian facuse icter si-l tineau în incubator. Acolo ce stiu eu cum se miscase si ajunsese cu gurita la fundul càcacios al unei fetite. Era Mihaela... mai pe urma vecina cu noi. Se nascuse pe 13... Pe parcursul anilor au fost buni prieteni. Îl luam la misto.... cu faza din spital...

Deci... La Multi Ani... puiul meu. Cea mai mare bucurie a mea în viata. Nu puteam sa am un copil mai iubitor. Ce noroc am ca s-a nascut sanatos. Pe deasupra si frumos si bun la suflet. Harnic si pasionat de munca lui. Acum am sa-i trimit un mesaj. Aseara s-au chefuit. Si astazi urmeaza sa continue. Eu nu am cum sa merg pâna la ei. Lizzie si familia vor trece pe la el... dar la o ora când eu nu pot sa o fac. Iara pe seara ar trebui sa merg si sa ma întorc cu trenul, ceea ce nu ma încânta. Nu face nimic. Ne-am petrecut împreuna 8 zile si a fost suficient. Au sa-mi trimita si mie tort si fotografii.

Înca o data ... La Multi Ani... ADRIAN!!!
Update 16:41... fost eu la copilul cu Lizzie si iar mâncat. Platouri care mai de care mai elegante si un tort de nota 10. Putin fost timpul petrecut cu ei. Cu drum cu tot... trei ore si jumatate. Dar ne-am distrat bine si ne-am povestit.

sábado, 11 de diciembre de 2010

Dezmat total...

Vin de la o petrecere unde nu întelegeam mai nimic din ce sa vorbea. Da... trebuie sa învat rusa înainte de a învata catalana. Sase ucrainieni, metge... care vorbeste ucraineana si eu... unguroaica-românca ... care întelege vreo o suta de cuvinte. Bla, bla. Dupa câteva pahare de vodca nici ei nu vorbesc pe întelesul meu...nici eu nu deslusesc prea multe. Rusii cum le spun eu m-au ginit când tocmai veneu. M-au claxonat deja din masina, asa ca oricum nu aveam scapare. Apoi medicul meu preferat a venit si el sa ma anunte ca nu scap... trebuie sa manânc cu ei. La 5.30 dupa amiaza te îndopi ca un apucat. Pentru ca asta facem. Castroane de carne facuta la gratar, frigarui, sângerete, càrnati, cartofi copti în coaja, salate de legume, ceapa cu varza... si mai apoi un tort. Vinul sau vodca, sau ambele... curge în pahare. Cum sa slabesc asa?! Eu mâncasem astazi la regim... câteva frunze de salata verde cu doua sardine amârâte dintr-o cutie de conserva...cu ceva ardei iuti. Nici fructe... nici alte dulciuri. Apucasem sa croiesc materialul pentru cizmulite si sa-l cos, apoi sa croiesc tot costumul de Carnaval al Cristinei... si chiar sa unesc piesele de la vestuta. La usa suna deja medicul. Si apoi... dezmat total. Patru ore. Am dansat... adica am încercat. Daca credeti ca este usor sa dansezi cu ei... va înselati. Eu am în mine orice ritm...mai putin ritmul labartat al rusilor. închipuiti-va...ceva în genul Katiusei... si a Kazaciocului...Brate în aer... pasi uriasi... de un metru... Si eu care de luni de zile am în mine pasi marunti de salsa si unduiri de solduri si miscari de pelvis. Pai... nu poti dansa pe muzica lor. Eu...sunt în inferioritate. De fapt dansul de la noi din tara se potriveste cu orice muzica... latina sau americana. Dar va asigur ca nu cu cea ruseasca. Seara s-a terminat cu o cearta ¨amicala¨ care ar fi degenerat daca nu intervenea malacul de Serioja... Asta pentru ca metge nu ar putea sa o faca. Nu stie ce sa faca cu oamenii beti. Doamne... parca eram între ai nostri... pusi pe paruiala... haha... Eu acum ascult muzica mea... bachata, salsa... Sunt la mansarda... Mami... no me hagas eso... Sabes que te quiero... me quemo por dentro...por sentir tu amor. Parca suna mai bine.
Mami... mamacita... nu are nimic în comun cu mami... cum îmi spuneau mie acasa...

Deci... la un dus Giulia. Dar numai dupa înca un dans... mai senzual de asta data.

viernes, 10 de diciembre de 2010

povestiri în miez de noapte

Mi-e rau. M-am trezit cu greu. De vina e stomacul prea plin. Am mâncat ca spartele aseara. Amalia are o pofta extraordinara. Si vazând-o pe ea... îmi vine si mie. Numai atât îmi trebuie. Sa ma pornesc. Apoi nu ne mai oprim. Cum sefa a adus o sumedenie de prajiturele din Galicia plus patru ciocolati... sunt rezolvata. Adica le-am rezolvat ìn compania Amaliei. Nu ne-am putut opri... De la fructe , care de care mai exotice am trecut la prajituri, ciocolata... salata cu peste si maioneza, si mai apoi pàine cu alioli...Si cum nu m-am saturat... am continuat cu carnea din supa. Mi-e rau...

... Coseam aseara. Aproape terminasem o noua vestuta pentru Carnaval. Ar fi fost ideal sa am timp sa cos în voie. Dar nu puteam sa o las pe Amalia singura în bucatarie. Deci... m-am sacrificat. Si rau am facut. Rau pentru ca am mâncat si nu pentru ca am stat cu ea pâna la ora unu din noapte. Doamne cât putem sa palavragim. Când deschide subiecte care ma ating... sar în apararea alor mei. Poate reusesc sa schimb mentalitatea ei. Ai mei sunt si tiganii. Ai mei sunt si toti emigrantii care ajung sa fie vizitati de ea. Deja a început sa fie mai indulgenta cu ei. Daca la ìnceput îi ataca ca s-au îngrasat de cànd au parasit tarile de origine... si asta aduce cu sine toate problemele de sanatate implicite, acum e mai docila. Pleaca urechea si asculta. Îi povestesc ca tiganul acela nenorocit care cauta mâncare în containere... nu este hot. Acela gaseste cel putin ceva cu care sa-si umple stomacul. Daca s-ar duce acasa nici asa ceva nu ar avea. Îi povestesc de sutele de familii care traiesc pe câmpurile de gunoaie si care traiesc în case de carton pe gerul cel mai cumplit. De nenorocitii care scot fiecare bucata de fier vechi de acolo pentru ca sa poata cumpara pâinea zilnica pentru droaia de copii. Apoi trecem la ajutorul pe care tarile dezvoltate ar trebui sa-l dea la origine... pentru ca cica sa nu-i împovareze pe ei aici...bietii de ei. Si apoi eu atac.
- Voi... ati luat si stors vlaga din toate popoarele astea si asteptati ca acum ei sa se ridice din propriile forte. Este datoria voastra morala sa-i ajutati si nu numai sa va extindeti afacerile profitabile în tarile lor. Voi nu vreti nimic dinafara dar vreti ca pietele lor sa absoarba si produsele si serviciile voastre. Nu e corect. Sunteti bogati... pai ajutati-i si pe ei sa devina suficienti. Este atâta injustitie pe lumea asta. Nu stiu eu solutiile dar macar nu-i priviti de sus si cu ranchiuna. Nu este vina lor ca s-au nascut unde s-au nascut. Nici ca educatia lor este mult inferioara.

... Argumentam în noapte. Apoi... terminam cu un tratament facial. Am dermatologul meu personal. Nu-i cer eu. Este deformatie profesionala a ei. Mi-a aplicat aseara o lotiune si astazi dimineata m-am trezit cu fata decongestionata. Parca mi-au disparut vinisoarele acelea de pe fata. Sa vedem rezultatele. Acum ea ma cearta. Ca prietenele... adica eu... sunt greu de tratat pentru ca nu urmeaza întocmai sfaturile ei. Ma cearta ca nu mi-am luat crema aceea scumpa de protectie împotriva razelor solare. Bine... dna doctor. Promit sa fie prima achizitie din viitorul salariu.... Adica peste 20 de zile. Da... C se plângea ca zile trec repede. Eu ca nu trec destul de repede pentru ca sa simt din nou fosnetul a ceva bancnote în buzunare. Deci... la munca. Am doau costume de facut. Maine merg sa copiez tiparele de la cei de la comparsa La Colla. Pinochio si Cenusareasa. Dragute costumase. Trebuie sa-l pun pe C... sa învete sa croiasca. Aici se munceste când nu se face altceva. Deci... la munca.

miércoles, 8 de diciembre de 2010

Mi-ar fi placut sa ramân grasa si imbecil de fericita cu rotunjimile mele dizgratioase

Dragele mele ...aveti grija ce va doriti. Eu mi-am dorit doar sa fiu iubita de un anume cineva. De mult am uitat numele lui si ce m-a determinat sa-mi schimb look-ul. Pentru ca nu am tinere de minte. Ma debarasez de balast. Daca ma întrebati acum cum este mai bine... pai grasa si stearsa e mai sigur. Traiesti comod, nu te balacesti în situatii de promiscuitate. Eu ma cunosc foarte bine si stiu ca mi se aprinde sângele în vine la cea mai mica scânteie. Ma inunda lava si pot sa-mi tin predici dupa predici. Nu folosesc. Chiar ar trebui sa ma calugaresc. Cu conditia sa nu aiba gradinar sau popa pe acolo. Problema este ca nu-mi fac mustrari de constiinta. Nu cred ca am constiinta. Sau nu include si aceasta latura a existentei. Sunt corecta în afaceri si în relatiile interumane. Nu si în cele care implica latura sentimentala. Se amesteca în mine notiunile de fidelitate cu dorinta. Fidelitate?! Fata de cine? Fata de mine însami... poate. Poate am devenit egoista, poate sunt pe ultima 100 de metri a feminitatii care mai poate fi dorita. Dupa 50 cred ca o femeie este trecuta la categoria hoaste batrâne. La fel cum si eu îi trec acolo pe barbati. Astept doar sa ma resemnez cu starea de fapt. M-am cam îngrasat. Am contribuit destui factori. Anxietate... dorinta, copiii în casa, Amalia... cu copioase mese în miez de noapte, înghetata...

... Mi-ar fi placut sa ramân grasa si imbecil de fericita cu rotunjimile mele dizgratioase. Mi-ar fi placut sa am ascunse undeva într-un colt al memoriei carnii toate aceste experiente, fara ca sa mi se fi întâmplat în realitate. Ca o pelicula care se deruleaza uneori si aduce un zâmbet în coltul buzelor, în timp ce eu as sta si as tricota hainute la nepoti. Credeti-ma ca nu ati vrea sa aveti toate memoriile mele din acest an. Bucurati-va ca nu le aveti. Le-as sterge cu buretele dar este imposibil. As vrea sa fi stiut sa ma opresc, sa aleg mai bine. Nu mi-a fost dat si acum ma tortureaza. Ce frumos ar fi sa poti spune ca nu ai nimic sa-ti reprosezi. Îmi reprosez atât de multe clipe întâmplate anul acesta. Prea multe. Poate daca as fi învatat ceva din ele... ar fi fost utile. Dar repet la infinit aceleasi greseli cu aceleasi persoane. Mi-a fost dat sa cunosc fata ascunsa a prea multor persoane. La fel au avut parte si ei. Pai... nu suntem frumosi dezbracati de hainele noastre de oras. Somnul ratiunii naste monstri... Eu mi-am pierdut uzul ratiunii. Cu foarte multi ani în urma... Am avut oare parte si de ratiune?! Pot sa ma disculp cu scuza ca fiecare are dreptul sa traiasca dupa propriile canoane?! Ca nu toti suntem facuti la fel?! Nu are rost sa ma îmbat cu apa rece....

eu ..si copiii...



Pentru ca Adrian era dispus sa faca pe fotograful nostru personal... ne-am ales cu fotografii. 233... la numar. Ei...mai multe...eu câteva. Va pupam...









mami si puiul ei...

Costume pe 2011

Primele doua costume de anul acesta... Adrian si Cristina... pe post de manechine.

Pe primele...înveti... Gulerele astea ma omoara. Si captuseala care este diferita ca elasticitate de partea de catifea... superelastica. Iara cizmele cu materialul lipicios...sunt un dezastru. Am uitat sa-i pun lui Adi si fasele... asta e...

S-a întâlnit puiul cu gaina batrâna...

Nu stiu de ce fac jocul asta stupid. Poate de frica ca sunt prea implicata emotional:
- Sunt patetica la vârsta mea sa ma comport ca o pustioaica. Sigur ai dedicat aceasta stupida melodie la destule femei.
- Nu. Niciodata.
- Cum pot eu sa ma îndragostesc de un barbat mai tânar cu zece ani decât mine?! Este irational. M-ai facut sa-mi schimb modul de viata. Tresar la fiecare masina care ia virajul càtre casa mea. Ma uit la orele care trec si sper sa vii. Nu am mai alergat ... pentru ca trebuia sa fiu acasa, în caz ca veneai. Nu m-am culcat luni seara la mansarda la 7 seara desi eram frânta de oboseala. De frica ca poate vii si nu aud soneria de la poarta.
- Eu nu vreau sa-ti schimbi viata pentru mine. Nu vreau sa suferi.
- Poti iubi fara sa suferi?! Poti sa-ti impui sa nu iubesti?! E patetica iubirea la vârsta mea.
- Iubirea nu tine cont de vârsta celor doi implicati. Câti ani are sufletul tau?
- Nu stiu. Cred ca nu a trecut de adolescenta. De asta ma comport atât de stupid. Uite... am plâns doua zile din cauza melodiei acelea stupide. Si-mi spuneam ca trebuie sa te scot din suflet înainte ca sa ma ranesti. Ma omori cu zilele si nu ma pot concentra la nimic. Si nu vreau sa ai probleme acasa din cauza ca vii aici.
- Problemele le am cu mult înainte de a te cunoaste pe tine. Tu doar ma ajuti sa ma linistesc. Uite, faptul ca vin si numai pentru câteva minute sa te vad... e atât de relaxant pentru mine. Esti refugiul meu.

... Si mi-a cântat din nou si din nou... privindu-ma în ochi, sarutându-mi mâinile, sarutându-mi lacrimile.
...No encuentro palabras que puedan decir
lo maravilloso que es poder sentir
el calor de un hogar
que refugias en ti

- Doamne ce frumosi ochi ai!...
- Ramâi? Începe partida de fotbal. Barça are nevoie de sufletul meu alaturi de ei. Nu au câstigat niciodata cu Rubin Kazan... asta pentru ca nu m-au avut pe mine de suporter.
- Giulia, cu ce ma ajuta pe mine si pe tine daca astazi Barça câstiga?! În disperarea mea ... mi-e totuna.
- Pe tine nu... dar pe mine... ma emotioneaza jocul lor. Deci?! Ramâi...sau nu?!
- Nu pot. Am trecut doar sa te vad.
...Avea astazi o fata atât de trista si de speriata. Aproape ca plângea. Chiar a crezut ca vreau sa-l parasesc.Cred ca nu ar trebui sa ma mai joc cu el...ci ar trebui sa ma bucur cu adevarat de fiecare minut pe care viata ni-l face cadou. Ma tot leg de el ca ma va parasi când de fapt nici un gest de al lui nu-mi da de înteles asa ceva.

... Mi-a sunat între timp telefonul fix. Nu ne-am înteles....asa ca am pus receptorul în furca.
Apoi... a sunat mobilul...si deja stiam ca numai A. putea sa fie. M-a chemat sa o însotesc la multicine. C. era în curte, vorbea la telefon. Eu m-am dus sa-mi pun repede colanti negri cu pietricele argintii si un tricou tip barca... foarte decoltat. Ma fardam si-mi puneam fond de ten. C... nu a rezistat, desi stia ca A era pe drum. Parca poti si vrei sa-l refuzi?! Este visul fiecarei femei... Unde te apuca... dar sa fie!!! Asa ca am ramas pe jumatate fardata. Soneria care te scoate din minti când nu trebuie.... La poarta A... eu fuga:
- Asa vii? Puneti ceva pe tine.
- Un moment... Nu stiam ca iesi asa de repede de la consultatii.
... Si în timp ce eu topaiam ... ca sa las totul în ordine... a iesit si C... si s-au povestit doua minute. A... a plecat la masina. C... si din poarta înca mai saliva.
- Hai cu noi.
- Nu pot. Dar daca vreti va duc eu. Dar mai apoi cum va întoarceti?!
... Salivaaa... Hm... ce placere pierduta. Dar asta este. Adrenalina a existat. L-am lasat cu poftele. Eu... încalzita cum trebuie am alergat spre masina Amaliei. Doamne ce placut e sa vezi un barbat tânar si frumos salivând. Hm... cred ca m-am dilit.

- Unde vrei sa mergem? La film, restaurant sau discoteca?! Sincer vorbind... de discoteca nu sunt în stare astazi, dupa doua nopti nedormite si un schimb dublu astazi.
- Unde vrei tu. Daca tot mi-ai întrerupt o partida de amor pe întunericul bezna din baie ... mergem unde vrei tu.
- Nu-mi spune. S-a dat la tine...stiind ca vin imediat?
- Pai daca atunci m-a vazut prima data în colantii astia. Se ruga doar sa aiba timp sa termine. Sorry... Sincer vorbind chiar îmi vin bine si stiam dinainte de a-i pune ce reactie va avea. Acum sa-mi para rau ca pot sa-l incit...cica fara sa vreau?! ha... s-a întâlnit puiul cu gâina batrâna. Atâta doar ca nu m-am gândit ca-mi va trage hainele de pe mine... acolo pe loc. Doar sefa mi i-a ales la târg. Dar ea... doamne fereste nu si-ar pune niciodata asa ceva. Uite... cu bluzita-rochita bej, tricotata, si geaca asta visinie merge super.
- Da...tu eleganta si eu... vai si amar de curul meu.
- Ce sa-ti spun. Haine de dos duros. Chiar mi-a strigat fiica lui Enma, astazi la telefon, ca trebuie sa-i tricotez câteva...cànd vine acasa de Craciun. Probabil am sa-mi petrec noptile tricotând cu C. lânga mine. Dar macar tricotatul merge si pe întuneric. Chiar si cu ochii închisi.
- E ceva ce nu stii face?
- Deh... sunt destule trebusoare care mai au nevoie de exercitiu. De pilda salsa. Dar am progresat. Cu asa profesor nu ai cum sa nu prinzi miscarile.
- Si chiar ati facut-o acum?
- Da...Ca doar eu nu sunt rece ca tine. Eu nu am nevoie de rugaminti. Si apoi ce pisici am facut pâna ai venit tu? Doar am si vorbit, chiar prea mult. Am vrut sa renunt la el. Dar are o fetisoara de înger... si nu pot.
- Cum sa-l parasesti acum, în plin amor?! Esti nebuna? Te-ai anchilozat la cap, fata draga?! Asa ceva nu se face.

... Am ajuns cu destule peripetii la zona comerciala din oraselul vecin, facând mult mai multi km decât era nevoie. Asta este... Ne-am oprit sa mâncam un kebab si apoi altceva, asemanator. La tele ...meciul. Eu...cu sufletul acolo... La Barça, care logic... ma avea si pe mine în tribune. M-am ridicat de câteva ori si am dansat... de bucurie... Câstigau ai mei. Clientii se uitau la mine zâmbind. Amalia...încântata ca sunt fan culè ca si fiul ei. Ha ha... nu stia draga de ea ce pasionala sunt?! Apoi daca fac ceva... pun pasiune în tot ce ma înconjoara. Munca, placere, hobbyuri... viata. Ne-am povestit cu sibianca de la restaurant si bineînteles ca am mai încercat sa schimb câte ceva din ranchiuna ei... contra a noi, toti stranierii. Eu o iubesc asa cum este... De brat ne-am plimbat prin tot complexul acela. Pâna când ne-am gândit ce film ne-ar placea... era deja prea târziu. Ne-ar fi dat bilete pentru miezul noptii. Am amânat pe alta zi. Ei i se închideau ochii.
- Ai vrea sa conduci tu masina catre acasa?!
- As vrea si as putea... dar cum nu stiu pe unde am carnetul de conducere prin casa... as risca sa ma bage la puscarie...si acolo m-as face lesbiana, ca s-ar da alea la mine. hahaha...

Mergeam catre masina. A... se cam clatina. Nu bausem decât apa... dar se vedea cât este de obosita.
- Tu te bucuri de multe libertati aici în casa asta. Vine familia la tine, sta cât vrea, ai un amant si traiesti cum vrei, primesti pe cine vrei. Prieteni, clienti de croitorie.
- Pai eu asa am gasit starea de lucruri. Cea dinainte statea aici cu fiica si cu doi copii...ma rog din când în când. Dar cum nu a vrut sa locuiasca 24 din 24 aici... adica vroia sâmbetele si duminicile libere... si mai si pleca pe furis noaptea si seful, facând patrula prin oras a vazut-o nu o data, pe la doua noaptea venind din oras... în orele când era platita...pai... a trebuit sa plece. Adica cealalta lua bani si de aici si din alt loc... si alerga biata. Dar señor era gasit de fiecare data cazut pe jos si înghetat de frig. Si apoi o chemau pe sefa si seful, în miez de noapte, sa-l ridice de pe jos pentru ca el se încapatâna sa nu vrea sa fie ridicat. Cu mine nu i s-a întâmplat asta... decât din cauza halucinatiilor provocate de medicamente. Dar eu zburam de la etaj si-l ridicam fara sa-mi dau seama de unde am forta necesara. Si apoi... mi-am cerut voie sa am un amant care sa ma viziteze.
...La spusele mele... pe Amalia a apucat-o râsul în hohote.
- Da auzi...la voi toata lumea este asa de directa? Chiar ti-ai cerut permisiunea sa te viziteze un amant? Poate ai spus si tu ...un coleg, un amic...
- Ce?! Tu crezi ca eu ma ascund dupa degete?! Pai nu mai sunt copil si nici pudoarea nu mi s-a predat la scoala. Ce am în gura si-n capusa. De asta eu fac amor...iara tu numai visezi la cavaleri blonzi, curtenitori. Acum vad ca ti-a trecut somnul si vei putea conduce cei 10 km pâna acasa... hahaha
... Am ajuns acasa si... i-am pus melodia si textul de la Cancion para ti. I-a placut si ei. Am ramas sa mergem mâine la Morella, la restaurant sau ce o fi. C... poate va veni mâine sa ne dea lectii de dans. A. ma tot convinge sa merg cu ea într-o excursie în State. Chiar a cautat o croaziera în Caraibe.
- Nu pot, stii bine. Cu cine sa-l las pe señor?
- Esti materialista. Spuneai ca nu-ti cumperi luna trecuta cremele pe care ti le-am recomandat pentru ca nu ai bani. Nici acum nu le-ai cumparat. Ce ai facut cu salariul tau?
- Ce? Doar stii ca mi-am cumparat bijuteriile si i-am umplut portbagajul fiului meu. Si... datoria la sefa...si imediat mi-am cheltuit banutii...în câteva zile. Ce? Am eu contul burdusit ca al tau?
- Hai tu.... închiriem în State o masina...si avem parte de aventura... Nu fii zgârcita. Stii ca locuiesc în vila asta rece... numai pentru ca fiu aproape de tine. Altfel ar fi fost si financiar mai rentabil sa platesc doar o camera.

... A... a plecat. Ce stie ea câte gauri am eu de astupat?! Si mai am si grija lui C. Nu puteam sa întâlnesc un bocotan?! Nu... Acela ar fi fost arogant si nemernic. Asta... e dulce si-mi pupa degetele de la mâini si de la picioare. Nah... nu-l gaseam asa. Ce vorbesc?! L-am cautat eu? Mi l-au adus picioarele bronzate si parul meu blond, ciufulit, acum exact 6 luni... pe 7 iunie... cândva, în miez de zi... pe când ma fâtâiam eu tantos pe troace, îmbracata în rochita mea roz, cam scurtuta ce-i drept. Sa-mi fie de bine si la vara... cald. Da... si metge sa faca bine sa-mi spuna merçi pentru ca are chiriasa numai datorita mie. Ia sa-i spun sa-mi faca si mie rost de o foaie de boala platita. Ce vorbesc?! Mi-ar face oricare dintre ei ...si zece... dar nu se poate. La ce-mi folosesc ei mie?! Pai ... sunt prietenii mei si nu ai familiei indigene, ceea ce înseamna foarte mult pentru mine. Da... cred ca acum stiu cine ar sari sa ma ajute la orice ora din zi si din noapte. METGE... al meu. El este prietenul meu cel mai bun. Ce ironie a sortii, nu-i asa?!... Cred ca ar mai fi cineva, nu-i asa, cerebralul meu prieten ?!... Unde-mi esti?! Cum sa-mi caut eu prioritatile în viata?! Poate fi C.?! E drept sa fie el?! Sa ma las purtata de val si sa traiesc clipa, fara sa ma gândesc la viitor ?! Da-mi macar un indiciu... sa stiu si eu ce sa pun pe lista aia...

martes, 7 de diciembre de 2010

O multitudine de îngeri care se joaca cu inima mea...

... nu nu credeti ca-mi petrec ziua... în fata laptopului.
Mai cobor din când în când la señor. Acum dadeau pe CADENA SER aceasta superba melodie. Nu m-am putut abtine sa nu-mi misc umerii obositi pe muzica asta îngereasca. Eu... cos, fac reparatii cerute de prietenii copiilor. Va asigur ca as coase un costum nou...în loc sa strâmtez câte un cm dintr-o pereche de blugi. Am pus-o pe nora mea sa desfaca cusaturile...ca sa înteleaga munca ce ti-o dau ...niste asa zise cusaturi de 5 minute. O ora pe cel putin...desfacutul si apoi...de zeci de ori de înfilat ata care se rupe din cauza grosimii materialelor suprapuse. Masina mea nu este profesionala...iar atele, fie ele scumpe sau ieftine... se comporta la fel.
Deci înca ma misc pe ritmuri. Copii fac curatenie generala la sefa în casa. Eu... am parte din perdele la mine în masina. Am profitat de harnicia norei mele si acum exploatez tânara generatie. Mai am câteva bucati de terminat. Salopeta lui Adrian... la care trebuie sa-i adaug la mijloc o bucata. Fiul meu este foarte înalt... Ce sa-i fac...asa a iesit. Are 1,91. La munca deci ....Giulia. PIXI... cumintel doarme în scaunul pe rotile. Marta... statuie. Señor sforaie. Becurile bradutului articial pâlpâie. Nu e iarna alba... dar e bine. Moralul meu... acceptabil. Inima... cu palpitatii din cauza celor prea multe cafele zilnice. Si acum...am sa-mi misc soldurile pe acest ritm. Si la umeri face bine.

Smile...no matter what they tell you...


Smile, without a reason why
Love, as if you were a child,
Smile, no matter what they tell you
don´t listen to a word they say
Cause life is beautiful that way.

Tears, a tidal wave of tears
Light, that slowly disappears
Wait, before you close the curtain
There is still another game to play
And life is beautiful that way

Here with his eyes forevermore
I will always be as close as you
remember from before
Now that you´re out there on your own
Remember what is real and
what we dream is love alone

Keep the laughter in you eyes
Soon your long awaited prize
We'll forget about our sorrows
And think about a brighter day
Cause life is beautiful that way.

We'll forget about our sorrows
And think about a brighter day,
Cause life is beautiful that way
there´s still another game to play
And life is beautiful that way.

Curatenie în dezorganizata mea viata...

Dragul meu prieten... Ce magic este acest cuvânt. PRIETEN. Chiar aseara am urmarit un film francez ... exact cu acest subiect. Cel mai bun prieten. Sau... ma rog mai multi. Desi unu este putin cum spunea Alberto în Italia, sotul Antoanetei si doi sunt deja prea multi. Eu ce ma fac?! Am multi si multe. Ce este un prieten?! Acel pe care poti sa-l suni la 3 noaptea si te poate ajuta la nevoie. Pe mine sigur s-ar putea baza multi. Eu? ... Cautam acum un nume... Care ar fi acel sau aceea care ar face orice pentru mine. Chiar si dincolo de legalitate. Pe parcursul anilor au fost destui si destule. Eu, chiar si peste ani as face pentru multi dintre ei acelasi gest. Acum ar trebui sa caut printre ei. Nu este niciunul pe care as putea sa-l caut la nevoie. Niciunul care sa-mi raspunda la primul apel...

Dar hai sa lasam aceste filozofari. Ne pierdem timpul pretios. Señor deja si-a pus radio...semnalul care ar trebui sa-mi atraga atentia ca este dispus si nerabdator sa se trezeasca. Ma fac ca nu aud. Am nevoie de aceste câteva minute pentru mine. Sunt la a doua cafeluta rece. Si la a nu stiu câtea tigara. Mofturile si placerile mele diurne....

Deci... prieten drag. Ma tot gândesc la tema de casa. LISTA DE PRIORITATI. Daca as fi avut... traseul meu în viata ar fi fost altul. Chiar daca as avea o lista de prioritati nu stiu sa-mi impun disciplina. Nu stiu sa urmez o cale fara sa ma abat de la ea. Ma domina impulsurile de moment. Nu ma tin de promisiuni. Ar fi foarte usor sa-mi propun numai ceea ce stiu ca voi duce la bun sfârsit. Dar eu... încerc sa-mi propun teluri înalte în speranta ca macar parte din ele le voi atinge. Cotidianul acesta influenteaza mult în acest lung si sinuos drum. Ma abat de la el obstacolele aparute pe parcurs. Nedorite si greu de evitat. Ajuta-ma tu care esti asa de cerebral...

...Ieri seara am fost egoista. Eram obosita... psihic nu fizic. Incapabila sa ma sacrific. Ar fi trebuit sa-i sun pe ai mei. Asteptau apelul meu. Nu am fost în stare sa le spun ca nu am bani... pentru ca mi-am cheltuit pe bijuterii 1000 de euro. Ca am facut achizitii pretioase la pret de dumping... O investitie rentabila, din care as iesi oricând în câstig. Nu am avut curajul sa le spun ca descurcati-va cum puteti, luna aceasta am avut ocazia sa-i fac fericiti pe copii si sa ma fac fericita pe mine. Si nu mi-a mai ramas si pentru voi. Nu mi-am cumparat pentru mine nimic în toti acesti ani, sau si putinul ce mi-am cumparat... vi l-am daruit voua. Aveam mustrari de constiinta ca ei nu vor avea pe masa de Craciun cele necesare în timp ce eu mi-am împodobit degetele si urechile. Sunt obosita. Toti vor ceva de la mine. Toti ma sfatuiesc sa-mi fac economii si sa-mi pun ceva de o parte pentru zile negre, uitând ca ei, toti, sunt cei care ma asalteaza. Nu direct... cerându-mi. Doar spunându-mi cât de greu o duc. Acum ma doare sa le spun ca am planuri pe viitoarele câteva luni ... si nu am de unde sa le dau la toti. Nici pe casa de acasa nu sunt dispusa sa mai cheltui cine stie ce. Nu. Am trecut pe ... EU ... si numai EU. Mai apoi vom mai vedea. Daca nu va multumeste... asta este. Nu exist. Vreau sa traiesc numai pentru mine ... urmatoarele luni. Acum sa vedem daca voi si putea sa o fac. Vreau sa-mi regasesc linistea. Tânjesc sa pot iesi la plimbare fara sa fiu stresata ca sunt lucruri mai importante de facut. De fapt... nu sunt. Sanatatea mea fizica si mentala ar trebui sa fie unicele care sa ma preocupe. Si... cautarea linistii interioare. Pictura si desenul ar trebui sa fie primele pe lista de prioritati. Si tocmai de ele nu am avut timp în aceste luni. Eu stiu... am avut parte de o mare schimbare. Fizicul a adus cu sine mari schimbari de comportament. Înca nu s-au decantat lucrurile... Sunt atâtea stari noi care ma surprind si pe mine. Nu este usor sa te regasesti în corp nou. E ca si o reîncarnare... Deci... prieten drag... foloseste mentalul tau... si ajuta carnalul meu. Scoate-ma din aceasta promiscuitate a simturilor. Ajuta-ma sa uit de carnea si sângele meu clocotitor.

lunes, 6 de diciembre de 2010